Decizia nr. 70/2022
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3) , ale art. 17 , ale art. 49 , ale art. 59 alin. (2) și (6) și ale art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și a prevederilor art. 83 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (2)
și
(3) , ale
art. 17 , ale
art. 50 , ale
art. 60 alin. (2)
și
(6)
și ale
art. 113 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și a prevederilor
art. 83 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Marin Țuluș în Dosarul nr. 2.441/311/2015 al Tribunalului Olt - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.068D/2018.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent învederează Curții că autorul excepției a transmis la dosar o cerere prin care solicită conexarea acestuia cu Dosarul nr. 1.327D/2018, care are fixat termen de judecată la data de 22 martie 2022.
4.
Cu privire la această cerere, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea acesteia.
5.
Deliberând, Curtea respinge cererea, având în vedere stadiul diferit de soluționare în care se află cele două dosare.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la excepția de neconstituționalitate. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, concretizată în numeroase decizii, dintre care enumeră, exemplificativ,
deciziile nr. 349 din 11 mai 2017 ,
nr. 2 din 15 ianuarie 2019
și
nr. 346 din 23 mai 2019 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.441/311/2015, Tribunalul Olt - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (2)
și
(3) , ale
art. 17 , ale
art. 50 , ale
art. 60 alin. (2)
și
(6)
și ale
art. 113 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și a prevederilor
art. 83 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Marin Țuluș într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de obligare a pârâților să redea uzului public o suprafață din drumul comunal și să demoleze partea de construcții pe care au edificat-o pe drumul public, cauză în care s-a pus problema calității de reprezentant al pârâților a autorului prezentei excepții de neconstituționalitate.
8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că
nu definește procedura de înființare a Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) și nu stabilește care este situația juridică a acesteia. Se arată că
reprezintă actul de înființare al UNBR, cu toate că legea nu poate avea decât caracter universal. Totodată este discriminatorie, abuzivă, îngrădește dreptul la demnitate, dreptul la muncă, dreptul de asociere, dreptul la exercitarea unei activități economice, dreptul la viață de familie, privată și la bunăstare. Cu privire la pretinsa nesocotire a dreptului de asociere și a dreptului la muncă și la alegerea liberă a profesiei, se arată că
trebuie să fie clară, să prevadă cu exactitate modul în care se înființează UNBR și barourile de avocați, pentru a se asigura libertatea fiecărui cetățean cu studii juridice de acces la profesia de avocat, fără restricții. Se susține că
este o lege care are drept scop marginalizarea unei importante categorii a populației, respectiv absolvenții de studii juridice, și obstrucționarea concurenței și a dezvoltării profesiei de avocat.
9.
Se mai arată că stabilirea vinovăției pentru exercitarea profesiei de avocat în structuri înființate prin hotărâri judecătorești se realizează de persoane care nu sunt organe de urmărire penală și nu fac parte din autoritatea judecătorească, încălcându-se prevederile
art. 124
și
131 din Constituție . Se susține că, neexistând motive de nelegalitate invocate temeinic și în deplină independență și imparțialitate, organele statului român fac aprecieri eronate și părtinitoare cu scopul înlăturării din profesie a membrilor grupării UNBR condusă de Pompiliu Bota și, mai ales, al condamnării acestora.
10.
În ceea ce privește
art. 83 din Codul de procedură civilă , se arată că pentru realizarea unui proces echitabil trebuie să se asigure dreptul la libera exprimare. Or, dispozițiile menționate nu respectă principiile și valorile intrinseci ale drepturilor constituționale și ale dreptului internațional, instituind o discriminare și o cenzură asupra dreptului reprezentantului legal și, prin acesta, al persoanei ce i-a dat împuternicirea de a se exprima și de a-și putea formula oral apărările, concluziile și cererile în cauză, interdicție ce poate fi calificată ca un abuz și o încălcare a drepturilor și a libertăților cetățenilor, mai ales când mandatarul în cauză este o persoană cu studii superioare juridice.
11.
