HG nr. 965/2001
privind aprobarea Politicii industriale a României și a Planului de acțiune
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Pune în aplicare 2
- Legea nr. 143/1999 27 iulie 1999 privind ajutorul de stat
- OUG nr. 76/2001 24 mai 2001 privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea …
Are ca temei 2
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
- Legea nr. 133/1999 20 iulie 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprind…
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
Articol unic
Se aprobă Politica industriala a României și Planul de acțiune, elaborate de Ministerul Industriei și Resurselor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU ADRIAN NASTASE Contrasemnează: Ministrul industriei și resurselor, Dan Ioan Popescu Ministrul dezvoltării și prognozei, Gheorghe Romeo Leonard Cazan Ministrul integrării europene, Hildegard Carola Puwak Ministrul finanțelor publice, Mihai Nicolae Tanasescu
Anexa 1 CUPRINS
POLITICA INDUSTRIALĂ A ROMÂNIEI
Pagina
1.
Introducere ...................................................................................
7
2.
Poziția actuală a industriei românești ........................................................
8
2.1.
Mediul intern ............................................................................
8
2.2.
Mediul extern.............................................................................
9
2.3.
Evoluții comparative ale industriei românești ............................................
10
2.4.
Evoluții în industria prelucrătoare în perioada 1990-1999 ................................
10
2.5.
Puncte de plecare în relansarea activității industriale ..................................
11
3.
Obiectivul general și obiectivele derivate ale politicii industriale a României ...............
12
3.1.
Obiectivele dezvoltării economice a României pe termen mediu (2001-2004) .................
12
3.2.
Obiectivul general al politicii industriale ..............................................
13
3.3.
Obiectivele derivate ale politicii industriale. Priorități pe termen scurt ...............
13
4.
Elemente de susținere a dezvoltării industriei în perioada 2001-2004 ..........................
14
4.1.
Susținerea dezvoltării unui mediu de afaceri viabil și deschis ...........................
14
4.2.
Dezvoltarea pieței libere și concurențiale ...............................................
15
4.3.
Promovarea investițiilor intangibile .....................................................
15
4.4.
Dezvoltarea cooperării industriale .......................................................
16
4.5.
Susținerea dezvoltării IMM ...............................................................
16
4.6.
Modernizarea rolului autorității publice .................................................
17
4.7.
Promovarea coeziunii sociale .............................................................
17
4.8.
Inițiative în restructurare și privatizare ..............................................
17
4.8.1.
Alte inițiative de restructurare și privatizare ...................................
18
4.9.
Dezvoltarea cadrului stimulativ pentru investiții ........................................
19
4.10.
Dezvoltarea pieței interne de produse industriale ........................................
19
4.11.
Asigurarea compatibilității cu mediul înconjurător .......................................
20
4.12.
Corelarea cu Programul de Dezvoltare Regională a României ................................
20
5.
Evoluții posibile în structura industriei prelucrătoare .......................................
21
6.
Sectorul energetic ............................................................................
22
6.1.
Industria energiei electrice și termice ..................................................
22
6.2.
Extracția de țiței și gaze naturale ......................................................
22
6.3.
Extracția de cărbune .....................................................................
23
7.
Evaluări în abordarea sectorială ..............................................................
23
7.1.
Industria metalurgică ....................................................................
23
7.1.1.
Industria siderurgică .............................................................
23
7.1.2.
Metalurgia neferoasă ..............................................................
24
7.2.
Industria construcțiilor de mașini .......................................................
25
7.2.1.
Industria construcțiilor metalice și produselor din metal .........................
25
7.2.2.
Industria de mașini și echipamente ................................................
25
7.2.3.
Industria mijloacelor de transport ................................................
26
7.3.
Industria electrotehnică și electronică ..................................................
27
7.3.1.
Industria de echipamente electrice și optice ......................................
27
7.3.2.
Tehnologia informației ............................................................
27
7.4.
Industria chimică și petrochimică ........................................................
28
7.4.1.
Industria de prelucrare a țițeiului ...............................................
28
7.4.2.
Industria chimică, a fibrelor și firelor sintetice și artificiale .................
29
7.4.3.
Industria prelucrării cauciucului și maselor plastice .............................
29
7.5.
Industria de textile-confecții și industria pielăriei-încălțămintei ......................
30
7.5.1.
Sectorul textile-confecții ........................................................
30
7.5.2.
Sectorul pielărie-încălțăminte ....................................................
31
7.6.
Industria lemnului .......................................................................
32
7.6.1.
Industria de exploatare și prelucrare a lemnului (exclusiv producția de mobilă) ...
32
7.6.2.
Industria mobilei și a altor produse din lemn .....................................
32
7.6.3.
Industria de celuloză și hârtie ...................................................
33
7.7.
Industria materialelor de construcții, a sticlei și a ceramicii de uz gospodăresc ........
33
7.7.1.
Industria materialelor de construcții .............................................
33
7.7.2.
Industria sticlei și a ceramicii de uz gospodăresc ................................
33
7.8.
Industria de apărare .....................................................................
34
7.9.
Industria alimentară .....................................................................
35
8.
Implementarea prevederilor politicii industriale ..............................................
35
PLAN DE ACȚIUNE PENTRU IMPLEMENTAREA POLITICII INDUSTRIALE A ROMÂNIEI
Pagina
Introducere
1.
Susținerea dezvoltării unui mediu de afaceri viabil, deschis și predictibil ..................
36
1.1.
Eliminarea barierelor administrative și birocratice
1.2.
Asigurarea unui cadru legislativ stabil, simplu și coerent
1.3.
Eliminarea barierelor la ieșirea de pe piață prin îmbunătățirea procedurilor de faliment
1.4.
Îmbunătățirea sistemului contabil și de audit
1.5.
Crearea de condiții favorabile activităților industriale
1.6.
Stimularea dezvoltării investițiilor
2.
Dezvoltarea pieței libere și concurențiale ...................................................
38
2.1.
Prevenirea practicilor anticoncurențiale
2.2.
Aplicarea regulilor privind acordarea sprijinului de stat stabilit prin Legea nr. 143/1999 (legea ajutorului de stat)
2.3.
Clarificarea obiectivului și limitelor reglementării de către stat a activităților în diferite sectoare economice
2.4.
Asigurarea competiției libere în obținerea de contracte privind achizițiile publice
3.
Accelerarea restructurării și privatizării ...................................................
39
3.1.
Continuarea realizării prevederilor programului PSAL I cu Banca Mondială
3.2.
Accelerarea procesului de privatizare în industrie
3.3.
Adâncirea restructurării societăților comerciale din industrie
4.
Promovarea investițiilor intangibile .........................................................
40
4.1.
Utilizarea eficientă a resurselor umane și dezvoltarea instruirii vocaționale
4.2.
Stimularea inițiativelor de C&D și inovare și a implementării acestora
4.3.
Promovarea unei politici active de dezvoltare a infrastructurii calității
4.4.
Realizarea compatibilității instituționale și legislative cu UE privind infrastructura calității și evaluarea conformității
4.5.
Mediatizarea exemplelor de succes în promovarea investițiilor intangibile
4.6.
