Decizia nr. 733/2017

Articolul 1

Articolul 2

Directorul general interimar al Societății Române de Televiziune va exercita atribuțiile prevăzute la

art. 28-30 din Legea nr. 41/1994

privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședința comună din 27 septembrie 2017, cu respectarea prevederilor

art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

19.

Autorul sesizării susține că hotărârea Parlamentului și dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 67

referitor la actele juridice și cvorumul legal.

20.

Analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la

art. 146 lit. l) din Constituție

și

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.“

21.

Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre, care aparține plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, sesizarea fiind formulată de un număr de 14 deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România, fiind semnată de liderul grupului parlamentar, care, potrivit dispozițiilor legale, are calitatea de titular al sesizării.

22.

În continuare, Curtea va analiza îndeplinirea în prezenta cauză a altor condiții de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege, dat de Curte în jurisprudența sa anterioară. Sub acest aspect, o condiție de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituționalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanța constituțională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competențe, hotărâri care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional (a se vedea deciziile

nr. 53

și

54 din 25 ianuarie 2011 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011,

Decizia nr. 307 din 28 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012,

Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012).

23.

De asemenea, Curtea Constituțională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate, norma de referință trebuie să fie de rang constituțional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile menționate la

art. 27 din Legea nr. 47/1992 , pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin dispozițiile

Constituției , pe de altă parte. Așadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în

Constituție . Invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă ( Decizia nr. 307 din 28 martie 2012 ,

Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012

și

Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014).

24.

Dispozițiile

art. 31 alin. (5) din Constituție

prevăd că „Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică“. Potrivit

art. 1

și

2 din Legea nr. 41/1994,

Societatea Română de Televiziune este o persoană juridică înființată în scopul prestării unui serviciu public autonom de interes național. Chiar dacă denumirea persoanei juridice nu este cuprinsă în mod expres în textul

Constituției , serviciul ca atare, precum și activitatea pe care aceasta îl prestează sunt prevăzute în mod expres de

art. 31 alin. (5) din Constituție . Totodată, controlul parlamentar asupra acesteia, precum și obligația de a fi organizată potrivit unei legi organice sunt prevăzute tot prin textul

Constituției . Prin urmare, întrucât existența acestui serviciu public este prevăzută de norma constituțională, rezultă că

Legea fundamentală

a conferit acestuia o importanță constituțională.

25.

În privința hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional, Curtea a reținut că norma de referință, în cadrul controlului de constituționalitate exercitat, poate fi atât o dispoziție de rang constituțional, cât și una infraconstituțională, ținând cont de dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție . O atare orientare a Curții este dată de domeniul de maximă importanță în care intervin aceste hotărâri - autorități și instituții de rang constituțional -, astfel încât și protecția constituțională oferită autorităților sau instituțiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecință. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere

reunite ale Parlamentului care vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional pot fi supuse controlului de constituționalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituțională.

26.

În aplicarea acestor considerente, a căror autoritate de lucru judecat și obligativitate nu pot fi puse la îndoială, Curtea reține că obiectul

Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017 , respectiv numirea directorului general interimar al Societății Române de Televiziune, se situează în materia organizării și funcționării unei instituții de rang constituțional. De asemenea, pentru a se raporta la noțiunile menționate în jurisprudența Curții, respectiv valori, principii sau reguli constituționale, în speță, critica de neconstituționalitate a hotărârii vizează nemijlocit norma consacrată de

art. 67 din Constituție , care stabilește cvorumul legal de ședință necesar adoptării hotărârilor Parlamentului.

27.

Având în vedere cele precizate, Curtea constată că sesizarea având ca obiect

Hotărârea Parlamentului României nr. 73/2017

îndeplinește condițiile de admisibilitate.

28.

