Decizia nr. 316/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, a Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în ansamblu, și a dispozițiilor anexei nr. 1 lit. D la aceasta, a Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblu, și a dispozițiilor art. II din aceasta, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 lit. b) și ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. II art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 5 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Modifică 1
- Decizia nr. 172/2016 24 martie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 360…
referitoare la excepția de neconstituționalitate a
privind Statutul polițistului, a
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în ansamblu, și a dispozițiilor
anexei nr. 1 lit. D
la aceasta, a
Ordonanței Guvernului nr. 8/2008
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblu, și a dispozițiilor
art. II
din aceasta, ale
art. 1 alin. (2)
și ale
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 7 lit. b)
și ale
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale
art. II art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar
EMITENT
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 2 august 2023
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind Statutul polițistului, ale
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în ansamblu, ale
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, ale
art. 1 alin. (2)
și ale
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 7 lit. b)
și ale
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Roxana Mariana Albușel și alții, în Dosarul nr. 20.058/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.353D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 150D/2020, nr. 151D/2020, nr. 1.059D/2020, nr. 1.253D/2020, nr. 1.614D/2020 și nr. 2.384D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
și ale
anexei nr. 1 lit. D din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , respectiv a dispozițiilor
art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , ridicată de Doru Cristache și Adrian Ovidiu Nacu în Dosarul nr. 30.570/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Marian Iulian Bunea, Florin Daniel Pelisanu și Gheorghe Severian Berbece în Dosarul nr. 30.316/3/2019* al aceleiași instanțe, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , ale
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ridicată de Gheorghe Dorel Laza în Dosarul nr. 2.769/85/2019* al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , ridicată de Gabriel Pungă, Nicoleta Iulia Sîrbu, Cristina Trașcă, Cătălina Sevestrean, Alexandru Paul Popescu, Marius Bogdan Geamănu și Mihai Aurel Barbu în Dosarul nr. 7.156/63/2019* al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ridicată de Marian Luca, Claudia Simona Dumitrache, Amalia Elena Boriceanu în Dosarul nr. 30.317/3/2019 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere similitudinea de obiect al cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 150D/2020, nr. 151D/2020, nr. 1.059D/2020, nr. 1.253D/2020, nr. 1.614D/2020 și nr. 2.384D/2020 la Dosarul nr. 3.353D/2019, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 195 din 7 aprilie 2022 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 10 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 20.058/3/2018, prin încheierile din 20 ianuarie 2020, pronunțate în Dosarul nr. 30.570/3/2019, și prin Încheierea din 17 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 30.316/3/2019*, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 360/2002 , ale
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , ale
art. 1 alin. (2)
și ale
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 , ale
art. 7 lit. b)
și ale
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
și ale
anexei nr. 1 lit. D din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 .
8.
Prin Încheierea din 9 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.769/85/2019*, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , ale
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 .
9.
Prin Încheierea din 13 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.156/63/2019*, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 .
10.
Prin Încheierea din 17 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 30.317/3/2019, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 .
11.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Roxana Mariana Albușel și alții, de Doru Cristache și Adrian-Ovidiu Nacu, de Gheorghe Dorel Laza, de Gabriel Pungă, Nicoleta Iulia Sîrbu, Cristina Trașcă, Cătălina Sevestrean, Alexandru Paul Popescu, Marius Bogdan Geamănu, Mihai Aurel Barbu, de Marian Luca, Claudia Simona Dumitrache, Amalia Elena Boriceanu și de Marian Iulian Bunea, Florin Daniel Pelisanu și Gheorghe Severian Berbece în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de recalculare a drepturilor salariale și achitare a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv plătite și drepturile salariale ce vor rezulta prin recalculare.
