Decizia nr. 68/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 și ale

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Catalina Chiricuta în Dosarul nr. 3.280/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 iulie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.280/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 și ale

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă. Excepția a fost formulată de Catalina Chiricuta în cadrul unui proces civil aflat în recurs.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 21 alin. (2), care consacra accesul liber la justiție, ale art. 24, referitor la dreptul la apărare, precum și ale art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă.

Tribunalul București -Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece "legiuitorul a urmărit ca litigiile de muncă să fie soluționate cu celeritate, într-un interval de timp mai scurt, având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecații și în acest sens a prevăzut termene procedurale scurte și a suprimat calea de atac ordinară apelului".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, ținând seama și de jurisprudenta Curții Constituționale, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, deoarece prin acestea "sunt instituite reguli deosebite în vederea asigurării celeritatii soluționării conflictelor de drepturi, al căror obiect constau, în majoritatea cazurilor, în cererile salariaților privind anularea măsurii desfacerii contractului individual de muncă și reintegrarea în munca ori pretenții privind drepturi neacordate de către angajator".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 79 alin. (1), ale art. 80 și ale

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Aceste texte de lege au următorul cuprins:

- Art. 79 alin. (1): "Hotărârile instanței de fond sunt definitive.";

- Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.";

- Art. 81 alin. (1): "În caz de admitere a recursului, instanța va judeca în fond cauza."

Autorul excepției susține ca aceste texte de lege încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, se considera ca dispozițiile legale criticate intră în conflict cu cele ale art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Tribunalele judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în ultima instanța".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 79 alin. (1), ale art. 80 și ale

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999

nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ce instituie principiul neretroactivitatii legii, întrucât nu conțin nici o prevedere cu caracter de retroactivitate și, în consecința, hotărârile instanțelor judecătorești competente să soluționeze litigii de muncă rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate, cum de altfel rezultă din dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 pentru modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Curtea constata, de asemenea, ca, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (2) și ale art. 24 din Constituție, ce garantează exercitarea dreptului la acces liber la justiție și, respectiv, a dreptului la apărare, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate este invocată nu contravin nici acestor prevederi constituționale, întrucât accesul liber la justiție și dreptul la apărare presupun accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești fiind de competența exclusiva a legiuitorului.

Aceasta concluzie rezultă din dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora: "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", și din dispozițiile art. 128 din Constituție, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Curtea Constituțională, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat ca "Accesul la structurile judecătorești și la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competența și procedura de judecată stabilite de lege."

De asemenea, prin Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Curtea Constituțională a statuat ca accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile "accesul la toate structurile judecătorești - judecătorii, tribunale, curți de apel, Curtea Suprema de Justiție - și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești, în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite." În același sens sunt și alte decizii ale Curții Constituționale, ca de exemplu Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.

Considerentele pe care s-au bazat soluțiile anterioare ale Curții Constituționale sunt valabile și în cauza de fața, astfel că nu exista nici un motiv pentru reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 și ale

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Catalina Chiricuta în Dosarul nr. 3.280/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2001.