Analizând criticile de neconstituționalitate a

Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017 , Curtea reține că, potrivit

art. 31 alin. (5) teza a treia din Constituție , „Organizarea acestor servicii [n.r. serviciile publice de radio și de televiziune] și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică“. În ceea ce privește modalitatea de exercitare a controlului parlamentar asupra activității Societății Române de Televiziune,

art. 65 alin. (2) lit. k) din Constituție

prevede că Parlamentul își desfășoară lucrările în ședințe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor, pentru îndeplinirea altor atribuții care, potrivit

Constituției

sau regulamentului, se exercită în ședință comună. În temeiul

art. 13 pct. 21 din Regulamentul activităților comune

ale Camerei Deputaților și Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 19 ianuarie 2016, „Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în ședințe comune pentru: [...] 21. efectuarea altor numiri în funcții care, potrivit legii, intră în competența Parlamentului“, astfel că, potrivit

art. 19 alin. (7) din Legea nr. 41/1994 , „Președintele Consiliului de administrație al Societății Române de Radiodifuziune, respectiv al Societății Române de Televiziune, se numește de către Parlament, în ședință comună, dintre membrii titulari ai consiliilor, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, cu respectarea procedurilor de audiere și de vot prevăzute în acest articol.[…]“ Potrivit

art. 18 alin. (3) din lege

„Președintele consiliului de administrație este directorul general al societății“. În situația în care, „din diferite motive, nu există nici consiliu de administrație, nici președinte legal numit, Parlamentul, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, numește un director interimar, cu mandat bine definit“, în temeiul

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 41/1994.

29.

Aflat într-o atare ipoteză, Parlamentul României a adoptat

Hotărârea nr. 73/2017 , prin care numește directorul general interimar al Societății Române de Televiziune, pentru un mandat care începe la data de 27 septembrie 2017 și care nu poate fi mai mare de 6 luni.

30.

Proiectul hotărârii care face obiectul prezentei sesizări a fost dezbătut și adoptat în cadrul ședinței comune a Camerei Deputaților și Senatului din 27 septembrie 2017. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017. Potrivit stenogramei ședinței comune a Camerei Deputaților și Senatului din 27 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 135 din 6 octombrie 2017, președintele de ședință, domnul deputat Petru Gabriel Vlase, a constatat în debutul acesteia întrunirea cvorumului legal, înregistrându-se prezența unui număr de 276 de deputați și senatori din totalul de 465.

31.

Ulterior, după anunțarea punctului de pe ordinea de zi referitor la dezbaterea proiectului de Hotărâre pentru modificarea

anexei la

Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017

privind aprobarea componenței nominale și a conducerii Delegației Permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre (devenită

Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017 ), domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu, vicelider al grupului parlamentar al Uniunii Salvați România din Camera Deputaților, a luat cuvântul, solicitând, în temeiul

art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităților comune

ale Camerei Deputaților și Senatului, reverificarea cvorumului. Președintele de ședință a amânat verificarea întrunirii cvorumului legal pentru momentul votului cu bile, exercitat asupra ultimelor două puncte de pe ordinea de zi, referitoare la numirea președintelui Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune și la numirea unui membru supleant în Consiliul Național al Audiovizualului. Viceliderul grupului parlamentar al Uniunii Salvați România din Camera Deputaților reiterează cererea sa, întemeiată pe dispozițiile

art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităților comune

ale Camerei Deputaților și Senatului, și înaintea votului final asupra proiectului de Hotărâre pentru modificarea

anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 15/2017

privind aprobarea componenței nominale și a conducerii Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare (devenită

Hotărârea Parlamentului României nr. 72/2017 ). Președintele de ședință amână din nou verificarea cvorumului legal, arătând, potrivit stenogramei de ședință, că „îl vom face imediat, la votul cu bile. La votul cu bile ... Fac imediat ... imediat, după ce termin asta, vă fac apel, la votul cu bile. Vă rog, vot asupra Proiectului de Hotărâre, în ansamblul său“.

32.

După adoptarea

Hotărârii Parlamentului României nr. 72/2017 , președintele pune în dezbatere și supune votului proiectul de Hotărâre privind numirea directorului general interimar al Societății Române de Televiziune (devenită

Hotărârea Parlamentului României nr. 73/2017 ). Potrivit stenogramei de ședință, înaintea votului final, viceliderul grupului parlamentar al Uniunii Salvați România din Camera Deputaților nu mai reiterează cererea sa, președintele de ședință menționând: „Vot pentru proiectul de hotărâre, în ansamblul său. Cine este pentru? Împotrivă? 24. Cu majoritate de voturi, proiectul de hotărâre a fost adoptat. Avem în continuare cele două numiri în funcție. Facem un vot secret cu bile și un vot secret cu buletine de vot.“

33.