12.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale
art. II art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
contravin dispozițiilor
art. 1 alin. (4)
și
(5) din Constituție , deoarece conțin formulări de trimitere la cuantumuri salariale stabilite într-o lună anterioară, potrivit legislației în vigoare în luna respectivă, de exemplu, „se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna (...)“, „se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna (...)“, „își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată“. Niciuna dintre normele mai sus menționate nu reglementează concret, precis, clar cuantumurile elementelor salariale, ceea ce generează o situație cu totul ieșită din comun, în care salarizarea personalului bugetar a fost reglementată, în perioada 2010-2017, printr-un lanț nesfârșit de norme de trimitere la norme precedente, care în loc să conțină norme de reglementare substanțială conține norme de trimitere care, în final, regresează la legislația de salarizare valabilă în anul 2009. Se încalcă principiul securității raporturilor juridice, deoarece fiecare normă criticată este lipsită de claritate și precizie, întrucât nu reglementează efectiv cuantumurile drepturilor salariale vizate de reglementare. De asemenea, fiecare normă criticată trimite la o altă normă de trimitere și ultraactivează normele de salarizare care au precedat-o și care și-au încetat efectele la intrarea în vigoare a normei criticate, fie prin abrogare expresă, fie prin atingerea termenului de valabilitate a normei. Cu titlu de exemplu,
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
a fost abrogat formal la intrarea în vigoare a
Legii-cadru nr. 153/2017 , dar a fost ultraactivat prin
art. 38 alin. (2) lit. a)
din legea-cadru. Similar,
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
a fost ultraactivat prin
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 .
13.
Astfel, s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice, întrucât, pe lângă împrejurarea că normele s-au ultraactivat unele pe altele, lanțul normelor de trimitere regresivă a ultraactivat și a perpetuat ultraactivitatea sistemului de salarizare valabil în anul 2009, dar abrogat de la 1 ianuarie 2019. În mod particular, lanțul normelor de trimitere a ultraactivat normele abrogate din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
și
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , reglementând coeficienți de funcție și de grad profesional pentru reclamanți, valoare de referință sectorială, sporuri și alte suplimente, metode de calcul.
14.
Se mai susține că normele contestate încalcă și principiul separației puterilor în stat, deoarece Guvernul a utilizat mecanismul ordonanțelor de urgență succesive pentru a bloca efectul legilor-cadru de salarizare adoptate de Parlament, ca autoritate legiuitoare.
Legile-cadru nr. 330/2009
și
nr. 284/2010
au prevăzut coeficienți noi de funcție și o valoare unică de referință, care însă nu s-au aplicat niciodată, ca efect al textelor contestate din ordonanțele de urgență succesive. Toate legile-cadru de salarizare din anul 2010 până în prezent au stabilit, ca principiu general, principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii. O normă care trimite generic la niște cuantumuri dintr-o lună precedentă care, de altfel, nu sunt precizate nici în normele de salarizare care au precedat-o nu întrunește exigențele de precizie și claritate ce caracterizează un act normativ și creează insecuritate juridică, destinatarii legii fiind în imposibilitate să își adapteze conduita exigențelor legii.
15.
De asemenea, se invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale privind criteriile de calitate a legii (spre exemplu,
Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016 ,
Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013 ,
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019
sau
Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017 ) și prevederile
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
16.
Referitor la dispozițiile
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , se susține că acestea contravin și prevederilor
art. 41 alin. (2) ,
art. 47 din Constituție
și principiului nediscriminării, întrucât nu asigură egalitate de tratament juridic între categoria polițiștilor din Ministerul Afacerilor Interne și personalul angajat în baza unui contract individual de muncă, supus regulilor din
17.
Totodată, se arată că atât dispozițiile
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , cât și
ordonanțele Guvernului nr. 38/2003
și
nr. 8/2008
contravin prevederilor
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , deoarece cele două alineate prelungesc o situație juridică preconstituită prin cele două ordonanțe simple ale Guvernului care, făcând abstracție că au fost abrogate/respinse, nu au avut statut de lege organică. Or, salarizarea polițiștilor face parte din statutul acestora, care trebuie reglementat prin lege organică.
18.
