Decizia nr. 70/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "RO-STAR" - S.A., Bragadiru în Dosarul nr. 1.150/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde consilier Gabriela Pintea pentru Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Ilfov, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat Ilfov solicita amânarea cauzei, pentru a se da posibilitatea autorului excepției, Societatea Comercială "RO-STAR" - S.A., Bragadiru, sa ia cunoștința de concluziile scrise, pe care le depune în timpul ședinței publice.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arata ca depunerea de concluzii scrise nu este un motiv temeinic pentru amânarea cauzei și solicita respingerea acestei cereri, mai ales ca autorul excepției, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat la termenul de judecată.

Deliberând asupra cererii, Curtea o respinge, constatând că nu exista motive de amânare.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat Ilfov arata ca prevederile

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, care statuează ca România este stat de drept, ci, dimpotriva, constituie rezultatul aplicării acestui principiu constituțional în procesul de elaborare a actelor normative. De asemenea, arata ca dispozițiile art. IV din actul normativ criticat pentru neconstituționalitate prevăd măsuri care au ca scop consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei valutare ale persoanelor fizice și juridice, stabilind obligația acestora de a incasa sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări și prestărilor de servicii în străinătate, în termenele stabilite prin ordonanța. Astfel, primele 6 puncte ale art. IV stabilesc termenele până la care trebuie repatriata valuta, iar pct. 7 prevede sancțiunea amenzii pentru nerespectarea acestor termene, competența de constatare și aplicare a sancțiunii revenind organelor Ministerului Finanțelor și Băncii Naționale a României, împuternicite în acest scop potrivit pct. 8 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 . De aceea prevederile constituționale invocate de societatea comercială nu sunt infrante, deoarece obligația de repatriere a valutei nu este contrară economiei de piața și libertății comerțului. Dimpotriva, nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei în termenele legale, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcționarea însăși a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin următoarele decizii: Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997; Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997; Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în acest sens amintind Decizia nr. 157 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă. De asemenea, mai arata ca, din notele scrise prezentate de autorul excepției, reiese ca aceasta critica privește chestiuni legate de aplicarea legii și nu de constituționalitate. În consecința, solicita respingerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, prin Încheierea din 15 noiembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 1.150/1999, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "RO-STAR" - S.A., Bragadiru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

sunt în contradictie cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 134 alin. (1) și (2) lit. a) și b) din Constituție. Se mai susține ca prin prevederile criticate statul român nu numai ca intervine în relațiile dintre partenerii comerciali, relații care sunt supuse rigorilor normelor de drept comercial, dar instituie și raspunderi contravenționale ale acestora pentru situații cum ar fi neplata sau întârzierea plății mărfii, pe care, deși le considera negative, le califica nesemnificative. Astfel, ordonanța acționează în sensul opus obligațiilor pe care Constituția le instituie statului, reprezentând o parghie de restrangere a libertății comerciale, lovind în agenții economici autohtoni. De asemenea, se susține ca pedepsirea acestora pentru fapte de care nu se fac vinovați (neplata de către partenerii străini a mărfurilor exportate de agenții economici români) duce la inhibarea lor, iar aceștia nu vor mai exporta mărfuri, nu vor mai efectua lucrări sau nu vor mai presta servicii în străinătate, de teama ca, neprimind la timp plata cuvenită pentru aceste operațiuni comerciale, vor fi amendati. Autorul excepției mai considera ca măsurile luate prin

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

"reprezintă o conceptie stranie de protejare a intereselor naționale". Pentru aceste motive solicita admiterea excepției de neconstituționalitate pe care a ridicat-o.