Ulterior, cu prilejul exercitării votului secret cu bile asupra listei candidaților propuși pentru a fi desemnați membrii titulari și membrii supleanți ai Consiliului de administrație al Societății Române de Radiodifuziune, s-a constatat, potrivit stenogramei ședinței, că numărul deputaților și al senatorilor prezenți a fost de 257, ceea ce înseamnă mai mult decât jumătate plus unu din numărul total al acestora, de 465.

34.

Analizând dispozițiile

art. 67 din Constituție , Curtea reține că acestea reglementează condițiile de cvorum legal, respectiv numărul de parlamentari care trebuie să fie prezenți la momentul votului final.

35.

Pentru a analiza pretinsa încălcare a prevederilor

art. 67 din Constituție , Curtea urmează să facă aplicarea jurisprudenței sale în materia cvorumului și a majorității necesare adoptării actelor Parlamentului. În acest sens face referire la

Decizia nr. 55 din 21 februarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 14 martie 2001, prin care Curtea a statuat că, dintre cvorumul de lucru și cel de vot, numai acesta

din urmă este reglementat prin

Constituție

și că „nimic nu împiedică instituirea prin regulament a unui alt cvorum de lucru decât cvorumul de vot“. Totodată, prin

Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a stabilit că dispozițiile

constituționale ale art. 74 alin. (2)

[devenite, în urma revizuirii și republicării

Constituției ,

art. 76 alin. (2) ] „au în vedere votul final exprimat pentru proiectul de lege în ansamblu“. De asemenea, Curtea a statuat, în cadrul controlului de constituționalitate a priori asupra legilor, că „în accepțiunea dispozițiilor

art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție , nu este competentă să controleze fapte materializate în acțiuni sau inacțiuni, ci numai conformitatea extrinsecă și intrinsecă a actului normativ adoptat cu

Constituția “ (a se vedea

Decizia nr. 1.237/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010).

36.

Astfel, pe de o parte, dispozițiile

art. 67

prevăd că majoritatea parlamentarilor trebuie să fie prezentă la ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului la momentul votării hotărârii prin care se numește directorul general interimar al Societății Române de Televiziune, iar, pe de altă parte,

art. 76 alin. (2)

stabilește că, pentru ca hotărârea să fie adoptată, ea trebuie să întrunească susținerea majorității deputaților și senatorilor prezenți. Aceste două condiții nu se suprapun, cvorumul fiind o condiție necesară pentru legala desfășurare a procedurii votului, ce se apreciază anterior acestui moment, în timp ce prin vot se validează o opțiune politică, ceea ce se constată ulterior exprimării acesteia prin vot.

37.

Faptul că textul constituțional al

art. 67

nu se referă și la cvorumul de ședință, adică acela care trebuie să fie întrunit pe tot parcursul dezbaterilor, este explicat de Curte, prin

Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 , precitată, astfel: „în mod indubitabil, această jurisprudență a Curții plasează dispozițiile

art. 67

și

76

la momentul votului final. Această concluzie este întărită și prin dispozițiile

art. 75 alin. (1) din Constituție , care vizează «dezbaterea și adoptarea legii»; întrucât

art. 67

și

76 din Constituție

prevăd că numai la adoptarea legii este nevoie de un anumit cvorum și majoritate de adoptare, rezultă, fără dubiu, că textul

Constituției

nu impune aceleași cerințe și cu privire la dezbaterea legii. Astfel, Curtea constată că adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizează votul final exercitat de către Parlament asupra ansamblului legii. În acest sens se pronunță atât doctrina juridică din România, cât și cea străină.“

38.