Tribunalul Olt - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât avocatura este un serviciu public care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după regulile stabilite de lege, scopul fiind asigurarea unei asistențe juridice calificate, care trebuie să se desfășoare într-un cadru organizat. Referitor la dispozițiile
art. 83 din Codul de procedură civilă , apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat stabilește condițiile de exercitare și limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, aceasta fiind, așadar, opțiunea legiuitorului de a stabili, potrivit dispozițiilor
art. 126 alin. (2) din Constituție , regulile privind procedura de judecată.
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 1 alin. (2)
și
(3) , ale
art. 17 , ale
art. 50 , ale
art. 60 alin. (2)
și
(6)
și ale
art. 113 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, și prevederile
art. 83 din Codul de procedură civilă . La data sesizării Curții Constituționale,
fusese din nou republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dându-se textelor o nouă numerotare. În prezent, prevederile criticate din
se regăsesc, în aceeași redactare, la
art. 1 alin. (2)
și
(3) ,
art. 17 ,
art. 49 ,
art. 59 alin. (2)
și
(6)
și
art. 107 alin. (1)
și
(2) , având următorul conținut:
–
Articolul 1
alin. (2) și (3):
(2)
Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.
(3)
Constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată și din oficiu.
–
Articolul 17
:
Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puțin anual și la nivel național, potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat.
Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susține în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și se desfășoară în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.
Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia națională de examen.
Comisia națională de examen este formată cu precădere din avocați - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.
Dispozițiile
art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum și judecătorilor de la instanțele internaționale.
–
Articolul 49
:
Baroul este constituit din toți avocații dintr-un județ sau din municipiul București. Sediul baroului este în orașul de reședință al județului, respectiv în municipiul București.
Baroul are personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu.
Contribuția avocaților la realizarea bugetului este stabilită de consiliul baroului.
Patrimoniul baroului poate fi folosit în activități producătoare de venituri, în condițiile legii.
–
Articolul 59
alin. (2) și (6):
(2)
U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu și buget proprii.
[...]
(6)
Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Națională a Barourilor din România», «U.N.B.R. » ori «Uniunea Avocaților din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
–
Articolul 107
alin. (1) și (2):
La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.
De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi.
–
Articolul 83
din Codul de procedură civilă - Reprezentarea convențională a persoanelor fizice:
În fața primei instanțe, în apel, precum și în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor.
În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat în drept.
În cazul contestației în anulare și al revizuirii, dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
16.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind statul român,
art. 16
- Egalitatea în drepturi,
art. 20
- Tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 26
- Viața intimă, familială și privată,
art. 30 alin. (1)
și
(2)
privind libertatea de exprimare,
art. 32
- Dreptul la învățătură,
art. 40
- Dreptul de asociere,
art. 41
- Munca și protecția socială a muncii,
art. 45
- Libertatea economică,
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,
art. 124
- Înfăptuirea justiției și
art. 131
- Rolul Ministerului Public.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra prevederilor din
supuse controlului de constituționalitate în cauza de față, prin prisma unor critici similare, formulate de același autor, constatând că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate (a se vedea
Decizia nr. 158 din 14 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 25 mai 2017, paragrafele 18-24, și prin
Decizia nr. 349 din 11 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017, paragrafele 16-19).
18.
Astfel, prin
Decizia nr. 158 din 14 martie 2017 , precitată, Curtea a reținut, ținând seama de jurisprudența sa anterioară, că, în concepția legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituțională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale. Faptul că accesul la profesia de avocat este condiționat de satisfacerea anumitor cerințe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei.
19.
Așa fiind, Curtea a menționat că, potrivit
art. 1 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 51/1995 , profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, constituirea și funcționarea de barouri în afara acesteia fiind interzise, iar actele de constituire și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. De asemenea, exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și în tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.
20.
Curtea a reținut că organizarea avocaților în barouri și a barourilor în Uniunea Națională a Barourilor din România nu contravine normelor din
Constituție . Organizarea exercitării prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricărei alte activități ce prezintă interes pentru societate, este firească și necesară, în vederea stabilirii competenței, a mijloacelor și a modului în care se poate exercita această profesie, precum și a limitelor dincolo de care s-ar încălca drepturile altor persoane sau categorii profesionale. Prin urmare, normele în baza cărora funcționează Uniunea Națională a Barourilor din România nu contravin principiilor constituționale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta.