Utilizarea eficientă a datelor prelucrate și gestionate de sistemele informaționale naționale și internaționale și diseminarea acestora către operatorii economici
4.7.
Întărirea capacității instituționale și administrative și creșterea eficienței aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și a proprietății intelectuale și industriale
4.8.
Susținerea extinderii aplicării în activitatea industrială a tehnologiei informației
5.
Dezvoltarea cooperării industriale ...........................................................
42
5.1.
Asigurarea unui cadru legislativ favorabil cooperării industriale
5.2.
Dezvoltarea instrumentelor de cooperare industrială
5.3.
Facilitarea informării asupra posibilităților de cooperare
5.4.
Elaborarea de noi soluții de cooperare
5.5.
Sprijinirea extinderii ofertei de servicii specializate de consultanță și de instruire în domeniul comerțului exterior
5.6.
Sprijinirea cunoașterii instrumentelor moderne de marketing
5.7.
Stimularea dezvoltării cooperării tehnologice între industrie, centrele de cercetare și universități prin mese rotunde și conferințe
5.8.
Extinderea înțelegerilor bilaterale cu alte țări privind protecția investițiilor
5.9.
Creșterea eficienței activității compartimentelor comerciale ale ambasadelor în vederea extinderii comerțului, vizând cu prioritate cooperarea industrială
6.
Susținerea dezvoltării IMM ...................................................................
43
6.1.
Asigurarea unui mediu de afaceri favorabil și stimulativ pentru investiții în sectorul IMM
6.2.
Satisfacerea unor nevoi specifice ale IMM pentru îmbunătățirea capacității de participare pe piață
6.3.
Promovarea IMM în zonele defavorizate
6.4.
Sprijinirea extinderii folosirii tehnologiei informației în activitatea industrială a IMM și în serviciile suport pentru acestea și a transferului de tehnologie către IMM
7.
Corelarea cu Programul de dezvoltare regională a României ....................................
45
7.1.
Reducerea discrepanțelor între nivelurile de dezvoltare în interiorul regiunilor, între județe, orașe și comune, conform Programului de dezvoltare regională a României
8.
Promovarea coeziunii sociale .................................................................
45
8.1.
Atragerea partenerilor sociali și a altor factori implicați în activitatea industrială în procesul de elaborare a politicilor și în participarea la decizie
8.2.
Susținerea întreprinderilor în realizarea creșterii coeziunii sociale
9.
Dezvoltarea capacității de protecție a mediului înconjurător .................................
46
9.1.
Întărirea capacității instituționale pentru protecția mediului înconjurător
9.2.
Consolidarea cadrului legislativ
9.3.
Prevenirea și reducerea poluării industriale
9.4.
Distrugerea deșeurilor nereciclabile
10.
Modernizarea rolului autorității publice centrale în domeniul industriei ....................
46
1. INTRODUCERE
. Transformarea economiei românești și orientarea ei spre o dezvoltare durabila, în concordanta cu interesele naționale, având ca obiectiv integrarea în Uniunea Europeană, necesita, datorită implicarii profunde a industriei în acest proces, elaborarea unui document distinct și global de politica industriala. Aceasta, deoarece pentru realizarea și menținerea unui ritm înalt de creștere economică în România, industria are o contribuție majoră și va rămâne unul din principalele sectoare al economiei naționale.
. Prin realizarea acestui document, Guvernul României dorește sa semnaleze ca este hotărât și angajat în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp a criteriilor adoptate de Consiliul European la Summitul de la Copenhaga pentru țările care aspira la calitatea de membru al Uniunii Europene și anume:
- crearea unei economii de piața viabile și functionale, capabilă să facă fața presiunilor concurentiale ale pieței unice europene;
- capacitatea de asumare a obligațiilor care rezultă din calitatea de membru, inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii economice.
Documentul de Politica Industriala are în vedere orientările și angajarea României pentru crearea unui mediu propice dezvoltării unei industrii românești competitive, care să nu afecteze activitatea structurilor industriale existente în statele membre ale UE, printr-o concurenta neloială pe piața. Ca rezultat, pe termen mediu se urmărește reducerea decalajului existent între România și țările membre ale Uniunii Europene și pregătirea economiei românești pentru integrarea în UE.
. Documentul de politica industriala elaborat tine seama atât de prevederile Directivei Consiliului 96/413/EC adoptată la 25 iunie 1996, privind întărirea competitivitatii industriale comunitare cat și de cele cuprinse în Strategia Naționala de Dezvoltare Durabila a României (2000-2020), în Strategia Naționala de Dezvoltare Economică a României pe Termen Mediu (2001-2004), care a fost înaintată în martie 2000 la Comisia Europeană, în Programul Național de Aderare a României la Uniunea Europeană, Programul de guvernare pe perioada 2001-2004 precum și în Programul Național de Dezvoltare Regionala a tarii.
. Ținta finala a politicii industriale o constituie creșterea competitivitatii și în general a performantelor industriei românești în vederea intaririi capacității de adaptare a economiei tarii la cerințele pieței internaționale, în condițiile globalizarii economiei mondiale.
Atingerea obiectivelor politicii industriale depinde de satisfacerea condițiilor esențiale pentru obținerea unei cresteri economice durabile: stabilizarea macroeconomica, crearea și funcționarea mecanismelor pieței, crearea unui mediu de afaceri deschis și viabil, adâncirea și consolidarea mediului concurential.
. Definirea clara a politicii economice de către Guvernul României face posibila identificarea celor mai potrivite măsuri și acțiuni prin care să se realizeze adaptarea permanenta a economiei românești la economia mondială, în condițiile globalizarii acesteia. O puternica baza de sprijin o constituie și faptul ca forțele politice din România, partenerii sociali și ceilalți factori cu influența în activitatea economico-productiva și-au exprimat voința și au ajuns la un consens cu privire la necesitatea integrării tarii în structurile europene și euro-atlantice, în corelare cu particularitățile și prioritățile naționale de dezvoltare.
. Creșterea competitivitatii industriei românești, ca obiectiv general al politicii industriale se bazează pe un ansamblu de măsuri care se referă în principal la:
- cultivarea și stabilizarea unui mediu de afaceri viabil și deschis
- dezvoltarea pieței libere și concurentiale
- adâncirea și accelerarea ajustarii structurale (restructurare și privatizare)
- promovarea investițiilor intangibile (flexibilizarea și utilizarea eficienta a resurselor umane, promovarea C&D și inovarii, politici active în domeniul calității, armonizarea standardizarii etc.)
- asigurarea compatibilitatii cu mediul înconjurător
- întărirea cooperării industriale
- susținerea dezvoltării IMM
- promovarea coeziunii sociale
- modernizarea rolului autorității publice centrale în domeniul industriei
De asemenea pentru realizarea acestui scop se pune un accent deosebit, pe creșterea productivitatii muncii, promovarea produselor și tehnologiilor "curate", economisirea de energie, extinderea utilizării de materii prime locale în cantități mai mari și în condiții de eficienta sporită, întărirea alocării resurselor de către forțele pieței, precum și dezvoltarea unei infrastructuri regionale eficiente.