Cu privire la numărul deputaților sau al senatorilor prezenți în sala de ședință la momentul votului final asupra unei legi, prin

Decizia nr. 74 din 16 aprilie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 29 aprilie 1997, Curtea a stabilit că, în lipsa unei solicitări pentru reverificarea cvorumului după apelul nominal, „rezultatele acestuia au rămas valabile până la finele ședinței“. De asemenea, prin

Decizia nr. 96 din 30 iunie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, Curtea, analizând o obiecție de neconstituționalitate care viza lipsa cvorumului de ședință, s-a raportat în mod exclusiv la stenograma ședinței comune, statuând că, „întrucât cvorumul stabilit de președintele de ședință la începutul acesteia era de 245 de senatori și deputați, deci peste minimul necesar prevăzut de

Constituție , și având în vedere că, în timpul ședinței, președinții grupurilor parlamentare nu au cerut președintelui ședinței comune reverificarea cvorumului, așa cum se prevede la

art. 22 alin. 1 din regulament , se impune concluzia că adoptarea Legii privind acordarea tichetelor de masă s-a făcut cu respectarea cerințelor privitoare la cvorum, impuse de dispozițiile

art. 64 din Constituție

și ale

art. 39 din Regulamentul ședințelor comune

ale Camerei Deputaților și Senatului“.

39.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că „îndeplinirea condițiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcție de numărul de voturi exprimate. Astfel, este posibil ca, deși prezenți, parlamentarii să se abțină de la vot. Instanța de contencios constituțional nu este în măsură să cenzureze o astfel de conduită“ (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 383 din 23 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011).

40.

Mai mult, prin

Decizia nr. 188 din 29 decembrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Curtea a statuat că, „în ceea ce privește faptul că, după părăsirea sălii de ședință de către grupurile parlamentare ale P.D.S.R., P.R.M. și P.U.N.R., președintele de ședință avea obligația să verifice în ce măsură condiția constituțională de cvorum era întrunită, se reține că și această susținere vizează tot aspecte de nivel regulamentar, iar nu constituțional. [...] Din examinarea stenogramei lucrărilor, Curtea reține că era îndeplinit cvorumul legal prevăzut de Constituție înainte ca grupurile parlamentare menționate să părăsească ședința, iar ulterior nu s-a cerut verificarea cvorumului conform Regulamentului Camerei Deputaților.“

41.

În fine, prin

Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 , precitată, Curtea a reținut că, „potrivit

art. 144 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților,

reverificarea cvorumului se dispune la ședințele de vot final de către președinte, imediat înaintea votării, din proprie inițiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar“. Or, în cauza respectivă, „la lucrările ședinței Camerei Deputaților din 15 septembrie 2010 din partea a doua, în care de altfel a și fost adoptată legea criticată, au luat parte, conform stenogramei ședinței, 181 de deputați, lipsind 152. Pe parcursul ședinței, în lipsa oricărei solicitări din partea liderilor de grup parlamentar, președintele de ședință nu a mai verificat cvorumul, astfel încât, având în vedere jurisprudența menționată a Curții Constituționale, cvorumul stabilit la deschiderea ședinței și-a păstrat valabilitatea pe tot parcursul acesteia. Astfel, nu se poate constata că nu a existat cvorum la votul final, mai ales că, potrivit stenogramei ședinței, chiar la votul final a rezultat o prezență de cel puțin 175 de deputați.“ În acest context, Curtea a observat că „singurul document oficial în raport cu care are competența de a verifica cvorumul la momentul exercitării votului final este stenograma ședinței; or, potrivit constatărilor din stenogramă, făcute atât la începutul ședinței Camerei Deputaților, cât și la momentul votului final, cvorumul constituțional era îndeplinit“.

42.

Având în vedere cele reținute mai sus, Curtea constată că îndeplinirea condițiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcție de numărul de voturi exprimate. Curtea urmează să verifice îndeplinirea condiției constituționale de cvorum legal având în vedere modul în care au fost aplicate dispozițiile regulamentare în materie, așa cum rezultă din stenograma de ședință, singurul document oficial în raport cu care are competența de a verifica îndeplinirea constituționalității procedurii la momentul exercitării votului final.

43.

Autonomia regulamentară dă dreptul Camerelor Parlamentului de a dispune cu privire la propria organizare și procedurile de desfășurare a lucrărilor parlamentare. Ea constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice și poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de

Legea fundamentală . Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreționar, abuziv, cu încălcarea atribuțiilor constituționale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare

reprezintă instrumentele juridice care permit desfășurarea activităților parlamentare în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale forului legislativ și trebuie interpretate și aplicate cu bună-credință și în spiritul loialității față de

Legea fundamentală

(a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 209 din 7 martie 2012,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, și

Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015).