Exprimandu-și opinia, Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, arătând ca prin pct. 7 din

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , se instituie limitări ale exercițiului libertății comerțului permise de textul constituțional invocat - art. 134 alin. (2) lit. b) -, limitări ce devin obligatorii când se pune problema protejării interesului național. Limitarile impuse de textul criticat îmbracă forma stabilirii obligației pentru agenții comerciali de repatriere a valutei într-un anumit termen, prevăzut a fi maximal, iar interesul general îl reprezintă constituirea fondurilor valutare necesare funcționarii sistemului economic însuși, pentru asigurarea plății obligațiilor externe ale economiei. Se mai arata ca în acest caz nu avem de a face cu o intervenție nepermisă a statului "în relațiile comerciale, acolo unde partenerii se comporta specific și se supun rigorilor normelor de drept comercial" (după cum a susținut autorul în motivarea excepției de neconstituționalitate), "ci de o limitare a activității comerciale individuale, fireasca și necesară într-un stat democratic". De asemenea, susținerea autorului excepției, potrivit căreia răspunderea contravențională acționează în situații tipice, aparent nesemnificative, care pot fi soluționate prin normele de drept comercial, nu este pertinenta, deoarece în aceste situații nu s-a urmărit reglementarea relațiilor comerciale dintre părțile contractante, ci aceea a raporturilor agenților economici cu statul, acesta însuși fiind interesat de consecințele faptei socotite de lege drept contravenție și care consta în nerepatrierea în termen a valutei. Agentul economic este chemat să își desfășoare activitatea comercială în cadrul legal stabilit, răspunzând pentru încălcările dispozițiilor legale prin fapte săvârșite cu vinovăție. Din acest punct de vedere agentul economic care se considera vătămat în urma aplicării amenzii poate formula apărările necesare, astfel încât toate aspectele legate de existenta sau neexistenta culpei sale sunt soluționate de către instanța judecătorească.

Potrivit

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost trimisa președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se arata ca "Prevederile constituționale invocate de autorul excepției nu sunt infrante, deoarece obligația de repatriere a valutei nu este contrară economiei de piața și libertății comerțului și nici nu loveste în interesele naționale ...". De asemenea, Guvernul invoca în aceasta materie jurisprudenta Curții Constituționale, prin care aceasta s-a pronunțat constant asupra constituționalității textului criticat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 . Textul criticat are următorul cuprins: "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: [...]

7. În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, anterior, s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestui text legal, în raport cu prevederile cuprinse în art. 134 din Constituție, stabilind ca textul

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , este sub acest aspect constituțional (de exemplu, prin Decizia nr. 157 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999 și prin Decizia nr. 101 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă sub acest aspect.

În ceea ce privește raportarea textului criticat la dispozițiile art. 1 alin. (3), teza întâi din Constituție, care consacra principiul statului de drept, Curtea retine ca exigențele acestuia privesc scopurile majore ale activității statale, prefigurate în ceea ce îndeobște este numit ca fiind domnia legii, sintagma ce implica subordonarea statului față de drept, asigurarea acelor mijloace care să permită dreptului sa cenzureze opțiunile politice și, în acest cadru, sa pondereze eventualele tendinte abuzive, discretionare, ale structurilor etatice. Statul de drept asigura suprematia Constituției, corelarea legilor și tuturor actelor normative cu aceasta, existenta regimului de separație a puterilor publice, care trebuie să acționeze în limitele legii, și anume în limitele unei legi ce exprima voința generală. În aceasta lumina, evocarea principiului statului de drept pentru constatarea neconstitutionalitatii unui text în vigoare, asupra căruia Curtea s-a pronunțat, în sensul considerarii sale ca intrunind condițiile de constituționalitate, nu poate fi primită.

Curtea constata ca, în realitate, autorul excepției de neconstituționalitate are în vedere un aspect de legalitate, constând în modul în care este aplicată legea, iar nu unul de constituționalitate.

Obiecțiile reținute în excepția de neconstituționalitate au în vedere, astfel cum opineaza chiar instanța în fața căreia s-a ridicat excepția, chestiuni care privesc aplicarea legii, care sunt de competența instanței judecătorești, singura în măsura sa verifice dacă, în stabilirea sancțiunii contravenționale, s-au respectat cerințele legale, astfel cum rezultă din prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Pentru considerentele expuse, cu majoritate de voturi, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "RO-STAR" - S.A., Bragadiru în Dosarul nr. 1.150/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2000.