De asemenea,
ordonanțele Guvernului nr. 38/2003
și
nr. 8/2008
contravin prevederilor
art. 115 alin. (1)
și
(6) din Constituție , deoarece încalcă interdicția de a se reglementa prin ordonanțe simple în domeniile legii organice, or, salarizarea polițiștilor este un domeniu rezervat exclusiv legii organice.
19.
Deși
legile-cadru nr. 330/2009
și
nr. 284/2010
și
prevedeau valori de referință sectorială mărite, acestea nu s-au aplicat niciodată în integralitate, fiind aplicate doar prevederile care prelungeau de fapt activitatea
ordonanțelor Guvernului nr. 38/2003
și
nr. 8/2008 , abrogate, ceea ce contravine și principiului securității juridice și prevederilor
art. 78 din Constituție .
20.
Cât privește dispozițiile
art. 1 alin. (2)
și ale
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 , se susține că acestea derogă, fără nicio rațiune legitimă, de la prevederile
Codului muncii
și de la garanțiile prevăzute de
art. 164
și
264
din acesta, garanții instituite împotriva riscului scăderii salariului sub salariul minim brut garantat pe țară, ceea ce contravine
art. 41 alin. (2)
și
art. 47 din Constituție , dar și principiului nediscriminării.
21.
Referitor la Legea nr. 360/2002, se susține că aceasta încalcă
art. 148 alin. (2) din Constituție , prin raportare la Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă și dreptul de acces neîngrădit la justiție, deoarece nu prevede reguli de punere în aplicare a prevederilor art. 1-3, 5, 8 și 9 din această directivă.
22.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 , se susține că acestea încalcă dreptul la un salariu minim brut pe țară, prevăzut de
art. 41 alin. (2) din Constituție , ca măsură de protecție împotriva sărăciei. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că sporurile și premiile nu sunt drepturi fundamentale, spre deosebire de salariul de bază sau echivalentul salarial pentru polițist, salariul de funcție. În același sens este și
art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2017
pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care protejează și salariul de funcție. Însă
art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017
are un grad de generalitate mai mare decât
art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2017 , întrucât nu ia în considerare posibilitatea ca în salariul de funcție al polițistului să existe drepturi secundare, cum a fi sporuri, sume compensatorii sau alte adaosuri. Așadar,
art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017
permite interpretarea că sporurile ar putea fi luate în considerare ca majorare a salariului de bază/de funcție pentru a servi la comparația cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Or, această ipoteză nu corespunde scopului legiuitorului constituțional de a oferi protecție împotriva scăderii salariului de bază/de funcție, ca drept fundamental, sub un prag minim, astfel că această interpretare contravine
art. 41 alin. (2) din Constituție .
23.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele Curții Constituționale nr. 3.353D/2019, nr. 150D/2020 și nr. 151D/2020, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.
24.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.384D/2020, consideră că dispozițiile criticate contravin
art. 1 alin. (4)
și
(5) din Constituție . Astfel, pe de o parte, normele criticate sunt lipsite de claritate și precizie, întrucât nu reglementează efectiv cuantumurile drepturilor salariale vizate de reglementare, ci fac trimitere la alte norme de trimitere, care trimit la altă normă de trimitere. Pe de altă parte, întregul lanț al normelor de trimitere a încălcat principiul securității raporturilor juridice, întrucât salarizarea bugetarilor s-a realizat după norme care făceau trimitere la alte norme, care erau abrogate la intrarea în vigoare a normei noi. Lanțul de norme contestate încalcă și principiul separației puterilor în stat, deoarece Guvernul a utilizat mecanismul ordonanțelor de urgență pentru a bloca efectul legilor-cadru de salarizare adoptate de Parlament, ca autoritate legiuitoare.
25.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
26.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
27.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
28.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din motivările autorilor excepției de neconstituționalitate, îl constituie
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002,
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în ansamblu, și dispozițiile
anexei nr. 1 lit. D
la aceasta (forma în vigoare înainte de abrogarea prin
art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009 ), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003,
Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblu, și dispozițiile art. II din aceasta (forma în vigoare înainte de abrogarea prin
art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009 ), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, ale
art. 1 alin. (2)
și ale
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ale
art. 7 lit. b)
și ale
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
29.
Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, în ceea ce privește
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , sunt vizate, în realitate, prevederile
art. II art. 1 alin. (1)
din acest act normativ. Totodată, anterior sesizării Curții Constituționale,
anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
și prevederile
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
au fost abrogate de
art. 48 alin. (1) pct. 9
și
26 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar
Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
a fost respinsă prin
privind respingerea
Ordonanței Guvernului nr. 8/2008
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 22 martie 2012. De asemenea,
Legea-cadru nr. 330/2009
a fost abrogată prin
Legea-cadru nr. 284/2010 , care a fost abrogată prin
art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 . De asemenea, prevederile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
au fost abrogate prin
art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Prevederile
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
au fost abrogate prin
art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 . De asemenea, Curtea observă că
art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
și
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
au avut aplicabilitate limitată în timp, în cursul anului 2017. Însă, având în vedere cele reținute prin
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, și faptul că dispozițiile legale criticate sunt incidente în cauzele în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor criticate.
30.
Curtea reține că
anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
reglementează coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite, specifice polițiștilor, agenților de poliție, și coeficienții de ierarhizare ai salariului de grad profesional pentru polițiști, iar
lit. D
din aceasta prevede valoarea de referință sectorială. Dispozițiile de lege criticate punctual prevăd următoarele:
–
Art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008:
(1)
Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referință sectorială pentru determinarea soldelor de funcție și grad ale personalului militar, potrivit prevederilor
Legii nr. 138/1999 , cu modificările și completările ulterioare, valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special, potrivit
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 353/2003 , cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în baza căreia se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 462/2006 , cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.
(2)
Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.
(3)
Soldele de funcție și de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut de funcționarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) și (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului.“;
–
Art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la
alin. (1)
sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.“;
–
Art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010: „Salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului.“;
–
Art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017: „În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: [...] b) solda de funcție/salariul de funcție reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, corespunzător funcției îndeplinite, stabilită/stabilit conform
anexelor nr. I-IX , care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată;“;
–
Art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017:
(1)
Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.
(2)
Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;“;
–
Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017: „În perioada 1 martie-31 decembrie 2017, se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în
anexele la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.“;
–
Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în
anexele la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.“;
–
Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în
anexele la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.“;
–
Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în
anexele la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.“;
–
Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în
anexele la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.“;
–
Art. II
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 :
Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
Articolul 1
În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.;
–
Art. 1 din Legea nr. 285/2010:
(1)
Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în
Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“;
–
Art. 5 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010:
(1)
Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la
art. 10 din Legea nr. 329/2009 , care se calculează după cum urmează:
a)
la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la
anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 , numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
b)
sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în
anexele la Legea-cadru nr. 330/2009
care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor
art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009 .“
31.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (4)
și
(5)
privind separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor,
art. 16
privind egalitatea în fața legii,
art. 21
privind accesul liber la justiție,
art. 41 alin. (2)
privind măsuri de protecție socială,
art. 47
privind nivelul de trai,
art. 73 alin. (3) lit. j)
privind reglementarea numai prin lege organică a statutului funcționarului public,
art. 78
privind intrarea în vigoare a legii,
art. 115 alin. (1)
și
privind condițiile de adoptare a ordonanțelor Guvernului și
art. 148 alin. (2)
privind integrarea în Uniunea Europeană.
32.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, referitor la dispozițiile
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale
art. II art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, excepția de neconstituționalitate fiind ridicată de același autor, prin
Decizia nr. 624 din 7 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2022, sau
Decizia nr. 195 din 7 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 5 august 2022.
33.
Curtea a invocat jurisprudența sa prin care a reținut, în esență, că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale. Totodată, calculul drepturilor salariale se face pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010.