. România promovează politici industriale ofensive, menite să asigure o adaptabilitate cat mai mare la exigențele impuse de piața, evitandu-se astfel o politica protectionista considerată ca fiind neproductiva, în contextul realitatilor internaționale. Neutralitatea stimulentelor este compatibila cu concurenta, generand competitivitate, iar mecanismele concurentiale sunt la rândul lor generate de piața. De aceea Guvernul are în vedere întărirea capacității agenților economici de a face fața competitiei pe piața internationala și disfuncționalităților economiei, cheia problemei, în condițiile dinamismului și globalizarii economiei mondiale fiind adaptabilitatea. În acest context, principala inițiativa și responsabilitate privind ajustarea structurală aparține operatorilor economici, autorităților publice revenindu-le rolul de a stimula, a asista și a accelera procesele prin crearea, dezvoltarea și perfecționarea unui cadru legislativ și instituțional adecvat.
Guvernul României acorda o atenție sporită menținerii deschiderii Romanei către investițiile străine și asigurarea unui flux continuu de intrare a acestora, ca fiind o componenta importanța care contribuie la valorificarea eficienta a resurselor și capacităților de producție existente.
Un alt element esențial avut în vedere de către Guvern și care se constituie în primul rând ca o provocare și în al doilea rând ca o oportunitate pentru industrie îl reprezintă realizarea unui înalt nivel al protecției mediului înconjurător. Compatibilitatea cu mediul înconjurător a proceselor, tehnologiilor și produselor industriale constituie o componenta importanța a competitivitatii acestora.
Maximizarea randamentului politicilor orientate spre C&D și inovare, asistate eficient la nivel național, constituie de asemenea un element important al procesului de dezvoltare durabila a industriei.
Nu în ultimul rând, sunt avute în vedere politici efective de valorificare și dezvoltare a resurselor umane, în special pentru însușirea de noi abilitați, perfecționare și specializare în munca pentru ca aceste politici se constituie ca o necesitate în perioada de tranzitie, în care ajustarile structurale sunt profunde.
. Guvernul României considera că nu poate lasă procesul de tranzitie să se petreaca la întâmplare și de aceea este preocupat permanent de clarificarea și orientarea bine concepută a proceselor necesare și benefice. Astfel, în contextul declanșării pe plan mondial a procesului de trecere de la societatea industriala spre societatea informationala (bazată pe cunoaștere, informație, inovare, educație, management, pregătirea oamenilor, etc.) este avută în vedere și în industria românească trecerea de la producția de masa, bazată în principal pe criteriile cantitative, de cost și fiabilitate, spre producția cu grad ridicat de personalizare, bazată pe calitate, ca măsura a satisfacerii necesităților umane socio-culturale. Acest proces presupune modificări majore pe multiple planuri: filozofic, politic și economic , determina construirea noului parteneriat social (patronat - sindicate - stat) în care toate părțile câștiga, necesita o restructurare a sistemului instituțional al societății, a actorilor sociali și a tipului de resurse care generează schimbarea, și necesita accelerarea investițiilor în capitalul uman, vizând înaltă educație și pregătire a oamenilor.
. Guvernul României susține și aplica promovarea coeziunii sociale, în acest caz prin asigurarea unui larg consens în adoptarea și aprobarea documentului de Politica Industriala, în spiritul extinderii practicii vizând participarea societății civile la deciziile majore din societatea românească. Astfel, dezbaterea conținutului documentului de Politica industriala a implicat partenerii de dialog social (sindicate și patronate) și principalii factori de influența a activităților industriale (asociații profesionale, organizații neguvernamentale, diferite autorități și instituții publice, etc).
2. POZIȚIA ACTUALA A INDUSTRIEI ROMÂNE$TI
. Industria joaca un rol important în economia României fapt reflectat de principalele realizari de-a lungul anilor, inclusiv din anul 2000, când a avut o pondere de 27,6% în PIB, o contribuție de 97,4% în exportul României, și o capacitate ridicată de a asigura locuri de muncă (la sfârșitul aceluiași an, în industrie lucrau 42,1% din numărul total al salariaților din economie).
2.1 Mediul intern
. Industria prelucratoare românească s-a bazat într-o buna măsura în perioada 1970-1980 pe preluarea de licențe și know-how de la firme de prestigiu pe plan internațional, precum și pe dotări cu echipamente, mașini, utilaje și instalații achiziționate din țările industrializate.
. În aceeași perioadă, dezvoltarea excesiva a capacităților de producție a avut în vedere, pe lângă asigurarea necesarului intern, satisfacerea cerințelor piețelor internaționale, din care o pondere majoră o constituia piața CAER, care între timp a dispărut.
. După anul 1989 industria prelucratoare prezintă în continuare unele puncte tari care îi conferă oportunitati reale pentru relansare și care se referă în principal la următoarele:
- Deține un important potențial productiv, incomplet utilizat și uzat parțial fizic și moral;
- Utilizează forta de muncă bine calificată și cu costuri reduse;
- se adresează unei piețe interne cu o capacitate potențiala ridicată de absorbție, a doua ca mărime în Europa Centrala și de Est, după Polonia;
- folosește într-o proporție însemnată resurse materiale interne (țiței, gaze naturale, lemn, piei, lana, minereuri metalifere și nemetalifere, etc.);
- funcționează într-o zona geo-strategica favorabilă dezvoltării fluxurilor comerciale și de prelucrare, între Europa de Vest și regiunea Marii Negre - Orientul Mijlociu - Asia Centrala și de Est.
. În România, după zece ani de tranzitie, sunt instituite regulile de baza ale competitiei, bazate pe piața și pe libera inițiativă. Pentru asigurarea unui mediu de afaceri viabil și deschis, Guvernul României a trecut la o acțiune susținută de realizare a reformei reglementărilor (revizuirea legislației), concomitent cu completarea sistemului legislativ și cu asigurarea unui cadru instituțional adecvat și operational, armonizate cu cele existente în Uniunea Europeană. Astfel s-a accelerat substanțial procesul de adoptare a acquis-ului comunitar, se acționează pentru reducerea birocratiei, inclusiv pentru inițierea sau dezvoltarea activității întreprinderilor mici și mijlocii și se are în vedere ca scop final asigurarea stabilitatii și predictibilitatii cadrului legislativ.
. Pentru completarea resurselor financiare necesare realizării rapide și în condiții de viabilitate economică a procesului de restructurare și de privatizare, Guvernul României acționează pentru asigurarea condițiilor atractive de participare a investitorilor străini, simultan și nediscriminatoriu cu cei autohtoni, care pot contribui la creșterea performantelor și competitivitatii industriei și la integrarea economiei României în economia europeană și în cea mondială.
Prin creșterea volumului de investiții este asteptata o marire a productivitatii muncii, și pe aceasta cale a competitivitatii produselor, pe baza următoarelor acțiuni:
- Accelerarea modernizării și retehnologizării, care va contribui și la ameliorarea protecției mediului înconjurător. Facilitățile tarifare convenite prin Acordurile de liber schimb negociate de România pe plan internațional și participarea la liberalizarea comerțului internațional prin negocieri comerciale multilaterale în cadrul Organizației Mondiale de Comerț, au un rol important în realizarea acestui obiectiv.
