Decizia nr. 240/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, poziția 7 din anexa, și a prevederilor

art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Spitalul clinic "Caritas" din București în Dosarul nr. 1.470/1999 al Curții de Apel București Secția de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 noiembrie 2000 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21 noiembrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.470/1999, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Spitalul clinic "Caritas" din București într-o cauza având ca obiect constatarea nulității absolute a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

și a poziției 7 din anexa la aceasta ordonanța.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 23 alin. (1) teza finala - "[...] de care depinde soluționarea cauzei" - din

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale adauga dispozițiilor constituționale ale art. 144 lit. c) și "s-ar impune o decizie de interpretare a Curții Constituționale, în sensul că excepția de neconstituționalitate este admisibilă și dacă este vorba de texte care vizează litigii viitoare în care partea ar urma să între, inclusiv pe rolul Curții Constituționale".

În ceea ce privește neconstituționalitatea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

se arata ca aceasta este emisă cu încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție, deoarece dispozițiile sale nu se încadrează în noțiunea "cazuri excepționale", prevăzută de textul constituțional. Se apreciază ca sintagma "cazuri excepționale" "vizează aspecte care ies din regula, situații ieșite din comun și care pun țara, implicit Guvernul ei, în situația de a adopta măsuri de ordin administrativ, cu efecte însă similare legilor, tocmai pentru a intampina producerea unor <<rele>> și mai mari", iar reglementarea reparațiilor pentru daunele cauzate prin decretul de naționalizare a instituțiilor sanitare particulare nu se încadrează în sfera "cazurilor excepționale". Se mai arata ca ordonanța de urgență criticata conține reglementări privind regimul juridic al proprietății, care este rezervat, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituție, legii organice, incalcandu-se astfel și aceste prevederi constituționale. Pe de altă parte, autorul excepției considera ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , respectiv poziția 7 din anexa la ordonanța, prin care se transmit în proprietate privată bunuri imobile aparținând Spitalului clinic "Caritas", conduc la desființarea acestui serviciu public, cu consecința încălcării "principiului statului social, dreptului la munca, încălcarea dreptului la un nivel de trai decent și la ocrotirea sănătății, încălcarea dreptului la învățătura, încălcarea principiului egalității și nediscriminarii, încălcarea principiului interesului național".

Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ, exprimandu-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicată, apreciază ca "dispoziția legală contestată este neconstitutionala numai în măsura în care nu este interpretată ca fiind o condiție intrinseca a notiunii de <<excepție>>, ca mijloc de apărare recunoscut părților pentru ocrotirea drepturilor lor subiective". Se mai arata ca "Prin raportarea notiunii de cauza la cererea de chemare în judecata instanța a precizat ca dispoziția

art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că excepția de neconstituționalitate se poate ridica numai cu privire la cauzele cererilor formulate de părți în fața instanțelor judecătorești", adică cu privire la "temeiul juridic al acestor cereri în înțelesul restrâns de texte de lege, pe care părțile își fundamentează drepturile invocate în justificarea pretențiilor lor, temeiuri puse în discuția acestora și reținute ca atare de instanțele judecătorești".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituție, în cazuri excepționale Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență care intră în vigoare după depunerea lor spre aprobare la Parlament, iar limitarea referitoare la domeniul de reglementare privește doar ordonanțele ce se emit în baza unei legi speciale de abilitare. Se menționează că prin Decizia Curții Constituționale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, s-a statuat ca ordonanțe de urgență pot fi emise în orice domenii, dacă este îndeplinită condiția existenței unor situații excepționale. Se mai arata ca în situații similare, fiind sesizată cu excepții de neconstituționalitate privind ordonanțe de urgență care reglementează în domenii rezervate legii organice, Curtea Constituțională a constatat că nu este legal sesizată, întrucât "excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni directe adresate instanțelor judecătorești sau Curții Constituționale. Procedural o asemenea acțiune este inadmisibila". Se citeaza în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 92 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998. Cu privire la susținerea referitoare la neconstituționalitatea

