Decizia nr. 314/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 , ale art. 27 și ale art. 83 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 24 , ale
art. 27
și ale
art. 83 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Marinel Alecxe, prin mandatar Marin Țuluș, în Dosarul nr. 1.535/104/2018 al Tribunalului Olt - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 813D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că, spre deosebire de vechea reglementare, legiuitorul a optat pentru aplicarea legii de procedură noi doar proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a
noului Cod de procedură civilă , fără ca astfel să fie nesocotit principiul neretroactivității legii. În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor
art. 21 din Constituție , consideră că este respectat dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, întrucât justițiabilul are posibilitatea de a se adresa unei instanțe de judecată independente și imparțiale, stabilită prin lege. De asemenea, arată că nu poate fi reținută existența unei discriminări, prin prisma situației apreciate de autorul excepției, în mod subiectiv, ca nefavorabilă, determinată de succesiunea în timp a prevederilor normative incidente în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 19 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.535/104/2018, Tribunalul Olt - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 24 , ale
art. 27
și ale
art. 83 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Marinel Alecxe, prin mandatar Marin Țuluș, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile
art. 24
și
27 din Codul de procedură civilă
sunt contradictorii, sunt prea vagi și dau naștere unor interpretări lipsite de rațiune juridică, încălcându-se principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. De aceea, se impune completarea acestora, pentru a răspunde exigențelor de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii. Astfel, deși
art. 27
din
dispune că legea nouă se aplică proceselor care au început sub legea veche și că acestea sunt supuse căilor de atac prevăzute sub legea în care s-a început procesul, totuși, prin
art. 24
se stabilește că se aplică legea veche pentru executările silite începute sub aceasta. Se arată că, în cauză, nu se poate aplica legea nouă cu privire la căile de atac introduse împotriva hotărârii pronunțate în baza acțiunii depuse sub imperiul legii noi referitoare la acțiunile și faptele executorului judecătoresc, dacă procesul a fost început înainte de intrarea în vigoare a
noului Cod de procedură civilă . Se susține că textele de lege criticate încalcă principiul clarității legii, precum și pe cel al neretroactivității legii.
6.
În ceea ce privește prevederile
art. 83 din Codul de procedură civilă , se arată că acestea ridică serioase probleme referitoare la legalitatea reprezentării persoanei fizice sau juridice în cauzele civile sau penale, din perspectiva asigurării unui proces echitabil pentru persoanele în cauză și a respectării valorilor și principiilor democrației și statului de drept. În cadrul unui proces echitabil trebuie să se asigure dreptul la libera exprimare, iar orice discriminare sau cenzură este interzisă. Or, textul criticat instituie o discriminare în raport cu avocații și o cenzură asupra dreptului reprezentantului legal de a se exprima prin viu grai, de a-și putea formula și oral apărările, concluziile și cererile în cauză, în fața instanței.
7.
Tribunalul Olt - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate reprezintă voința legiuitorului, circumscrisă dispozițiilor constituționale.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 24 , ale
art. 27
și ale
art. 83 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins:
–
Articolul 24
: „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.“;
–
Articolul 27
: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“;
–
Articolul 83
alin. (1)
și
(2):
În fața primei instanțe, în apel, precum și în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor.
În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat în drept.
12.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind caracteristicile statului român,
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii,
art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile,
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 21
privind dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil și
art. 30 alin. (1)
și
(2)
privind libertatea de exprimare.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu există nicio contradicție între
art. 24
și
27 din Codul de procedură civilă . Cele două articole reglementează situații distincte, fără să instituie reguli diferite pentru situații similare, care să genereze confuzie și să confere normelor criticate caracter neconstituțional prin lipsa clarității și previzibilității, așa cum sugerează autorul excepției. Cele două prevederi legale sunt pe deplin coerente, asigurând unitatea de logică juridică sub aspectul soluționării conflictelor de legi în timp și al determinării normelor aplicabile în fiecare situație, reflectând noua concepție legislativă adoptată prin actualul Cod de procedură civilă de către legiuitor, în virtutea competenței sale atribuite la nivel constituțional prin
art. 126 din Legea fundamentală .
14.
De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a mai examinat o problematică similară, reținând, prin
Decizia nr. 495 din 30 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 1 septembrie 2016, paragraful 16, că prevederile
art. 24 din Codul de procedură civilă , potrivit cărora „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare“, trebuie privite în coroborare cu soluția legislativă prevăzută de
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, care dispune că „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.“
15.
