Decizia nr. 610/2018

Articolul 8

Articolul 18

În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la

art. 4 alin. (4) din Legea

recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.

–

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul

20 13, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare,: „Prevederile

art. 15,

18,

19

și

20

ale

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul

20 13.“;

–

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013

privind reglementarea unor măsuri bugetare: „Prevederile

art. 18

și

19

ale

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2014.“;

–

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice: „În anul 2014 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: [...] l) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare.“;

–

art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 : „În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare.“;

–

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare: „În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“

34.

Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , ale

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

și ale

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

au fost abrogate prin

art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice în raport cu obiectul cauzelor în care au fost ridicate.

35.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 -

Statul român,

art. 11 -

Dreptul internațional și dreptul intern,

art. 15 alin. (1)

privind universalitatea,

art. 16 alin. (1 ) privind egalitatea în drepturi și (2) referitor la supremația legii,

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,

art. 41 alin. (1)

referitor la dreptul la muncă,

art. 47 alin. (2)

privind dreptul la pensie,

art. 52 alin. (1)

și (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 102 alin. (1)

și (2) referitor la rolul și structura Guvernului,

art. 124 alin. (1)

și (2) privind înfăptuirea justiției și

art. 148 -

Integrarea în Uniunea Europeană. Sunt încălcate, de asemenea, și dispozițiile

art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

36.

Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare, prin

Decizia nr. 151 din 27 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018.

37.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că autorii excepției critică, în esență, pe de-o parte, dispozițiile potrivit cărora, între anii 2012 și 2014, nu s-au acordat indemnizațiile reparatorii prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea

nr. 341/2004 , iar, pe de altă parte, critică dispozițiile potrivit cărora celelalte indemnizații, prevăzute de aceeași lege, s-au plafonat la nivelul lunii decembrie 2011. Totodată, potrivit

art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizațiile prevăzute de

Legea nr. 341/2004

s-au redus cu 15%. Ulterior, prin

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizații s-au majorat cu 15% față de luna octombrie 2010, iar, prin

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 , începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

38.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prin care anumite indemnizații prevăzute de

Legea nr. 341/2004

se acordă la același nivel cu cel din anul precedent, respectiv

art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 ,

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 ,

art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , Curtea s-a mai pronunțat, în principiu, prin numeroase decizii respingând, ca neîntemeiată, excepția. Curtea reține, spre exemplu,

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014,

Decizia nr. 419 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015,

Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015 și

Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018.

39.

Curtea observă că, prin

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , paragrafele 23 și 24, a reținut că autorii excepției se referă la indemnizația prevăzută de

art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , și anume la indemnizația lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, indemnizație care se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de

art. 4 alin. (4) -

a cărei plată nu se acordă. Textul de lege criticat -

art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , introdus prin

Legea nr. 283/2011

- stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențineau la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepției fiind nemulțumiți de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevedea

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat

Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului și a stabilit - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 4 alin. (4)

și

art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

- că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de

Legea nr. 341/2004

se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.

40.

Curtea nu a reținut încălcarea art. 16 din Constituție, privind egalitatea în fața legii, reținând că nu există discriminare între beneficiarii

Legii nr. 341/2004

și „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, deoarece aceștia nu se află în situații juridice similare. Aceste indemnizații au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare pentru acestea, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală .

41.

Curtea a reținut că prevederile

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică din

Constituție

nu au incidență în cauzele având un obiect similar prezentei cauze, întrucât conținutul normativ al dispozițiilor criticate nu se referă la protecția și apărarea acestor valori constituționale.

42.

Referitor la pretinsa încălcare a

art. 47 din Constituție

privind nivelul de trai, Curtea a observat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, prin diminuarea unei măsuri de asistență socială - astfel cum califică autorii indemnizația, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente atunci. Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. În același spirit,

Constituția consacră, în art. 1 alin. (3) , caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispozițiile

art. 135 alin. (2) lit. f),

să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin

art. 41 alin. (2)

și

art. 47 alin. (2)

prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în

Legea fundamentală,

măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului, consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).

