Decizia nr. 630/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Claudia-Ana Mazilu în Dosarul nr. 1.422/90/2020** al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.229D/2022.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent-șef învederează Curții că autoarea excepției a transmis la dosarul cauzei note scrise, prin care suplimentează argumentele formulate în sprijinul admiterii excepției de neconstituționalitate.

4.

Președintele Curții ia act de cele prezentate și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției neconstituționalitate, solicitând menținerea jurisprudenței Curții în sensul celor stabilite prin

Decizia nr. 112 din 16 martie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 27 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.422/90/2020**, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Claudia-Ana Mazilu într-o cauză având ca obiect pretenții constând în obligarea instituției publice pârâte la recalcularea indemnizației de creștere a copilului, la repararea prejudiciului creat și la plata daunelor morale.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, încălcarea principiului neretroactivității legii civile, a principiului discriminării și a dreptului de proprietate, deoarece, în baza textului de lege criticat, a fost diminuat cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului la suma de 8.500 lei, plafon fixat prin aceeași ordonanță de urgență a Guvernului și care nu exista la data stabilirii sumei cuvenite cu acest titlu prin act administrativ definitiv și cu caracter obligatoriu. Consideră că la adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017

și prin introducerea plafonului maximal mai sus menționat s-a creat o discriminare nejustificată de un scop obiectiv și legitim a persoanelor care au contribuit cu sume mai mari la bugetul asigurărilor sociale prin realizarea unor venituri de nivel superior mediei populației. Astfel, dacă anterior adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017

indemnizația cuvenită a fost stabilită la o anumită sumă, proporțional cu cota de contributivitate cerută de lege, după intervenția legiuitorului delegat această sumă a fost redusă prin aplicarea plafonului, ceea ce înseamnă retroactivitate și discriminare. Totodată, este afectat și dreptul său de proprietate din perspectiva noțiunii de „bun“, în sfera căreia intră și dreptul de creanță asupra statului (așa cum este și indemnizația în speță), astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

7.

Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul nu a eliminat dreptul la indemnizație, ci doar a limitat, pentru viitor, cuantumul acesteia la un anumit nivel, aplicabil tuturor persoanelor aflate în aceeași situație.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, care au următorul conținut normativ: „Prevederile

art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 132/2011 , cu modificările și completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017“.

12.

Dispozițiile

art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din ordonanța de urgență criticată, prevăd următoarele: „(2) Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) [s.n. - pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap] se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată și nici mai mare de 8.500 lei“.

13.

Textele din

Constituție

invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale

art. 15 alin. (2)

privind principiul neretroactivității legii civile, ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, ale

art. 44 alin. (1)

cu referire la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului. De asemenea, este invocat și

art. 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care ocrotește dreptul de proprietate privată.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că soluția legislativă criticată în prezenta cauză a mai constituit obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, instanța de contencios constituțional respingând, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate (de exemplu,

Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020,

Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020,

Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 martie 2021,

Decizia nr. 39 din 19 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 6 aprilie 2021,

Decizia nr. 262 din 22 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 10 august 2021, sau

Decizia nr. 91 din 2 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iunie 2023).

15.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, prin art. I pct. 1 , a modificat și completat

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , instituind, în esență, o limită maximă de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. În jurisprudența sa în materie, Curtea a observat că dreptul la concediul pentru creșterea copilului, precum și la o indemnizație lunară a fost reglementat inițial prin

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005. Din examinarea evoluției legislative în această materie reiese că indemnizația lunară pentru creșterea copilului a suferit o serie de modificări atât în ceea ce privește cuantumul cuvenit (procentual din venitul beneficiarului), cât și în ceea ce privește instituirea unor limite minime și/sau maxime ale acesteia. Astfel, înainte de intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017

nu exista o limită maximă a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani,

Legea nr. 66/2016

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, modificând

art. 2 alin. (2)

din ordonanța de urgență în sensul impunerii doar a unei limite minime, de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată. Prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017

s-a adăugat și o limită maximă de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Această limită maximă se menține și în prezent, după cum reiese din

art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , astfel cum a fost modificat prin

art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017

pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017.

16.