art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicată, se apreciază ca aceste dispoziții nu contravin nici unui principiu sau text constituțional, ci ele precizează condițiile și cazurile în care poate fi ridicată excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe ori a unei prevederi dintr-o lege sau ordonanța.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Din conținutul Încheierii de sesizare din data de 20 martie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.470/1999, Curtea retine ca în fața instanței de judecată, la data de 25 ianuarie 2000, Spitalul clinic "Caritas", prin reprezentantul sau, a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , punctul 7 din anexa, cu susținerea ca aceasta a fost emisă cu încălcarea art. 114 alin. (4) și a art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituție. Excepția a fost reiterata la termenul de judecată din 29 februarie 2000, când a fost ridicată și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finala - "de care depinde soluționarea cauzei" din

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Aceasta din urma excepție a fost ridicată, deoarece Guvernul României, în calitate de pârât, a formulat concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

"ca inadmisibila, conform art. 26 alin. (3) raportat la

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ".

Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ, analizând conținutul cererilor formulate de către reprezentantul Spitalului clinic "Caritas", a constatat ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicată, este intemeiata și, având caracter prejudicial asupra excepției privind

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , prin Încheierea din 20 martie 2000 sesizează Curtea Constituțională doar cu soluționarea acestei din urma excepții.

Fața de împrejurarea ca excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

a fost ridicată de reprezentantul Spitalului clinic "Caritas" la termenul de judecată din 25 ianuarie 2000 și reiterata la termenul de judecată din 29 februarie 2000, prin prezenta decizie Curtea Constituțională urmează să se pronunțe și cu privire la constituționalitatea acestor dispoziții, deși prin Încheierea de sesizare din 20 martie 2000 nu a fost investită și cu aceasta excepție. Aceasta deoarece, potrivit

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată". Din acest text rezultă ca autor al excepției de neconstituționalitate este partea care a ridicat-o, astfel încât instanța nu poate, prin încheierea de sesizare, sa o modifice. În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 604 din 9 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, articol care prevede: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", precum și dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, poziția 7 din anexa.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este inadmisibila și, în consecința, urmează să fie respinsă.

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor", iar potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei".

Asadar, în cadrul controlului ulterior de constituționalitate, prevăzut la art. 144 lit. c) din Constituție, instanța de contencios constituțional poate fi legal sesizată în vederea declanșării controlului numai pe calea excepției de neconstituționalitate invocate într-un litigiu pendinte la o instanța de judecată și numai dacă soluționarea acelui litigiu depinde de legea sau ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanța criticata ca neconstitutionala.

În cauza de fața însă autorul excepției a introdus în fața Curții de Apel București o acțiune prin care solicită să se constate "nulitatea absolută a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83 din 8 iunie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 10 iunie 1999, poziția 7 din anexa la respectiva ordonanța, prin faptul ca încalcă principiile constituționale, fiind vorba de o ordonanța cu caracter individual". Or, asa cum s-a arătat, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni directe adresate instanțelor judecătorești sau Curții Constituționale, procedural o asemenea acțiune fiind inadmisibila. În acest sens a statuat Curtea Constituțională prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 92 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998).

Curtea constata, de asemenea, ca este inadmisibila solicitarea de a se pronunța de către Curtea Constituțională o decizie de interpretare a dispozițiilor art. 23 alin. (3) teza finala - "[...] de care depinde soluționarea cauzei" - din

Legea nr. 47/1992 , republicată, în sensul de a se crea posibilitatea ridicării excepției de neconstituționalitate "a unor prevederi care nu sunt incidente în cauze din fața instanței judecătorești, dar pot deveni incidente în litigiul propriu-zis de contencios constituțional, dedus Curții Constituționale".

Potrivit competentei sale, astfel cum rezultă din prevederile

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției". Și sub acest aspect exista jurisprudenta a Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 56 din 14 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996; Decizia nr. 160 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 9 decembrie 1998).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, poziția 7 din anexa, și a prevederilor

art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Spitalul clinic "Caritas" în Dosarul nr. 1.470/1999 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2000.