43.

În ceea ce privește

art. II art. 8

și

art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ce vizează limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012, a unor drepturi care nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , precitată, că dispozițiile

art. 53 din Constituție

nu sunt incidente. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit

Constituției , o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi, astfel, de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989.

44.

Cât privește critica referitoare la dispozițiile

art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 ,

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013

potrivit cărora, între anii 2012 și 2014, nu s-a acordat plata indemnizațiilor prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea

nr. 341/2004 , Curtea s-a mai pronunțat, de principiu, asupra acelorași critici ca și cele invocate în prezenta cauză respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Curtea reține, spre exemplu, Decizia

nr. 88 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, prin

Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, prin Decizia

nr. 42 din 22 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014,

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014,

Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015 precum și

Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018.

45.

Curtea a constatat că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare. De asemenea, Curtea a reținut că persoanele încadrate în ipoteza

art. 4 alin. (4) din Legea

nr. 341/2004

se află într-o situație obiectiv diferită față de celelalte persoane care continuă să beneficieze de indemnizația reparatorie prevăzută de aceeași lege, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

46.

Prin

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , precitată, Curtea a precizat că măsura suspendării anuale a plății drepturilor prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea

nr. 341/2004 , măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporționalitatea acesteia. Totodată, Curtea a reținut că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și

Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, s-au modificat prevederile

art. 3

și

4 din Legea

nr. 341/2004 , care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și drepturile corespondente deținerii acestor titluri (introducându-se un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conținut normativ al

art. 4 alin. (4) din Legea

nr. 341/2004

prevede acordarea unei indemnizații de gratitudine lunară, începând cu anul 2015 (a se vedea, în acest sens, și Decizia

nr. 173 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 355 din 22 mai 2015, paragraful 27).

47.

În ceea ce privește dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/201 0 Curtea a constatat și că sumele reprezentând indemnizații restante ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004 , constituie într-adevăr un bun în sensul

art. 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenție.

Aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu. De asemenea, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă, legiuitorul are dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea lor viitoare. În ceea ce privește modalitatea de executare pentru drepturi legale datorate, acesta are o largă marjă de apreciere și va ține seama atât de interesul persoanei fizice, cât și de cel al statului (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). Or, amploarea cuantumului acestor indemnizații, precum și numărul mare de persoane cărora li se datorează indemnizații restante ar fi afectat în mod esențial latura de cheltuieli a bugetului de stat, astfel încât statul a fost nevoit să prevadă plata eșalonată a acestora (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 412 din 3 mai 2012,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 21 iunie 2012).

48.

În concret, despre protecția oferită de

art. 1 din Protocolul adițional

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

se poate vorbi numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizațiile constituind o „speranță“ a titularilor acestor drepturi, așa cum s-a reținut prin deciziile

nr. 42 din 22 ianuarie 2014

și

nr. 314 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014.

49.

Referitor la încălcarea prevederilor

art. 1,

art. 15 alin. (1),

art. 41,

art. 52 alin. (1)

și (2),

art. 102 alin. (1)

și (2),

art. 124 alin. (1)

și (2) și

art. 148 din Constituție , Curtea observă că excepția nu este motivată.

50.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție,

al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Drăgușin și alții în Dosarul nr. 9.834/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Angel Tancău și alții în Dosarul nr. 299/107/2016 al Tribunalului Alba - Secția I civilă, de Liviu Bulzan și alții în Dosarul nr. 30.417/3/2015 al Tribunalului Alba - Secția I civilă, de Tudor Pantelimon și alții în Dosarul nr. 13.703/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și de Ionel Leșu și alții în Dosarul nr. 15.891/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale și constată că prevederile

art. II art. 8 alin. (1)

și

art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , ale

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013

privind reglementarea unor măsuri bugetare, ale

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004

și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalului Alba - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 octombrie 2018.