Decizia nr. 298/2022

Articolul 9

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012: „Prevederile

art. 15 ,

18 ,

19

și

20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.“;

–

Articolul 14

lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: [...] l) indemnizațiile prevăzute de

Legea recunoștinței

față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare.“;

–

Articolul IV

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014: „În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizațiile prevăzute de

Legea recunoștinței

față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare.“;

–

Articolul 12

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza

Legii recunoștinței

pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“;

–

Articolul 11

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizațiile stabilite în baza

Legii recunoștinței

pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“;

–

Articolul 12

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018, indemnizațiile stabilite în baza

Legii recunoștinței

pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“;

–

Articolul 40

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021, indemnizațiile stabilite în baza

Legii recunoștinței

pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“

20.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în fața legii,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,

art. 47 alin. (2)

privind dreptul la pensie,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și

art. 124 alin. (3)

privind independența judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , ale

art. 1

referitor la protecția proprietății și ale

art. 6 privind ratificarea din Primul Protocol adițional la Convenție , precum și ale

art. 2 privind garantarea drepturilor tuturor indivizilor, fără nicio deosebire, din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice .

21.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia critică, pe de-o parte, dispozițiile de lege potrivit cărora plata indemnizațiilor reparatorii lunare prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

nu s-a acordat în anul 2013, iar, pe de altă parte, dispozițiile de lege potrivit cărora celelalte indemnizații prevăzute de

Legea nr. 341/2004

[cum este cea prevăzută la

art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004 , și anume indemnizația lunară, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata] se mențin în plată în anii 2014, 2015, 2016, 2017 (perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017), 2018 și 2019-2021 la nivelul anilor anteriori, respectiv la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013.

22.

Referitor la dispozițiile de lege prin care - în anii 2012, 2013 și 2014 - nu s-a acordat plata indemnizațiilor prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004,

Curtea reține că acestea au făcut obiect al controlului de constituționalitate, fiind analizate aceleași critici precum cele invocate în prezenta cauză, spre exemplu, prin

Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, prin

Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, prin

Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, prin

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, prin

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că textul de lege criticat stabilește că, temporar, nu se mai acordă indemnizațiile prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 . De aceste indemnizații, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluției Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceste indemnizații au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală

(a se vedea

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , precitată, paragraful 26).

23.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile

art. 47 din Constituție , prin

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente. În acest context, Curtea a reținut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și a unor drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. În același spirit,

Constituția

consacră, în chiar

art. 1 alin. (3) , caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispozițiile

art. 135 alin. (2) lit. f) , să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin

art. 41 alin. (2)

și

art. 47 alin. (2)

prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în

Legea fundamentală , măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de

Constituție , legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor.

24.

Referitor la invocarea

art. 53 din Constituție , Curtea a reținut că drepturile a căror plată nu s-a acordat prin dispozițiile de lege criticate fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care

Legea nr. 341/2004

le-a instituit în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. În ceea ce privește prevederile actului normativ criticat vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 53 din Constituție

nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit

Constituției , o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989.

25.

De asemenea, cu privire la invocarea

art. 16 din Constituție , Curtea nu a reținut critica privind pretinsa discriminare între beneficiarii

Legii nr. 341/2004

și „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, întrucât aceștia nu se află în situații juridice similare ( Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , paragraful 27).

26.

Referitor la dispozițiile de lege prin care s-au plafonat indemnizațiile prevăzute de

Legea nr. 341/2004 , Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020,

sau prin

Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, prin care a constatat constituționalitatea acestor dispoziții în raport cu critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021 , paragraful 33, Curtea a reținut, cu privire la indemnizația prevăzută de

art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004 , că aceasta se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de

art. 4 alin. (4)

- a cărei plată nu se acordă.

Articolul II

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , introdus prin

Legea nr. 283/2011 , stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențineau la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepției fiind nemulțumiți de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în luna decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevedea

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat

Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 4 alin. (4)

și ale

art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , coroborate cu prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

- că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de

Legea nr. 341/2004

se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.

27.

Prin

Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021 , paragraful 38, referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție , Curtea a decis că dispozițiile de lege prin care se plafonează anumite indemnizații instituite de

Legea nr. 341/2004

nu pot conduce la încălcarea principiilor statului de drept sau ale legalității și supremației

Constituției , aceste indemnizații nefiind drepturi fundamentale.

28.

Referitor la încălcarea dispozițiilor

art. 44 din Constituție , prin

Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 8 august 2018, paragraful 33, Curtea a reținut că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, indemnizațiile „restante“ ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

constituie într-adevăr un „bun“ în sensul

art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Curtea a mai reținut că aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea în acest sens

art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Prin

Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 27 mai 2019, paragraful 48, Curtea a stabilit că despre protecția oferită de

art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

se poate vorbi numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizațiile constituind o „speranță“ a titularilor acestor drepturi, așa cum s-a reținut prin

deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014

și

nr. 314 din 5 iunie 2014 , precitate.

29.

Cu referire la critica formulată din perspectiva

art. 124 din Constituție , prin

Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021 , paragraful 41, Curtea a constatat că pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispozițiilor legale de către autoritățile administrative, respectiv casele județene de pensii, pe de-o parte, și instanțele judecătorești, pe de altă parte, nu poate, în principiu, constitui obiectul contenciosului constituțional.

30.

În final, cu privire la

art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică din Legea fundamentală , prin

Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 59, Curtea a constatat că acesta nu are incidență în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

31.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

32.

Referitor la celelalte dispoziții din actele internaționale invocate, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauza de față.

33.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Bălan, Mariana Bălan, Iulian Brabete, Teodor Feraru, Niculae Matei, Aureliu Pană, Florin Briceag, Dan Smerrtcov, Dantis Minurland Amadoniu, Vergil Vlădeanu și Carol Goghie în Dosarul nr. 1.547/93/2018 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă, de Marin Cîrciumaru în Dosarul nr. 4.745/118/2018 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă, de Gheorghe Androne în Dosarul nr. 3.407/3/2019 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Nelu-Iulian Ioviță și de Petre Iliev în dosarele nr. 4.744/118/2018 și nr. 5.073/118/2018 ale Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și de Natalia Răducu și de Mihai Coandă în dosarele nr. 11.291/3/2018 și nr. 23.636/3/2018 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în

anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea

Legii recunoștinței

față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale

art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secția civilă, Tribunalului Constanța - Secția I civilă, Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 mai 2022.