- Creșterea gradului de adaptabilitate a forței de muncă existente, care calitativ dispune de o pregătire corespunzătoare, la ajustarile structurale și la noile tehnologii prin instruire continua și dobândirea de noi abilitați .
- Creșterea gradului de utilizare a tehnologiei informatiei.
. Rezultatul implementarii efective a regulilor economiei de piața au determinat schimbări în economia României, în special prin creșterea continua a rolului inițiativei private. Sectorul privat a devenit o sursa de creștere economică și a contribuit la crearea de structuri economice competitive. Guvernul României continua procesele de restructurare/privatizare a întreprinderilor cu capital majoritar de stat, cu prioritate din zona actualelor monopoluri și de identificare de soluții pentru funcționarea acestora pe principii de competitivitate.
. În situația actuala a României, încadrarea în unele exigente dure macro și microeconomice, constituie singurul mijloc de a pasi către o creștere economică durabila. Printre constrangerile cele mai importante, pe care Guvernul României le are în vedere se numara reducerea drastica a inflației prin încadrarea cheltuielilor în resurse, mărirea salariilor numai în corelare cu creșterea productivitatii muncii, eliminarea activităților cu pierderi etc., toate subordonate obiectivelor stabilite în strategia de dezvoltare economică pe termen mediu.
. Consolidarea dezvoltării activității industriale și a economiei, care a început să se manifeste din anul 2000 și care s-a accentuat în primele 6 luni ale anului 2001, are la baza acțiuni hotărâte și corelate cu celelalte politici sectoriale ale economiei naționale, acțiuni care vor continua în special pentru diminuarea influentei nefavorabile a unor factori majori care vizează întărirea disciplinei financiare, eliminarea evaziunii fiscale, reducerea corupției și a economiei subterane, implicarea mai puternica a sectorului bancar în restructurare etc.
2.2 Mediul extern
. România a încheiat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană și acționează atât în scopul adoptării acquis-ului comunitar cat și pentru creșterea competitivitatii industriei românești, în vederea asigurării unei economii de piața viabile și functionale și pentru a putea face fața concurentei și presiunii forțelor pieței unice a Uniunii Europene în momentul integrării. De remarcat este faptul ca până în prezent Acordul European de Asociere la UE a funcționat fără probleme, aceasta fiind o dovadă a pregătirii României de a face fața angajamentelor asumate.
. România este un participant activ la procesele de integrare regionala și subregionala în Europa, fiind membru CEFTA și semnatar al unor acorduri de comerț liber (cu AELS, cu Turcia, Republica Moldova, Israel). De asemenea, sunt în curs de negociere și alte acorduri de liber schimb cu alți parteneri comerciali ai României.
. România este membru originar al Organizației Mondiale de Comerț, calitate în care a aderat la toate acordurile și înțelegerile negociate sub egida OMC, fiind astfel implicata în procesul de liberalizare a comerțului internațional. În aceste condiții economia românească, inclusiv industria, este tot mai mult conectata la realitatile și practicile din economia mondială. De altfel, ultima examinare a politicii comerciale a României în cadrul OMC a avut loc în octombrie 1999 când s-a constatat, de către țările membre, compatibilitatea acestei politici cu mecanismele internaționale.
. Toate aceste acorduri încheiate de România se constituie atât ca o provocare cat și ca o oportunitate pentru industria naționala, societățile comerciale trebuind sa opereze în condiții de competiție crescută, atât pe piața interna cat și pe cele internaționale, prin accesul liber pe piața Uniunii Europene și pe cea mondială.
. Dezvoltarea economiei românești și implicit a industriei este legată puternic în primul rând de piața Uniunii Europene, având în vedere ca în comerțul exterior au fost realizate cu țările membre ale Uniunii Europene în anul 2000, 63,8% din exporturi și 56,6% din importuri, evoluție continuată în primele 5 luni ale anului 2001 când au fost realizate 69,2% din exporturi și 55,3% din importuri. Un alt element important este continuarea dezvoltării unor relații strânse și cu alte piețe extra-europene.
. Economia României și producția industriala, în perioada de tranzitie, au fost afectate în dezvoltarea lor de evenimentele și socurile externe recente, cum sunt: războiul din Golf și cel din Kosovo, criza economică din Rusia și din Asia de sud-est, socul petrolier (escaladarea prețului țițeiului pe piața internationala), devalorizarea "euro" față de dolar etc.
2.3 Evolutii comparative ale industriei românești
. PIB/locuitor calculat pe baza paritatii puterii de cumpărare în România a fost în anul 1993 de 3643 $/locuitor, a ajuns la un nivel de 6595 $/locuitor în 1996, apoi a scăzut la 6153 $/locuitor în 1998 și la 5928 $/locuitor în anul 2000. În anul 1993 cele mai puțin dezvoltate tari din UE, respectiv Grecia și Portugalia, inregistrau valori ale aceluiași PIB de peste 8000 $/locuitor, iar în anul 1998 a ajuns la mai mult de 13900 $/locuitor. În ceea ce privește celelalte state candidate la aderare s-au înregistrat evolutii asemănătoare: în Republica Ceha de la 7700 $/locuitor în 1993 la 12197 $/locuitor în 1998, în Polonia de la 5010 $/locuitor în 1993 la 7543 $/locuitor în 1998, în Ungaria de la 6260 $/locuitor în 1993 la 9832 $/locuitor în 1998.
. Ponderea industriei românești (industria extractiva, prelucratoare și energia electrica și termica, gaze și apa) în PIB s-a stabilizat în ultimii trei ani (27,8% în 1998, 27,1% în 1999 și 27,6% în 2000) și este apropiată de nivelul existent în alte tari ale UE (Germania 23,9%, Spania 21%, Portugalia 25,7% în 1998), dar valoarea adăugată bruta pe locuitor realizată în industrie este în România inferioară mediei țărilor din comunitatea europeană.
. Populația ocupată în industrie (industria extractiva, prelucratoare și energia electrica și termica, gaze și apa) din total populație ocupată în anul 1998 a fost de 26,3% și a scăzut la 24,4% în 1999, ceea ce reprezintă un procent apropiat de cel al unor tari din UE (Franța 20% în 1994, Germania 25,2% în 1997) sau de cel al Poloniei (25,3% în 1997)
. Ponderea cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare în PIB a scăzut de la 0,58% în 1997, la 0,5% în 1998 și la 0,4% în 1999, valori relativ apropiate de cele alocate de Polonia și Spania (0,8%), dar mult mai mici față de alte state membre UE în care ponderea este de 2-2,7% din PIB. În România proporția în care cheltuielile de C&D sunt alocate de la bugetul de stat (1999) este de 46%, mai mare decât în majoritatea statelor membre ale UE, unde procentul este de 35-45%.
. Indicele de creștere a productivitatii muncii în România în perioada 1996-1999 a fost de 109,1 % (1995=100%), în timp ce în aceeași perioadă în unele tari candidate precum Polonia a fost de 142,1%, în Ungaria de 152,7%, în Cehia de 120,0%, iar în UE, în perioada 1990-1996, a fost în medie de 131%.