Curtea a observat că susținerile de neconstituționalitate care se bazează pe principiul contributivității pornesc de la o premisă greșită, deoarece indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept bazat pe principiul contributivității, ci este o prestație de asistență socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor ( Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020 , precitată,

paragraful 49 ). Acesta este sensul

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , potrivit căruia: „Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor

Legii nr. 227/2015

privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară.“ Astfel, Curtea a reținut că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului este „o expresie a statului social, respectiv a obligației statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susținerea cetățenilor care, din motive obiective, se află în situații defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent“, dar că în această categorie de drepturi intră și alte măsuri de asistență socială, așa cum sunt alocația de stat pentru copii, ajutoarele și alocațiile acordate categoriilor defavorizate și drepturile persoanelor cu dizabilități, la care se face trimitere în nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 . Legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze, în funcție de resursele financiare disponibile, condițiile și cuantumul acordării acestor drepturi, astfel încât să realizeze o acoperire cât mai adecvată și echitabilă a diverselor nevoi pe care le invocă diferitele categorii sociale aflate în situații speciale, care justifică acordarea asistenței sociale. Curtea a apreciat că a proceda la o examinare în sensul cerut de autorul excepției de neconstituționalitate ar însemna, în realitate, o analiză asupra oportunității distribuirii unor resurse bugetare, aspect ce excedează însă competenței de control constituțional ( Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020 , precitată,

paragraful 23 , sau

Decizia nr. 262 din 22 aprilie 2021 , precitată,

paragraful 31 ). În lumina acestor considerente, reiese că nu pot fi aplicabile nici cele statuate de Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 872

și

nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, așa cum consideră autorul excepției.

17.

Referitor la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, consacrat de

art. 15 alin. (2) din Constituție , Curtea a constatat că textul de lege criticat afectează doar pe viitor indemnizațiile pentru creșterea copilului și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condițiile privind acordarea acestor indemnizații nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017

nu are efecte asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestațiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispozițiilor

art. 15 alin. (2)

din Legea fundamentală, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“ ( Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020 ,

paragraful 45 ).

18.

În ceea ce privește pretinsa nerespectare a principiului egalității și al nediscriminării, Curtea a reținut constant în jurisprudența sa în materie că dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, nefiind consacrat expres în

Constituție , reprezintă o opțiune a legiuitorului. Prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei a indemnizației pentru creșterea copilului, legiuitorul nu a încălcat principiul egalității în fața legii, consacrat de

art. 16 din Constituție , neinstituind discriminări pentru persoanele cu venituri superioare ( Decizia nr. 262 din 22 aprilie 2021 , precitată,

paragraful 34 ).

19.

În plus, dreptul în discuție nu este, așa cum s-a arătat deja, expresia principiului contributivității, ci a statului social, principiu de drept care obligă statul să ia măsuri egale pentru toate categoriile de persoane vizate - în speță, angajații care, aflați în noua situație de părinți, solicită acordarea concediului pentru creșterea copilului, astfel că, pentru o perioadă maximă de 2 sau 3 ani, după caz, nu își mai pot continua activitatea profesională și nici nu mai pot obține veniturile corespunzătoare din aceasta. Prin urmare, acesta este criteriul care definește categoria destinatarilor dreptului la indemnizația de creștere a copilului, ceea ce explică aplicarea în mod egal a normelor juridice în discuție față de toate subiectele de drept care se încadrează în respectiva ipoteză juridică a normei.

20.

Totodată, analizând susținerile referitoare la încălcarea prevederilor constituționale și internaționale privind dreptul de proprietate, Curtea a reținut că indemnizațiile viitoare pentru creșterea copilului nu se încadrează în noțiunea de „bun“ în sensul

art. 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenție

și nici nu sunt garantate de dispozițiile

art. 44 din Constituție , cu excepția celor deja încasate. Prin urmare, limitarea indemnizației pentru creșterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a actului normativ criticat, nu poate reprezenta o ingerință în sfera protecției proprietății private ( Decizia nr. 262 din 22 aprilie 2021 ,

paragraful 35 ).

21.

De asemenea, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului poate fi privită și ca o măsură de protecție a copiilor, așa cum dispune

art. 49 alin. (1) din Constituție . Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuție reprezintă pentru legiuitor o obligație de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social și economic în care este reglementată și de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcție. Astfel, neavând o nominalizare expresă în

Constituție , dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului reprezintă o opțiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcție de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conținutul și limitele acestuia, precum și condițiile în care poate fi acordat și să le modifice atunci când realitățile economice și sociale o impun ( Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020 ,

paragrafele 18

și

19 ). Curtea a mai reținut că, în măsura în care anumite drepturi nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor

art. 53 din Constituție , întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de

Legea fundamentală , iar nu și pe cele stabilite la nivel infraconstituțional. Pentru aceleași considerente, prin

Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a apreciat că libertatea de care dispune legiuitorul în sensul modificării condițiilor de acordare a unor drepturi pentru viitor în conformitate cu politica adoptată de stat nu poate fi privită ca o încălcare a principiului protecției așteptărilor legitime.

22.

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente de noutate, care să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, se impune, pentru aceleași considerente anterior indicate, menținerea soluției de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 .

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Claudia-Ana Mazilu în Dosarul nr. 1.422/90/2020** al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2024.