Decizia nr. 689/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Cosmin Moldoveanu și Adrian Roșu în Dosarul nr. 463/36/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 197D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Sunt invocate, în acest sens, soluția și considerentele pronunțate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 309 din 5 iunie 2025

și

Decizia nr. 82 din 25 februarie 2025 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia penală nr. 601/P din 7 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 463/36/2019, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Cosmin Moldoveanu și Adrian Roșu într-o cauză având ca obiect soluționarea unor contestații în anulare promovate de autorii excepției împotriva unei decizii penale pronunțate de Curtea de Apel Constanța.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că o modalitate deficitară de reglementare a procedurii de desemnare a membrilor completelor de judecată diminuează sau chiar înlătură două dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil, respectiv independența și imparțialitatea instanței, despre care, prin Hotărârea din 9 octombrie 2008, pronunțată în Cauza Moiseyev împotriva Rusiei, paragraful 175, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că trebuie analizate împreună atunci când se apreciază cu privire la respectarea prevederilor

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În același sens, este invocată

Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , paragrafele 177, 178, 181, 182 și 190.

6.

Se mai susține că dispozițiile legale criticate, potrivit cărora colegiul de conducere al instanței este organismul care stabilește membrii completelor de judecată, reprezintă regula în această materie, iar legea nu prevede criterii potrivit cărora să fie realizată repartizarea membrilor completelor de judecată, procedura fiind, astfel, lipsită de transparență și, totodată, subordonată opțiunilor membrilor conducerii instanței. Se arată că, așa fiind, pot exista cazuri în care este influențată practica instanței prin crearea unor complete formate din judecători care împărtășesc o viziune similară. De asemenea, se pot crea situații contrare, în care anumitor judecători le sunt alăturați colegi de complet cu orientări opuse, în scopul influențării procesului deliberativ și al alinierii practicii respectivului complet în sensul dorit de către conducerea instanței.

7.

În același timp, se face trimitere la rațiunea pentru care a fost consacrată legislativ obligația repartizării aleatorii a cauzelor, care este menită să înlăture suspiciunile privitoare la independența și imparțialitatea instanței. Or, se susține că repartizarea aleatorie a cauzelor devine parțial redundantă în condițiile în care colegiile de conducere a instanțelor au libertatea de a selecta, pe baza unor criterii care nu sunt prevăzute prin lege, componența completelor de judecată.

8.

Este invocat paragraful 147 al

Deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , afirmându-se că, de vreme ce Curtea Constituțională a considerat că actualul sistem de desemnare a membrilor completelor de 5 judecători din cadrul instanței supreme este apt să asigure atingerea standardelor de independență și imparțialitate specifice dreptului la un proces echitabil, per a contrario, rezultă că procedura prevăzută de

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

este insuficientă pentru a garanta dreptul fundamental anterior menționat.

9.

Totodată, se arată că reglementarea diferențiată a modului de compunere a completelor de judecată creează un tratament discriminatoriu, fiind asigurate, doar în privința cauzelor deduse judecății completelor de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, garanțiile specifice drepturilor fundamentale invocate în prezenta cauză.

10.

Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în situația în care stabilirea compunerii completului de judecată, realizată prin acte administrative, este apreciată drept parte a procedurii de judecată, aceasta din urmă putând fi reglementată doar prin lege. Se susține că, în ipoteza anterior menționată, dispozițiile legale criticate încalcă independența și imparțialitatea judecătorului, afectând dreptul la un proces echitabil al justițiabililor.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul cuprins: „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.“

15.

Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

au fost abrogate prin

art. 168 alin. (5) din Legea nr. 304/2022

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, regăsindu-se în prezent, într-o formă asemănătoare, în cuprinsul

art. 57 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 , cu următorul conținut: „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completurilor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completurilor de judecată se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, care vor exclude înlocuirea arbitrară a acestora.“

16.

Având însă în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, respectiv că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 .

17.

Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitoare la egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (3)

cu privire la dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este interpretat, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma prevederilor

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale

art. 124 alin. (2)

și

(3)

cu privire la înfăptuirea justiției, ale

art. 147

- Deciziile Curții Constituționale și ale

art. 148

- Integrarea în Uniunea Europeană raportate la cele ale

art. 47 din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunțate, în acest sens,

Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021,

Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021,

Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022,

Decizia nr. 106 din 15 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 iulie 2022,

Decizia nr. 423 din 29 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1222 din 20 decembrie 2022,

Decizia nr. 82 din 25 februarie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 21 iulie 2025, și

Decizia nr. 322 din 1 iulie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 8 octombrie 2025, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate.

19.

Prin

Decizia nr. 322 din 1 iulie 2025 , precitată, paragrafele 23-29, Curtea a reținut că, raportat la pretinsa încălcare a

art. 21 alin. (3) din Constituție , legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/să valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/să valideze compunerea completelor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere ( Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , precitată, paragrafele 33-37).

20.

Tot astfel, Curtea a arătat că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor să fie realizat direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine

art. 61

și

art. 73 alin (3) lit. l) din Constituție

( Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , paragraful 35).

21.

De asemenea, Curtea a reținut că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități, înseamnă că această compunere a completului a fost realizată, sub aspectul desemnării membrilor săi, în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.

22.

Prin urmare, Curtea nu a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești, fiind respectate exigențele

art. 21 alin. (3) din Constituție , astfel cum se interpretează potrivit

art. 20 alin. (1)

și prin prisma exigențelor

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021 , precitată, paragraful 20).

23.

Referitor la critica privind încălcarea

art. 124 din Constituție , Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completelor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiției în numele legii ( Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021 , precitată, paragraful 29).

24.

Curtea a mai arătat că decizia administrativă de înființare a unor complete specializate nu are nicio legătură cu activitatea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, ceea ce înseamnă că

art. 126 alin. (1) din Constituție

nu are incidență în cauză ( Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , paragraful 25).

25.

Nu în ultimul rând, prin

Decizia nr. 82 din 25 februarie 2025 , precitată, paragraful 28, Curtea a reținut conformitatea prevederilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

cu dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Constituție

din perspectiva unei pretinse discriminări determinate de discreția/aprecierea unui organ administrativ în stabilirea completelor specializate.

26.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

27.

În ceea ce privește invocarea în prezenta cauză a dispozițiilor

art. 147 din Constituție , Curtea reține că acestea nu sunt încălcate prin norma juridică criticată, aceasta din urmă fiind conformă, potrivit considerentelor mai sus arătate, atât cu prevederile

Constituției , cât și cu jurisprudența Curții Constituționale.

28.

De asemenea, având în vedere că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

nu contravin dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că nu poate fi reținută nici încălcarea

art. 148 din Constituție

raportat la

art. 47 din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

29.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cosmin Moldoveanu și Adrian Roșu în Dosarul nr. 463/36/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și constată că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025.