Decizia nr. 661/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și ale art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
- Legea nr. 2/2013 1 februarie 2013 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregăti…
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel-Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale
art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 , excepție ridicată de Florin Șerban în Dosarul nr. 35.619/3/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 339D/2016.
2. La apelul nominal se prezintă autorul excepției. Lipsește partea Spitalul Clinic Colentina din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 597D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Gheorghe Mihăilesc în Dosarul nr. 1.014/59/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.
4. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și Casa Județeană de Pensii Arad, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 339D/2016 și nr. 597D/2016, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Florin Șerban nu este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public solicită conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 597D/2016 la Dosarul nr. 339D/2016, care este primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul lui Florin Șerban, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că inexistența căii de atac a recursului afectează principiul contradictorialității și pe cel al aflării adevărului. Solicită Curții Constituționale să verifice dacă prin hotărârea pronunțată de instanța de judecată nu i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dacă imposibilitatea de a ataca cu recurs această hotărâre nu încalcă același drept constituțional.
7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
8. Prin Încheierea din 3 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 35.619/3/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale
art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 . Excepția a fost ridicată de Florin Șerban în cadrul recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 4.392 din 13 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 35.619/3/2013 (nr. vechi 3.598/2015). Prin această decizie definitivă s-au admis apelurile formulate de Florin Șerban și Spitalul Clinic Colentina împotriva Sentinței civile nr. 4.568 din 6 mai 2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 35.619/3/2013, având ca obiect un litigiu de muncă.
9. Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.014/59/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale
art. 214 din Legea nr. 62/2011 . Excepția a fost ridicată de Gheorghe Mihăilesc cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1.131 din 22 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă în Dosarul nr. 1.014/59/2015. Prin această decizie, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă a respins solicitarea de revizuire a Deciziei civile nr. 665 din 5 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 4.745/108/2014, într-o cauză referitoare la recalcularea pensiei.
10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate împiedică accesul liber la justiție, fiind contrare art. 11, 20 și 21 din Constituție, precum și art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, consideră că recursul este o cale de atac care ar da posibilitatea remedierii deficiențelor hotărârii judecătorești atacate, oferind o soluție legală și temeinică.
11. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , referitor la accesul liber la justiție și arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nu instituie discriminări și nu contravin principiului egalității de tratament între subiectele de drept. De asemenea amintește că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce reiese și din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție.
12. Totodată, consideră că nu se poate vorbi de o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât statele nu sunt obligate să creeze căi de atac, cu excepția celui de-al doilea grad de jurisdicție în materie penală. Astfel, numai în măsura în care sunt create căi de atac există o obligație, în temeiul textului convențional invocat, de a asigura respectarea exigențelor unui proces echitabil în aceste căi de atac. Aceste principii se aplică și legii procesuale românești, așa cum s-a reținut prin
Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996 .
13. În sfârșit, arată că la elaborarea actualului Cod de procedură civilă s-au avut în vedere concepțiile moderne privind desfășurarea procesului civil, rolul și atribuțiile participanților la proces, în centrul atenției situându-se preocuparea pentru recunoașterea și clarificarea, într-un termen optim și previzibil, a drepturilor și intereselor legitime deduse judecății.
14. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă observă că teza cuprinsă în dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum și
art. 214 din Legea nr. 62/2011
este reluată în conținutul
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
privind Codul de procedură civilă, text în vigoare la momentul la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.
15. Cât privește critica de neconstituționalitate, instanța de judecată, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994
referitor la accesul liber la justiție, cât și cele reținute prin
deciziile nr. 500 din 30 iunie 2015
și nr. 350 din 7 mai 2015 privind constituționalitatea dispozițiilor
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , consideră că această critică este neîntemeiată. De altfel, arată că autorul excepției s-a bucurat de dreptul de a fi formulat apel împotriva sentinței pronunțate de prima instanță.
16. În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
17. Guvernul arată că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, potrivit
art. XVIII din Legea nr. 2/2013 , astfel cum a fost amendat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015 . Până la această dată se aplică
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 . De asemenea, amintește că, în concepția noului Cod de procedură civilă, apelul reprezintă calea de atac obișnuită, de drept comun, iar recursul este o cale extraordinară de atac prin care, în condițiile și pentru motivele limitativ prevăzute de lege, se exercită un control suplimentar de legalitate. Subliniază și faptul că noul Cod de procedură civilă reglementează în art. 519-521 un mecanism procedural menit să contribuie la asigurarea practicii judiciare unitare, respectiv sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, despre care s-a arătat în doctrină că poate remedia, parțial, inconvenientul existenței unor numeroase categorii de hotărâri care nu sunt supuse recursului la instanța supremă.
18. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea accesului liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, Guvernul consideră că este neîntemeiată și amintește în acest sens cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , jurisprudența referitoare la art. 282^1 din Codul de procedură civilă din 1865, care la alin. (1)^10 excepta de la calea de atac a apelului unele categorii de hotărâri, și cea privind dispozițiile
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 .
19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015 și cele ale
art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, dispoziții care au următoarea redactare:
- Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.";
-
Articolul 214
din Legea nr. 62/2011 : "Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului."
22. Curtea observă că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, potrivit dispozițiilor
art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările și completările ulterioare. Până la această dată se aplică dispozițiile
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , care prevăd că "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la
art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Curtea constată că dispozițiile
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013
preiau soluția legislativă criticată de autorii excepției de neconstituționalitate. Prin urmare, având în vedere dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , precum și dispozițiile
art. 214 din Legea nr. 62/2011 .
23. În opinia autorilor excepției, dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție. De asemenea, autorii invocă încălcarea prevederilor art. 11 și art. 20 din Constituție, privind dreptul internațional și dreptul intern, respectiv tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la dispozițiile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la un remediu efectiv.
24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013
au mai fost supuse analizei de constituționalitate în raport cu aceleași prevederi ale Legii fundamentale. Astfel, prin
Decizia nr. 350 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, paragrafele 14-18, Curtea a reținut că în noua lege procesual civilă legiuitorul a reașezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Apelul reprezintă calea ordinară de atac care are un caracter devolutiv, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă). În ceea ce privește reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, Curtea a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația liberului acces la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens a invocat
Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994,
Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, și
Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012. Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea, prin
Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului. În acest sens a fost invocată Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006.
25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
26. În ceea ce privește susținerea autorilor excepției referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor de lege criticate în raport cu dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că dreptul la două grade de jurisdicție, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este un drept specific doar materiei penale. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un remediu efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție în situația când drepturile și libertățile recunoscute de Convenție au fost încălcate. În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin
Decizia nr. 165 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010 și
Decizia nr. 117 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016. De altfel, Curtea constată că autorii excepției au avut acces la judecarea cauzelor atât în primă instanță, precum și în apel, bucurându-se de dreptul la un dublu grad de jurisdicție.
27. Curtea apreciază că cele reținute mai sus răspund și criticilor de neconstituționalitate privind dispozițiile
art. 214 din Legea nr. 62/2011 .
28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Gheorghe în Dosarul nr. 35.619/3/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și de Gheorghe Mihăilesc în Dosarul nr. 1.014/59/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
privind Codul de procedură civilă și ale
art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 noiembrie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.