. Echilibrul sau surplusul balanței comerciale este un alt factor care poate arata competitivitatea industriei. În aproape toate țările UE gradul de acoperire a importurilor prin exporturi depasea 105 % în anul 1997, excepție făcând Grecia (65,4%) Portugalia (72,2%) și Marea Britanie (98,4%). În ceea ce privește România, aceasta a înregistrat un grad de acoperire a importurilor prin exporturi de 81% în 1997 (o situație puțin mai buna decât Grecia și Portugalia), ajungând în anul 2000 la 86%, fără însă ca aceste cifre să fie multumitoare, motiv pentru care se întreprind în continuare acțiuni pentru creșterea exporturilor.
2.4 Evolutii în industria prelucratoare în perioada 1990-1999
Schimbările structurale care au avut loc după anul 1989, datorate trecerii economiei românești de la economia centralizata la cea de piața, au avut un impact major asupra evoluției industriei. În această perioadă industria prelucratoare, care are în totalul industriei o pondere de 75-85 % în producția industriala și de peste 95 % din export, a înregistrat un declin destul de accentuat determinat în primul rând de modificarea substantiala a structurii piețelor externe de desfacere și de asigurare cu materii prime (desființarea CAER) și a scaderii puterii de absorbție a pieței interne, atât la bunuri de capital cat și la bunuri de consum.
. Ponderea industriei în PIB a cunoscut o reducere accentuata de la 40,5% în 1990 la 27,1 % în 1999, apropiindu-se astfel de cea a altor tari europene;
. Industria prelucratoare a avut o scădere accentuata a volumului producției în perioada 1990-1992, apoi a înregistrat o creștere a cărui vârf a fost anul 1996, urmată de o noua scădere până în 1999 inclusiv, datorată în special transformărilor structurale lente care au avut loc și eforturilor de a face fața condițiilor concurentiale puternice pe piața în această perioadă.
. Numărul de angajați din industria prelucratoare s-a redus la mai mult de jumătate: de la 3452 mii salariați în 1990 la 1660 salariați în 1999.
. A avut loc de asemenea o schimbare în structura producției industriale pe ansamblul industriei inregistrandu-se o scădere a ponderii industriei prelucratoare (de la 85,8% în anul 1990 la 74,4% în anul 1999).
. Exportul industriei a înregistrat o scădere în primii doi ani după 199O (de la o valoare apropiată de 5500 mil. dolari în 1990 la aproximativ 4000 mil. dolari în 1992), urmată de o creștere accentuata, până la o valoare de 8095 mil. dolari în 1999 perioada în care s-a manifestat tendinta de deplasare a ponderii exportului spre produse cu un grad înalt de prelucrare, cu valoare adăugată incorporată mare.
. Structura întreprinderilor după numărul de salariați s-a modificat crescand numărul de întreprinderi mici și mijlocii atât ca urmare a divizării marilor întreprinderi de stat cat și infiintarii de noi întreprinderi mici și mijlocii de către sectorul privat. Astfel s-a ajuns ca în anul 1999 în industrie sa funcționeze un număr de 1510 întreprinderi mari (peste 250 de salariați) și respectiv 40030 întreprinderi mijlocii și mici (sub 250 salariați), ceea ce a determinat creșterea flexibilitatii industriei prelucratoare.
Cifra de afaceri realizată în întreprinderile mici și mijlocii din industrie reprezintă 24 % din totalul cifrei de afaceri realizată în industrie în anul 1999, iar în cele mari s-a realizat 76%.
Valoarea adăugată bruta la costul factorilor a fost obținută în anul 1999 în proporție de numai 30,5% în întreprinderile mici și mijlocii și de 69,5% în întreprinderile mari.
În ceea ce privește investițiile din industrie realizate în anul 1999, în întreprinderile mici și mijlocii ponderea investițiilor a fost relativ redusă (28%), ponderea cea mai mare detinand-o întreprinderile mari (aproximativ 72%).
. Implementarea efectivă a regulilor pieței s-a bazat și pe creșterea rolului inițiativei private. Sectorul privat a devenit o sursa de creștere economică și a avut ca rezultat crearea de structuri competitive (în anul 1999 în sectorul privat erau angajați 49% din total angajați în economie și realiza 63,3 % în PIB).
Ponderea sectorului privat în valoarea adăugată bruta din industrie a cunoscut o evoluție ascendenta de la 5,7% în 1990, la 38,5 % în 1996 la 48,7% în 1999. Cea mai mare parte a agenților privati din industrie în 1998 au aparținut industriei prelucratoare, în principal în industria alimentara și băuturi (circa 27%) în industria ușoară (21%), în prelucrarea lemnului (exclusiv mobila) (11,6%), în industria construcțiilor metalice și a produselor din metal (7,8%), în industria de mobilier și alte activități neclasificate (7,2%). Din punct de vedere al numărului de întreprinderi în industria prelucratoare în anul 1998 au fost 38803 din care 97,4 % cu capital majoritar privat iar 2% cu capital integra1 străin.
. În ceea ce privește productivitatea muncii în România s-a înregistrat o creștere a productivitatii muncii (114,1% în anul 1999 față de 1990) nu numai pe baza reducerii numărului de personal ci și ca urmare a unei mai bune organizări a muncii și schimbării tehnologiilor.
. Prin închiderea unor întreprinderi energo-intensive și dotare cu utilaje și tehnologii noi în întreprinderile viabile a avut loc o reducere a consumului energetic în industria prelucratoare de la aproximativ 19000 mii tcc. în anul 1992 la 11500 mii tcc. în anul 1999.
2.5 Puncte de plecare în relansarea activității industriale
. Produsul intern brut a înregistrat în anul 2000 o creștere în termeni reali de +1,6% față de anul precedent, urmare maririi volumului de activitate și în consecința a creșterii valorii adăugate brute în industrie (+6,1%) și construcții (+6,3%). Evoluția pozitiva a continuat și în primul trimestru al anului 2001 când s-a înregistrat o creștere a PIB cu +4,8% față de primul trimestru al anului 2000 (urmare creșterii valorii adăugate brute în industrie cu +11,8% și în construcții cu +7,0%), cifra care confirma posibilitatea realizării prognozei Guvernului României de creștere a PIB în anul 2001 cu +4,1% față de anul 2000.
. Producția industriala (industria extractiva, industria prelucratoare, energia electrica, termica, gaze și apa) a cunoscut o creștere în anul 2000 cu +8,2% față de anul 1999, iar în structura macroindustriala creșterile au fost în industria extractiva cu +7%, industria prelucratoare cu +8,2%, iar energia electrica și termica, gaze și apa cu +9,4%, iar în primele cinci luni ale anului 2001 s-a realizat o creștere a producției industriale față de perioada similară a anului trecut cu + 11,6 %, iar în structura macroindustriala creșterile au fost înregistrate în industria extractiva cu +3,9%, industria prelucratoare cu +14,2%, iar la energia electrica și termica, gaze și apa s-a înregistrat o scădere de -2,1%.