44.

În această lumină, relevante sub aspectul supus analizei Curții sunt cele statuate de

Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului , care la

art. 33 alin. (1)

prevede că „Deputații și senatorii sunt obligați să fie prezenți la lucrările comune ale Camerei Deputaților și Senatului și să se înscrie pe lista de prezență a ședinței comune, ținută de secretari“. Astfel, potrivit

art. 52 alin. (1) , „În toate cazurile în care Camera Deputaților și Senatul, în ședințe comune, adoptă legi, hotărâri sau moțiuni de cenzură, trebuie să fie prezenți cel puțin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului“. În temeiul

art. 34,

„Președintele care conduce ședința comună este obligat să anunțe prezența, ordinea de zi și programul de lucru“, iar, conform

art. 52 alin. (2),

„Înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra inițiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moțiunii de cenzură, președintele de ședință va verifica, prin apel nominal, întrunirea cvorumului legal, dacă un lider de grup solicită acest lucru“. Dacă în sală nu este prezentă majoritatea deputaților și senatorilor, „președintele care conduce ședința comună a celor două Camere amână votarea până la întrunirea cvorumului legal“, în temeiul

art. 52 alin. (3) din Regulament .

45.

Potrivit

art. 102 din Regulamentul activităților comune

ale Camerei Deputaților și Senatului, dispozițiile acestuia se completează cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaților și din Regulamentul Senatului, iar potrivit

art. 15 alin. (4), teza întâi, din Regulamentul Camerei Deputaților

„Unul dintre viceliderii grupului parlamentar îl înlocuiește de drept pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie“.

46.

Examinând dispozițiile regulamentare, Curtea constată că, pentru a adopta o hotărâre cu respectarea normelor regulamentare și constituționale, la ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului trebuie să fie prezenți cel puțin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului. Dacă există suspiciuni cu privire la numărul parlamentarilor prezenți la ședință, înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra inițiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moțiunii de cenzură, liderul unui grup parlamentar poate solicita președintelui de ședință verificarea, prin apel nominal, a întrunirii cvorumului legal.

47.

Cu alte cuvinte, odată constatat cvorumul legal la începutul ședinței, normele regulamentare instituie prezumția relativă a întrunirii acestuia pe toată durata ședinței, cu consecința adoptării actelor în condiții de constituționalitate. Prezumția relativă încetează să opereze în momentul în care liderul unui grup parlamentar solicită președintelui de ședință verificarea cvorumului legal și este răsturnată dacă, în urma numărătorii, rezultă un număr mai mic de jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului sau este confirmată dacă, în urma numărătorii, rezultă un număr mai mare.

48.

Solicitarea formulată de liderul unui grup parlamentar lipsește de efecte juridice prezumția relativă și, pe cale de consecință, actul adoptat este lipsit de premisa legalității sub aspectul întrunirii condiției cvorumului legal. Acesta este motivul pentru care dispoziția regulamentară prevede expres în

art. 52 alin. (2)

obligația președintelui de ședință de a verifica îndeplinirea cvorumului „înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra inițiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moțiunii de cenzură“. Întrucât cvorumul este o condiție necesară pentru desfășurarea constituțională a procedurii votului, consecința nerespectării acestei norme atrage neconstituționalitatea actului adoptat de Parlament.

49.

Având în vedere aceste argumente și ținând seama de faptul că, potrivit stenogramei de ședință, în cadrul procedurii de adoptare a

Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017 , înaintea votului final asupra acestui act, liderul grupului parlamentar nu a solicitat președintelui de ședință verificarea cvorumului legal, rezultă că prezumția relativă a întrunirii cvorumului de ședință a fost pe deplin operabilă, astfel că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor

art. 67 din Constituție .

50.

Pentru considerentele arătate, în temeiul

art. 146 lit. l)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 11 alin. (1) lit. A.c),

al

art. 27 alin. (1)

și al

art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvați România și constată că dispozițiile

Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017

pentru numirea directorului general interimar al Societății Române de Televiziune sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2017.