Decizia nr. 634/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ioana-Laura Paris

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 666 alin. (5) pct. 7 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Marian Ionescu în Dosarul nr. 24.027/302/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 499D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Acesta apreciază că se invocă în susținerea excepției aspecte legate de interpretarea și aplicarea legii într-o situație concretă și nu se arată de ce este încălcat dreptul la un proces echitabil în măsura în care admiterea contestației la executare ar fi împiedicată de o prevedere legală. Referitor la prescripția dreptului la acțiune, potrivit

art. 2.506 din Codul civil , aceasta nu operează de drept, iar cel care a executat de bunăvoie obligația după împlinirea termenului de prescripție nu are dreptul să ceară restituirea prestației.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 1.442A din 17 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 24.027/302/2018, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 666 alin. (5) pct. 7 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Marian Ionescu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, o contestație la executare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de procedură civilă sunt contrare prevederilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât, pe de o parte, permit încuviințarea executării silite chiar în cazul constatării prescripției creanței de către instanța de judecată, iar, pe de altă parte, debitorul nu mai are deschisă calea introducerii unei cereri de întoarcere a executării silite din cauza constatării prescripției.

6.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor legale prevăzute de

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. Se susține că dispozițiile

art. 666 alin. (7) din Codul de procedură civilă

sunt conforme cu

Legea fundamentală , întrucât se înscriu în cadrul mandatului constituțional al legiuitorului de a reglementa procedura judiciară. Potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege, iar părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. În acest sens, legiuitorul are libertatea de a institui reguli speciale de procedură, aplicabile în mod egal tuturor celor aflați în situații similare. Totodată, Guvernul face referire la jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 ,

Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 ,

Decizia nr. 339 din 18 iulie 1997

sau

Decizia nr. 189 din 10 octombrie 2000 .

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 666 alin. (5) pct. 7 din Codul de procedură civilă , care are următorul conținut: „(5) Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: (...) 7. există alte impedimente prevăzute de lege.“

12.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci învederează aspecte ce țin de fondul litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția, susținând, în

esență, că respingerea executării silite ar trebui să aibă loc și în ipoteza în care creanța ar fi prescrisă.

14.

În acest context, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor două elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia.

15.

În aceste condiții, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

16.

Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea în acest sens

Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009). Aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , precitată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

17.

În situația în care excepția de neconstituționalitate cuprinde în structura sa primele două elemente anterior menționate, numai Curtea este cea chemată să se pronunțe asupra acestei probleme, respectiv dacă aceasta este sau nu motivată, întrucât ea singură își stabilește competența, conform dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

18.

Având în vedere considerentele anterioare, Curtea nu va proceda la analiza pe fond a excepției ridicate întrucât nu se poate determina critica de neconstituționalitate vizată de autor. Autorul excepției de neconstituționalitate se limitează la a indica textul legal din materia executării silite și textul de referință, prezentând o serie de argumente străine de susținerea potrivit căreia norma din materia executării silite ar fi contrară dispoziției constituționale, dispoziție ce apare astfel ca fiind formal invocată. În consecință, Curtea reține că, în lipsa motivării excepției de neconstituționalitate, nu poate, în mod obiectiv, să identifice critici concrete în privința normei ce face obiectul prezentei cauze. Prin urmare, Curtea, în temeiul

art. 10 alin. (2)

raportat la

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 666 alin. (5) pct. 7 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Marian Ionescu în Dosarul nr. 24.027/302/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.