. Produsele industriei prelucratoare au reprezentat 99,2% din totalul exporturilor industriei în anul 2000. Cele mai importante cresteri la export, față de perioada similară a anului 1999 au fost înregistrate de:
- Produsele industriei chimice (+46,8%) din care cele mai importante cresteri au înregistrat: produsele chimice organice (+73,4%), îngrășăminte (+75,4%), produsele chimice anorganice (+49,7%) produsele farmaceutice (+82,3%).
- Produse minerale (+63,7%) din care produsele petroliere -benzine, motorine, uleiuri -au reprezentat 90,0% din total;
- Mașini și dispozitive mecanice, mașini, aparate și echipamente electrice (+49,9%);
- Produsele metalurgice (+26,5%);
- Materiile textile și articole din acestea (+14,0%);
- Încălțăminte, palarii și umbrele și alte articole de larg consum (+15,6%);
În primele 5 luni ale anului 2001, s-a menținut ponderea industriei prelucratoare în exporturile industriei, care a fost de 99,1%, perioada în care s-au realizat cresteri importante ale produselor industriei chimice (+10,1), produse minerale (+7,1%), mașini și dispozitive mecanice, mașini, aparate și echipamente electrice (+55,6%), materiile textile și articole din acestea (+21,5%), încălțăminte, palarii și umbrele și alte articole de larg consum (+33,2%);
. În anul 2000, principalii parteneri comerciali ai României în derularea exporturilor către UE au fost: Italia (22,4% din total exporturi), Germania (15,7%), Franța (7,0%), Marea Britanie (5,3%), și în primele 5 luni ale anului 2001 s-au înregistrat aceleași tendinte în ceea ce privește principalii parteneri comerciali ai României: Italia (24,8% din total exporturi), Germania (15,7%), Franța (8,2%), Marea Britanie (5,0%).
. Importurile CIF (pe total economie) au înregistrat o creștere cu +25,6% în 2000 față de anul precedent. În structura importurilor, cresteri importante s-au înregistrat în sectoarele industriale: mașini, aparate și echipamente electrice (+41%), mașini și dispozitive mecanice (+58,1%), țiței (+6,3%), produse chimice (+10,5%), fier, fonta sau oțel și produse din acestea (+30,0%), materiale plastice și articole din acestea (+21,8%). Trendul ascendent al importurilor s-a păstrat și în primele 5 luni ale anului 2001 când s-a înregistrat o creștere de +34,7% față de perioada similară a anului 2000. Cresteri importante s-au înregistrat în următoarele sectoare: mașini, aparate și echipamente electrice (+34,0%), țiței (+33,1%), produse chimice (+16,7%), materiale plastice și articole din acestea (+36,9%). Ponderea importanța a importurilor de mașini, aparate și echipamente electrice este rezultatul politicii orientate spre modernizarea producției sectoarelor viabile ale industriei românești.
. Importurile realizate din țările UE au înregistrat, la sfârșitul anului 2000, o pondere de 56,6 % în totalul importurilor României și au cunoscut o creștere cu +17,7%, comparativ cu anul 1999. Pe primele 5 luni ale anului 2001 față de aceeași perioadă a anului 2000, s-a înregistrat o creștere cu +29,8% a importurilor din UE.
. Rata inflației la sfârșitul anului 2000 a fost 40,7 %. Rata medie lunară în anul 2000 a fost de 2,9% față de 3,7% în anul 1999. Scăderea inflației medii a continuat în primele 5 luni ale anului 2001, inregistrandu-se o rata medie lunară a inflației de 2,5%.
. Rata somajului a înregistrat la sfârșitul anului 2000 un nivel de 10,5%, în scădere față de sfârșitul anului 1999 când a fost de 11,8%, iar la sfârșitul lunii mai 2001 s-a înregistrat o scădere a ratei somajului la 9,1 %.
3. OBIECTIVUL GENERAL ȘI OBIECTIVELE DERIVATE ALE POLITICII INDUSTRIALE A ROMÂNIEI
3.1 Obiectivele dezvoltării economice a României pe termen mediu (2001-2004)
. "Strategia Naționala de Dezvoltare Economică a României pe termen mediu" (2001-2004) document care a primit acordul tuturor partidelor politice, a sindicatelor și a patronatelor și care a fost înaintat Comisiei Europene la Bruxelles în martie 2000, prevede că obiectiv fundamental crearea unei economii de piața viabila și funcțională.
. Pe aceasta baza unul din obiectivele majore ale României atât în perioada 2001-2004 cat și în continuare este relansarea economiei naționale, ceea ce implica îndeplinirea următoarelor deziderate:
- Asigurarea creșterii economice, susținută de sporirea ratei investițiilor prin participarea semnificativă a capitalului național și prin atragerea resurselor externe, mai ales sub forma de investiții directe. Pe perioada 2001-2004 se estimeaza ca se va asigura un ritm mediu anual de creștere a produsului intern brut de 5,4%.
- Realizarea unei macrostabilitati consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în cadrul reformei structurale și în domeniul disciplinei financiare, atingerea unor deficite bugetare încadrate în anumite limite rezonabile, dezvoltarea pieței interne, stimularea producției autohtone, accelerarea procesului de privatizare, s.a. Se urmărește reducerea treptata a inflației astfel ca la nivelul anului 2004 aceasta să poată fi exprimată printr-o singura cifra.
- Îmbunătățirea substantiala a mediului de afaceri, în principal pe baza asigurării unui cadru legislativ stimulativ, simplu, transparent și stabil.
- Promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele UE vizind restructurarea selectiva a economiei, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii fizice, științifice și sociale, revitalizarea industriilor cu potențial competitiv, dezvoltarea agriculturii bazată pe exploatații de dimensiuni optime, sprijinirea activităților bazate pe tehnologia informațiilor, dezvoltarea turismului și a serviciilor, etc.
. Transformarea economiei românești într-un sistem de piața structurat, viabil și funcțional, este una din problemele fundamentale ale strategiei naționale a carei soluționare vizează adoptarea și implementarea unor politici sectoriale macroeconomice (financiare, monetare, agricole, comerciale, etc.) cat și politici de ajustare structurală și de dezvoltare a economiei.
. Realizarea condițiilor pentru creșterea economică, ca prioritate a Programului de Guvernare are în vedere în principal restrangerea rolului statului, reducerea birocratiei, combaterea corupției și a criminalitatii, combaterea saraciei și somajului, continuarea și accelerarea procesului de integrare în NATO și UE, etc.
. Succesul implementarii politicilor economice se va evidenția în creșterea reală și durabila a Produsului Intern Brut și îmbunătățirea semnificativă și generalizata a standardului de viața.