Totodată, prin
Decizia nr. 409 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015, paragraful 12, Curtea a constatat că, prin
art. 24 din Codul de procedură civilă , legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a
noului Cod de procedură civilă , spre deosebire de vechea reglementare procesual civilă ( art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 ), potrivit căreia legea nouă se aplica, de la data intrării ei în vigoare, și proceselor și executărilor silite începute sub legea veche.
16.
Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum aceasta este consacrată prin prevederile constituționale ale
art. 126 alin. (2) , potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.“
17.
Cu privire la principiul egalității în fața legii, consacrat de
art. 16 din Constituție , Curtea, prin
Decizia nr. 409 din 28 mai 2015 , precitată, paragrafele 14 și 15, a reținut că dispozițiile legale se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, fără discriminări. De altfel, prin
Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, Curtea a statuat că nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza în care, prin jocul unor prevederi legale - așadar, inclusiv prin succesiunea în timp a unor acte normative -, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv, prin prisma propriilor lor interese.
18.
Cu privire la caracterul unitar al procesului civil, Curtea a reținut că acesta impune respectarea garanțiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecății, cât și în cea a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanții fiind „dreptul la un tribunal“, în sensul
art. 21 din Constituție
și al
art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , adică accesul liber la o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, și controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de către instanțele judecătorești.
19.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat, în jurisprudența sa, că dreptul la un tribunal garantat de
art. 6 paragraful 1 din Convenție
ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Executarea unei sentințe, a oricărei instanțe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces“ în sensul
art. 6
(Hotărârea din 12 iulie 2007, pronunțată în Cauza S.C. Ruxandra Trading împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41).
20.
În sensul celor mai sus arătate este și
Decizia nr. 343 din 22 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 24 august 2018, paragrafele 16-25.
21.
Așadar, având în vedere că există suficiente garanții procesuale care dau expresie dreptului la un proces echitabil, nu se poate reține încălcarea prevederilor
art. 21 alin. (3) din Constituție .
22.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe cele statuate în jurisprudența citată, soluția și considerentele care au stat la baza deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, fiind pe deplin aplicabile și în ceea ce privește dispozițiile
art. 27
din
23.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 83 din Codul de procedură civilă , Curtea s-a pronunțat, de asemenea, prin numeroase decizii, prin care a constatat conformitatea textelor criticate cu prevederile Legii fundamentale. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 860 din 17 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 10 aprilie 2020, paragrafele 17 și 18, Curtea a observat că prevederile
art. 83 din Codul de procedură civilă , în ansamblul lor, sunt destinate să asigure plenitudinea dreptului de acces liber la justiție, reglementând reprezentarea convențională ca un mecanism de facilitare a exercitării acestui drept fundamental. În același timp, modalitatea de reglementare a reprezentării convenționale asigură și exercitarea deplină a dreptului de apărare, întrucât limitarea posibilității mandatarului de a pune concluzii orale în fața instanței nu reprezintă altceva decât o garanție pentru realizarea dreptului consacrat de
art. 24 din Legea fundamentală . În considerarea importanței acestui tip de apărare în cadrul procesului, legiuitorul a apreciat că este necesar să impună realizarea acesteia într-o manieră profesionistă, prin intermediul unui avocat, asigurându-se astfel că justițiabilul va beneficia de o apărare care să întrunească exigențele calitative suficiente pentru a-i servi interesele procesuale și a respecta standardele unui proces echitabil.
24.
Totodată, prin
Decizia nr. 111 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, paragraful 18, Curtea a reținut că nu este încălcat dreptul la apărare, garanție a dreptului la un proces echitabil, întrucât condițiile, precum și limitele între care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituție , stabilește regulile privind procedura de judecată. Partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată.
25.
Cu privire la pretinsa nesocotire a dispozițiilor
art. 30 din Constituție
care garantează libertatea de exprimare, Curtea a constatat că acestea nu au relevanță în examinarea constituționalității dispozițiilor
art. 83 din Codul de procedură civilă , întrucât soluționarea proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești este strict reglementată legal, fiind aplicabile regulile procedurale stabilite pentru fiecare materie în parte. Or, libertatea de exprimare, garantată prin
Legea fundamentală , se referă la posibilitatea exteriorizării gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și la libertatea creațiilor de orice fel. În condițiile existenței unui cadru organizat al procesului judiciar, apărările formulate de părți nu intră sub incidența
art. 30 din Constituție , acestea fiind ținute de respectarea normelor de procedură specifice desfășurării procesului ( Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, paragraful 25). În același sens este și
Decizia nr. 70 din 24 februarie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 8 iulie 2022, paragrafele 24-27.
26.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.
27.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marinel Alecxe, prin mandatar Marin Țuluș, în Dosarul nr. 1.535/104/2018 al Tribunalului Olt - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 24 , ale
art. 27
și ale
art. 83 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.