21.
În jurisprudența sa în materie, Curtea a statuat că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, și nu împotriva ei, astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispozițiile cuprinse în
art. 40 din Constituție
nu sunt nesocotite. Curtea a reținut totodată că, deși avocatura este o profesie liberală și independentă, exercitarea sa trebuie să se desfășoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, rațiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare și interzicerea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiași activități, fără suport legal. O atare soluție legislativă nu poate fi calificată, însă, ca venind în contradicție cu dreptul de asociere.
22.
Curtea a reținut că incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități, pentru care se cere o anumită pregătire și care, în consecință, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanță deosebită, inclusiv a vieții și integrității fizice și psihice ale persoanei, precum și a intereselor patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare și fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că aceleași cerințe, cu aceleași consecințe juridice, au fost impuse și profesiei de avocat este o opțiune a legiuitorului, determinată de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului.
23.
În același sens s-a statuat și prin
Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013,
Decizia nr. 412 din 8 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 20 noiembrie 2013,
Decizia nr. 129 din 13 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014,
Decizia nr. 155 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, sau
Decizia nr. 509 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 3 august 2015.
24.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 83 din Codul de procedură civilă , Curtea s-a pronunțat, de asemenea, prin numeroase decizii, prin care a constatat conformitatea textelor criticate cu prevederile
Legii fundamentale .
25.
Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 860 din 17 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 10 aprilie 2020, paragrafele 17 și 18, Curtea a observat că prevederile
art. 83 din Codul de procedură civilă , în ansamblul lor, sunt destinate să asigure plenitudinea dreptului de acces liber la justiție, reglementând reprezentarea convențională ca un mecanism de facilitare a exercitării acestui drept fundamental. În același timp, modalitatea de reglementare a reprezentării convenționale asigură și exercitarea deplină a dreptului de apărare, întrucât limitarea posibilității mandatarului de a pune concluzii orale în fața instanței nu reprezintă altceva decât o garanție pentru realizarea dreptului consacrat de
art. 24 din Legea fundamentală . În considerarea importanței acestui tip de apărare în cadrul procesului, legiuitorul a apreciat că este necesar să impună realizarea acesteia într-o manieră profesionistă, prin intermediul unui avocat, asigurându-se astfel că justițiabilul va beneficia de o apărare care să întrunească exigențele calitative suficiente pentru a-i servi interesele procesuale și a respecta standardele unui proces echitabil.
26.
Totodată, prin
Decizia nr. 111 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, Curtea a reținut că nu este încălcat dreptul la apărare, garanție a dreptului la un proces echitabil, întrucât condițiile, precum și limitele între care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituție , stabilește regulile privind procedura de judecată. Partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată.
27.
Cu privire la pretinsa nesocotire a dispozițiilor
art. 30 din Constituție
care garantează libertatea de exprimare, Curtea a constatat că acestea nu au relevanță în examinarea constituționalității dispozițiilor
art. 83 din Codul de procedură civilă , întrucât soluționarea proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești este strict reglementată legal, fiind aplicabile regulile procedurale stabilite pentru fiecare materie în parte. Or, libertatea de exprimare, garantată prin
Legea fundamentală , se referă la posibilitatea exteriorizării gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel. În condițiile existenței unui cadru organizat al procesului judiciar, apărările formulate de părți nu intră sub incidența
art. 30 din Constituție , acestea fiind ținute de respectarea normelor de procedură specifice desfășurării procesului ( Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, paragraful 25).
28.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.
29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marin Țuluș în Dosarul nr. 2.441/311/2015 al Tribunalului Olt - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 1 alin. (2)
și
(3) , ale
art. 17 , ale
art. 49 , ale
art. 59 alin. (2)
și
(6)
și ale
art. 107 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și cele ale
art. 83 din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 februarie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.