. Pe termen scurt, pentru anul 2001 Guvernul României vizează atingerea unor obiective care să conducă la realizarea unei cresteri economice durabile, bazată în principal pe următoarele:
a) Asigurarea unei cresteri în termeni reali a PIB cu 4,1%, susținută prin promovarea unei politici macroeconomice și monetare dinamice și prudente;
b) Menținerea unei rate anuale a inflației până la nivelul de 27%;
c) Controlul riguros al deficitului bugetar astfel încât sa nu depășească 3,7% din PIB;
d) Stimularea dezvoltării sectorului IMM, inclusiv prin măsuri fiscale compatibile cu menținerea echilibrului bugetar, pentru dinamizarea pietii interne și crearea de noi locuri de muncă.
e) Întărirea disciplinei financiare;
f) Susținerea activităților orientate spre export și care conțin o valoare adăugată cat mai ridicată;
g) Încurajarea investițiilor directe de capital și de portofoliu, atât din surse interne cat și din surse internaționale, pe baza asigurării unui cadru legislativ și reglementativ stabil, transparent și predictibil.
h) Limitarea ratei somajului la un nivel de maxim 9,9%.
3.2 Obiectivul general al politicii industriale
. În concordanta cu principiile și prioritățile prezentate în Strategia Naționala de Dezvoltare Durabila a României (2000-2020), politica industriala a României pe termen mediu are drept obiectiv general creșterea competitivitatii industriei românești.
Îndeplinirea acestui obiectiv va determina o creștere a capacității întreprinderilor de a deveni competitive din punct de vedere al prețului și calității, atât pe piața interna cat și pe cea internationala.
. Prin atingerea acestui obiectiv industria va avea în continuare un rol important și o pondere semnificativă în structura economiei românești și va constitui unul dintre principalii factori ai dezvoltării economice durabile.
3.3 Obiectivele derivate ale politicii industriale. Prioritati pe termen scurt
. Principalele elemente cu influența majoră în realizarea obiectivului general al politicii industriale sunt:
- Consolidarea unui mediu de afaceri viabil și deschis, bazat pe principiile liberei concurente, pe asigurarea de condiții egale tuturor agenților economici, pe un cadru instituțional și legislativ corespunzător, armonizate cu cele din UE.
- Dezvoltarea pieței libere și concurentiale
- Accelerarea restructurării și privatizării
- Valorificarea avantajului comparativ și competitiv determinat de existenta unor resurse interne naturale și a unui nivel apreciabil de calificare, experienta și tradiție a forței de muncă din majoritatea sectoarelor industriale și folosirea eficienta a acestora.
- Dezvoltarea resurselor umane în scopul utilizării eficiente a acestora, sporirea mobilitatii, dezvoltarea de noi cunoștințe și aptitudini, cultivarea spiritului de intreprinzator s.a.
- Promovarea susținută a programelor de C&D, naționale și sectoriale, care sprijină:
. modernizarea, creșterea nivelului tehnic și a calității tehnologiilor produselor și serviciilor românești, în scopul îmbunătățirii competitivitatii și asigurării accesului lor atât pe piața interna cat și pe cea internationala;
. dezvoltarea proiectelor C&D și inovare și a colaborării tehnologice între institutele de cercetare și dezvoltare, agenții economici și universități concomitent cu creșterea capacității de a disemina și utiliza eficient rezultatele cercetării și inovarii
- Creșterea abilitatii de a atrage capital străin, de a se realiza investiții străine directe în România
- Dezvoltarea cooperării industriale
- Susținerea dezvoltării IMM
- Desfășurarea tuturor activităților industriale în condiții de compatibilitate cu mediul înconjurător, prin asigurarea unui cadru organizatoric și legislativ care să conducă la eliminarea efectelor negative asupra acestuia. Sporirea rolului asociațiilor profesionale, a întreprinzătorilor privati și a IMM-urilor în dezvoltarea regiunilor defavorizate și în consolidarea economică a comunităților locale;
- Modernizarea rolului autorității publice centrale în domeniul industriei, prin creșterea capacității de elaborare și implementare a politicii industriale;
- Promovarea coeziunii sociale ca factor de succes al ajustarii structurale și de limitare a costurilor și efectelor negative ale reformei.
. Consolidarea stabilitatii macro-economice și asigurarea condițiilor favorabile dezvoltării economice durabile reprezintă o primă prioritate pentru economia românească. În acest scop, preocuparea majoră imediata a Guvernului este perfecționarea mecanismelor specifice economiei de piața în România, în principal prin asigurarea unui mediu de afaceri prielnic și pe baza accelerarii ajustarii structurale.
În acest sens, pe termen scurt, acțiunile vizând implementarea prevederilor Politicii Industriale se vor concentra către doua direcții majore, care devin astfel prioritățile acestei etape:
. Accelerarea ajustarii structurale prin:
- continuarea restructurării sectorului de stat, inclusiv prin inchideri de capacități neviabile;
- schimbări în structura de proprietate prin creșterea ponderii proprietății private, capabile sa susțină practicarea unui management modern, în scopul creșterii eficientei activității, productivitatii, competitivitatii și adaptabilitatii la cerințele pieței interne și externe;
- schimbări în structura producției prin creșterea ponderii produselor cu valoare adăugată mare;
- creșterea ponderii întreprinderilor mici și mijlocii în ansamblul economiei, ca factor activ al creșterii economice, principal sector generator de locuri de muncă și posesor al uneia dintre cele mai importante calități în condițiile globalizarii competitiei care este adaptabilitatea.
- creșterea ponderii exporturilor românești de produse industriale în comerțul mondial și găsirea a cat mai multe segmente sau nise de piața pentru acestea, în special pentru produsele cu grad avansat de prelucrare.
. Îmbunătățirea permanenta a mediului de afaceri, ca factor stimulativ pentru dezvoltarea economiei.
4. ELEMENTE DE SUSTINERE A DEZVOLTĂRII INDUSTRIEI ÎN PERIOADA 2001-2004
. Conceptul actual de restructurare a industriei abordeaza acest proces în termeni de viabilitate economică și nu de producție, urmărind, în mod deosebit, asigurarea eficientei activităților industriale ale căror produse sau servicii au desfacere pe piața.
. În acest context, dezvoltarea sectorului privat, ca element de sustinere al dezvoltării industriale, s-a realizat în multe sectoare și subsectoare ale sale într-un ritm mai susținut decât în alte ramuri ale economiei naționale. Investitorii s-au orientat în principal spre domeniile industriale cele mai atractive și cu potențial ridicat al cererii pietii.
În momentul de fața, sectorul privat este majoritar în fabricatia de cosmetice, sticlarie de menaj, îngrășăminte, panificatie, detergenti, anvelope, confecții textile, încălțăminte, ceramica de menaj, preparate din carne, industria cimentului, autoturisme de oraș, metalurgia neferoasa etc.
Sunt și subsectoare industriale în care ponderea sectorului privat înregistrează o situație buna, respectiv în industria prelucrării lemnului, a medicamentelor, a prelucrării țițeiului etc., dar exista și unele sectoare industriale unde sectorul privat are o pondere scăzută, respectiv în industria siderurgica, industria de mașini și echipamente, industria de celuloza și hârtie, industria extractiva etc.
Măsurile avute în vedere de Guvernul României pentru accelerarea și adâncirea procesului de restructurare-privatizare vor conduce la creșterea ponderii sectorului privat pe ansamblul industriei, respectiv al economiei, pentru ca managementul microeconomic performant este realizat în sectorul privat, ceea ce va contribui și la dezvoltarea sectorului privat tertiar (servicii) a cărui participare la realizarea PIB va crește în viitor, apropiindu-se astfel de nivelul din țările dezvoltate.