34.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la încălcarea
art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a reținut, la paragrafele 21 și 22 ale
Deciziei nr. 195 din 7 aprilie 2022 , că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57. Astfel, dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc în ceea ce privește destinatarii și efectele juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor
Constituției , Curtea a constatat că prin dispozițiile legale criticate legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar.
35.
La paragraful 23 al
Deciziei nr. 195 din 7 aprilie 2022 , Curtea a reținut că textele de lege criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate. Așadar, modalitatea de reglementare prevăzută de textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care au fost supuse controlului dispoziții de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate și prin care s-a statuat că adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare încalcă dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție . În consecință, considerentele acestei decizii nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
36.
În concluzie, Curtea a constatat că prin dispozițiile de lege criticate legiuitorul normează un conținut care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate, fiind astfel respectate prevederile
art. 1 alin. (5) din Constituție
în componentele referitoare la calitatea legii și principiul securității juridice.
37.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile
art. 1 alin. (4) din Constituție , Curtea a reținut, la paragraful 25 al
Deciziei nr. 195 din 7 aprilie 2022 , că, sub aspectul competenței de legiferare, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de
art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție . Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului,
Constituția , în
art. 115 , consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [ art. 115 alin. (1)-(3)]
sau ordonanțe de urgență [ art. 115 alin. (4)-(6)] . Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020).
38.
Prevederile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
dispun în sensul neaplicării valorii de referință și coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în
anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 . Aceste prevederi legale fac inaplicabile dispozițiile
Legii-cadru nr. 284/2010 , dar nu în sensul contracarării voinței legiuitorului, ci în sensul protejării dreptului la salariu, ca drept fundamental, astfel ca implementarea unui nou sistem de salarizare să nu conducă la diminuarea drepturilor salariale ale niciuneia dintre categoriile profesionale plătite din fonduri publice.
39.
În consecință, Curtea a constatat că nu se poate reține că prin adoptarea ordonanțelor de urgență criticate s-ar fi încălcat principiul separației puterilor, consacrat de dispozițiile
art. 1 alin. (4) din Constituție .
40.
Cât privește critica referitoare la tehnica de reglementare, Curtea a precizat că aceasta relevă o problemă de legiferare, ce nu poate fi soluționată însă decât de legiuitor, iar nu de Curtea Constituțională în cadrul competențelor sale consacrate de
Legea fundamentală .
41.
Referitor la dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
și ale
Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 , Curtea s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 609 din 24 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 22 februarie 2023, sau prin
Decizia nr. 665 din 15 decembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 7 martie 2023.
42.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor
art. 73 alin. (3) lit. j)
și ale
art. 115 alin. (1) din Constituție , prin
Decizia nr. 665 din 15 decembrie 2022 , paragrafele 20-23, Curtea a reținut, în ceea ce privește reglementarea prin lege organică a statutului polițistului, funcționar public cu statut special, că, în acord cu jurisprudența sa, acesta este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale. De aceea, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul acestuia, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție
(a se vedea în acest sens
Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17,
Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, și
Decizia nr. 90 din 27 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2018, paragraful 16). Statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă ( Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19 și 21). În ceea ce privește reglementarea tuturor aspectelor esențiale privind nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, Curtea a constatat că acestea constituie obiectul reglementării
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.
43.
Or,
Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
a avut ca obiect de reglementare, așa cum reiese din însuși titlul său, modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, stabilind reguli privind valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile acestor funcționari publici cu statut special.
44.
De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile care, strict și limitativ, conform
art. 73 alin. (3) din Constituție , fac obiectul de reglementare al legii organice ( Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, și
Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021).
45.
Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 , în ansamblul său, și ale art. II din acest act normativ, în special, nu încalcă
art. 73 alin. (3) lit. j)
și nici
art. 115 alin. (1) din Constituție , impunându-se respingerea criticilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate.
46.
Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor
art. 115 alin. (6) din Constituție , care prevede limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului, prin
Decizia nr. 665 din 15 decembrie 2022 , paragraful 24, Curtea a constatat că invocarea acestor norme din
Legea fundamentală
nu are relevanță în cauză, deoarece obiectul excepției de neconstituționalitate nu îl constituie o ordonanță de urgență a Guvernului, ci o ordonanță simplă.
47.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
48.
Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor
art. 16 alin. (1) , ale
art. 41 alin. (2)
și ale
art. 47 din Constituție , prin faptul că nu se asigură egalitate de tratament juridic între categoria polițiștilor din Ministerul Afacerilor Interne și personalul angajat în baza unui contract individual de muncă, supus regulilor din
Codul muncii , Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prin
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau
Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a statuat că angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizațiile sau soldele, de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește cheltuielile din acest buget. Or, salariile/indemnizațiile/ soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator.
49.
Referitor la critica privind încălcarea de către
a dispozițiilor
art. 148 alin. (2) din Constituție , prin raportare la Directiva Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă 91/533/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 288 din 18 octombrie 1991, și încălcarea dreptului de acces neîngrădit la justiție, Curtea constată următoarele: pe de o parte, critica raportată la încălcarea
art. 148 alin. (2) din Constituție
nu poate fi primită, deoarece autorul excepției nu motivează în mod concret prin ce dispoziții/norme ale
ar fi încălcate prevederi din Directiva Consiliului 91/533/CEE; pe de altă parte, critica privind încălcarea de către
a dreptului de acces neîngrădit la justiție este neîntemeiată, deoarece acest act normativ care reglementează statutul polițistului permite accesul la justiție al polițistului nemulțumit de aspecte care vizează raportul său de serviciu. Totodată, polițistul nemulțumit de stabilirea drepturilor salariale are dreptul să se adreseze instanței judecătorești, în condițiile
art. 37 din Legea-cadru nr. 153/2017 .
50.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 , criticate din aceeași perspectivă - a încălcării dreptului la un salariu minim brut pe țară - , Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 578 din 22 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 10 aprilie 2023, paragrafele 19 și 20, reținând că legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea Constituțională nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative de reglementare primară adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Referitor la critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor ce formează obiectul excepției, Curtea a reținut că autorii excepției susțin că aceste norme încalcă prevederile constituționale ale
art. 41 alin. (2) , în măsura în care se interpretează că ar permite stabilirea salariului de funcție al polițiștilor sub nivelul salariului minim de bază garantat pe economie. Or, aceste critici nu vizează, în realitate, probleme de constituționalitate de competența Curții Constituționale, ci modul de aplicare a legii,
art. 41 alin. (2) din Constituție
consacrând în mod expres salariul minim brut pe țară între măsurile de protecție socială la care au dreptul angajații (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , precitată, paragraful 51).
51.
Potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017
este inadmisibilă.
52.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Roxana Mariana Albușel și alții, de Doru Cristache și Adrian-Ovidiu Nacu, de Gheorghe Dorel Laza, de Gabriel Pungă, Nicoleta Iulia Sîrbu, Cristina Trașcă, Cătălina Sevestrean, Alexandru Paul Popescu, Marius Bogdan Geamănu, Mihai Aurel Barbu, de Marian Luca, Claudia Simona Dumitrache, Amalia Elena Boriceanu și de Marian Iulian Bunea, Florin Daniel Pelisanu și Gheorghe Severian Berbece în dosarele nr. 20.058/3/2018, nr. 30.570/3/2019 și nr. 30.316/3/2019* ale Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.769/85/2019* al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7.156/63/2019* al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 30.317/3/2019 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că
privind Statutul polițistului,
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în ansamblu, și dispozițiile
anexei nr. 1 lit. D
la aceasta,
Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblu, și dispozițiile
art. II
din aceasta, ale
art. 1 alin. (2)
și ale
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 38 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale
art. II art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 5 alin. (1) lit. a)
și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
2.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Roxana Mariana Albușel și alții, în Dosarul nr. 20.058/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.