Hotărârea nr. 50/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

La data de 4 decembrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, contestația în anulare înregistrată sub nr. 767 din 30 noiembrie 2000, formulată de domnul Petru Bucur-Volk împotriva soluției date prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 31 din 6 noiembrie 2000 , prin care a fost respinsă contestația sa privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României.

Contestația în anulare formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 436D/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (4) teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestația se soluționează fără citarea părților, cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

În cuprinsul cererii formulate de către contestator se solicita: 1) citarea contestatorului pentru soluționarea prezentei contestații; 2) recuzarea unuia dintre judecătorii Curții Constituționale; 3) anularea

Hotărârii Curții Constituționale nr. 31 din 6 noiembrie 2000 , deoarece a fost pronunțată fără citarea părților, ceea ce a avut drept consecința imposibilitatea participării contestatorului la dezbaterile din data de 6 noiembrie 2000 pentru "a administra probe cu privire la falsitatea semnaturilor de sustinere" a candidaturii domnului Ion Iliescu, problema asupra căreia se fac cercetări și de către Ministerul Public.

Președintele Curții Constituționale pune în discuție admisibilitatea cererilor prealabile privind citarea contestatorului și, respectiv, recuzarea unuia dintre judecătorii Curții.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca, în temeiul art. 20 alin. (4) teza întâi și al art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, cele doua cereri formulate de contestator sunt inadmisibile.

Curtea Constituțională, deliberând, respinge ca fiind inadmisibile cererile prealabile formulate, pentru următoarele motive:

1. În legătură cu cererea privind citarea contestatorului, Curtea constata ca, potrivit prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "Procedura jurisdicțională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. Compatibilitatea se hotărăște exclusiv de Curte." În temeiul acestor dispoziții legale Curtea Constituțională a hotărât ca în materia contenciosului electoral normele procedurii civile referitoare la citarea părților nu sunt compatibile cu procedura jurisdicțională a Curții. În acest sens, prin art. 20 alin. (4) teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale (astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000), se prevede: "Dezbaterile au loc cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar și, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 144 lit. c) și i) din Constituție, fără citarea părților."

2. Referitor la cererea de recuzare Curtea a stabilit, de asemenea, ca reglementările de drept procesual civil referitoare la instituția recuzării judecătorului sunt incompatibile în cadrul procedurii jurisdicționale a Curții Constituționale, în toate cauzele, indiferent de obiectul acestora. Astfel, art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale (astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000), prevede că: "O dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului și nici cele privind recuzarea judecătorilor."

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care, punând concluzii în temeiul

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , apreciază ca, în raport cu dispozițiile legale aplicabile contenciosului electoral, contestația în anulare formulată de domnul Petru Bucur-Volk este inadmisibila, deoarece împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea Constituțională în temeiul

Legii nr. 69/1992

nu exista cale de atac, iar, pe fond, considera ca aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

analizând contestația în anulare în raport cu prevederile Constituției și ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale

art. 26 din Legea nr. 47/1992 , republicată, ale art. 2 alin (2) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională este competența să soluționeze contestația cu care a fost sesizată.

Curtea constata ca domnul Petru Bucur-Volk a formulat contestație împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, contestație care a format obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 378 D/2000 și care a fost respinsă prin

Hotărârea nr. 31 din 6 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 20 noiembrie 2000. Împotriva acelei hotărâri s-a formulat contestația în anulare care face obiectul prezentei cauze.

Examinând contestația în anulare formulată împotriva

Hotărârii Curții Constituționale nr. 31 din 6 noiembrie 2000 , Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, întrucât împotriva soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională în domeniul contenciosului electoral nu se poate exercita nici o cale de atac. Astfel, conform

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, "Împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu exista cale de atac". Aceasta dispoziție, care este aplicabilă, potrivit

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, și hotărârilor pronunțate în legătură cu desfășurarea procedurii de alegere a Președintelui României exclude și posibilitatea exercitării oricăreia dintre căile extraordinare de atac, inclusiv a contestației în anulare.

De altfel, în acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale (de exemplu,

Hotărârea nr. 25 din 20 septembrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 24 septembrie 1996, precum și

Hotărârea nr. 72 din 24 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996).

Fața de cele arătate, precum și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit căruia soluționarea cauzelor în materia contenciosului electoral se face fără citarea părților, rezultă ca prezenta contestație în anulare urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.

Pentru considerentele arătate și vazand dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a), ale

art. 16, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , republicată, ale

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 , precum și ale

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 ,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, contestația în anulare formulată de domnul Petru Bucur-Volk împotriva

Hotărârii Curții Constituționale nr. 31 din 6 noiembrie 2000 .

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.