. Identificarea și aplicarea măsurilor de AJUSTARE STRUCTURALĂ în strânsă legătură cu protejarea mediului înconjurător și cu creșterea productivitatii muncii vor conduce la realizarea prevederilor politicii industriale în ceea ce privește creșterea competitivitatii industriale.
Condițiile esențiale care sunt avute în vedere pentru ajustarea structurală și în general pentru dezvoltarea industriala se referă la următoarele componente majore:
4.1 Susținerea dezvoltării unui mediu de afaceri viabil și deschis
. Dezvoltarea unei economii de piața viabila și funcțională bazată pe competiție constituie o prioritate pentru Guvernul României în asigurarea condițiilor de dezvoltare economică durabila și se bazează pe consolidarea unui cadru legislativ stabil, simplu și coerent, precum și pe un cadru instituțional adecvat, armonizate cu cele existente în UE.
În același timp Guvernul este preocupat să asigure condițiile de dezvoltare a serviciilor suport pentru afaceri pentru promovarea cerințelor de reglementare în domeniile calității și protecției mediului, cu influența în creșterea performantelor managementului industrial.
Realizarea unui mediu de afaceri favorabil dezvoltării industriale va avea un impact direct asupra creșterii competitivitatii industriale, prin efectele pozitive determinate prin realizarea acestui deziderat:
- calmarea treptata dar continua a inflației și reducerea costului creditului prin practicarea unor dobânzi și rate de schimb valutar corelate cu reducerea inflației;
- revizuirea și simplificarea sistemului de impozite în vederea stimulării muncii, economisirii și investițiilor;
- fluidizarea fluxurilor financiare prin întărirea disciplinei financiare a operatorilor economici;
- stimularea creșterii flusurilor de capital străin și autohton;
- dezvoltarea capacității de absorbție a inovarii în mediul economic prin creșterea eficientei aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și a proprietății intelectuale și industriale;
- reducerea birocratiei și combaterea infractionalitatii economico-financiare.
4.2 Dezvoltarea pieței libere și concurentiale
. Dezvoltarea pieței libere și concurentiale este una din condițiile esențiale pentru ca o economie de piața să fie operationala, dar și una din preocuparile permanente și majore ale Guvernului României, în condițiile globalizarii piețelor, întrucât promovarea și dezvoltarea unui mediu concurential normal contribuie la ameliorarea competitivitatii industriale și la întărirea pieței interne naționale.
În vederea dezvoltării mediului de afaceri și a mecanismelor de piața, Guvernul României aplica în mod riguros regulile privind acordarea ajutoarelor de stat, instituite prin
și va întări capacitatea instituțiilor abilitate sa administreze regulile referitoare la concurenta stabilite prin
Legea concurentei nr. 21/1996 , astfel încât operatorii economici să fie în măsura să facă fața forțelor pieței și presiunilor concurentiale în momentul aderării României la Uniunea Europeană.
În vederea aplicării riguroase a regulilor concurentei, cu sprijinul Consiliului Concurentei și Oficiului Concurentei, Guvernul are în vedere perfecționarea reglementărilor privind controlul concentrarilor, controlul riguros al susținerilor financiare de către autoritățile publice (ajutoarele de stat) - în sensul transparenței acordării acestora pe baza unor criterii riguroase, vizând insanatosirea activităților industriale și aplicarea de politici fiscale care să aibă ca efect creșterea capacității operatorilor economici de a investi, realizand astfel o ajustare favorabilă a condițiilor de piața.
De asemenea se va acționa pentru reducerea sferei de acțiune a monopolurilor de stat și pentru continuarea procesului de liberalizare a prețurilor în domeniile în care acestea au rămas în supravegherea autorităților de reglementare.
. În condițiile internationalizarii producției, pentru întărirea competitiei pe piața, Guvernul României are în vedere de asemenea încurajarea aliantelor strategice pe baze tehnologice și industriale, economice sau financiare, urmărindu-se încadrarea lor în prevederile legislative, interne și internaționale.
4.3. Promovarea investițiilor intangibile
. Guvernul este preocupat sa accentueze acțiunile din domeniul C&D și inovarii printr-o abordare interdisciplinara și multisectoriala, având în vedere necesitățile pieței, cu care industria trebuie să fie în permanenta legătură. Autoritățile publice au ca prima responsabilitate promovarea de programe eficiente de C&D, orientate către cerințele pieței și în strânsă legătură cu operatorii economici interesați, care să conducă la beneficii maxime.
. Un alt element important avut în vedere pentru dezvoltarea investițiilor intangibile îl constituie stimularea și dezvoltarea capacității de absorbție și difuzare a rezultatelor C&D în mediul economic, prin:
. susținerea dezvoltării activităților și infrastructurilor specializate pentru asistența și informare în domeniul tehnologic, precum și pentru transfer tehnologic, la nivel național și regional;
. stimularea dezvoltării parcurilor tehnologice;
. asigurarea unui cadru legislativ favorabil pentru protecția rezultatelor activității de C&D, incluzând și cadrul propice pentru proprietatea industriala și intelectuală, cu prioritate în domeniul patentelor, marcilor, designului, desemnarea originii, etc.
. Guvernul României este preocupat pentru realizarea unui important pas spre ameliorarea competitivitatii produselor și serviciilor industriale și prin susținerea unei politici active în domeniul calității, axata pe dezvoltarea și optimizarea infrastructurii calității, precum și pe stimularea implementarii de către operatorii economici a sistemului de management al calității (ISO 9000). În acest context a fost elaborata și promovata spre aprobare legea privind evaluarea conformitatii produselor. Această lege reprezintă cadrul pentru preluarea armonizata a directivelor bazate pe principiul Noii Abordari și introduce procedurile europene pentru evaluarea conformitatii produselor. Aplicarea acestei legi și a reglementărilor tehnice derivate conduce la reducerea cheltuielilor pentru produsele românești referitoare la atestarea îndeplinirii cerințelor de securitate aplicabile acestora în piața unica europeană.
. Un alt element important avut în vedere de Guvernul României și care acționează ca un catalizator pentru susținerea ajustarii structurale și ameliorarea competitivitatii industriale este standardizarea care a devenit o necesitate prioritara. Standardizarea elimina barierele tehnice din calea comercializării produselor, devine un punct cheie în ceea ce privește competitivitatea și o norma după care sunt judecati competitorii pe piața, asigurând credibilitate. De aceea este important ca standardele să fie la un nivel ridicat, în acest fel produsele castigand aprobarea utilizatorilor. Succesul standardizarii este determinat de succesul implementarii sale, deci trebuie să existe proceduri clare de certificare, inspecție și testare.
. Investiția în capitalul uman este în atenția prioritara a Guvernului României, fiind una din componentele importante în promovarea investițiilor intangibile, simultan cu o mai buna utilizare a resurselor umane. Aceasta este concretizata prin realizarea unei mai bune flexibilitati a forței de muncă și prin mărirea gradului de mobilitate (recalificare) și de perfecționare/specializare a acesteia, astfel încât să se poată asigura o echilibrare a cererii și ofertei pe piața forței de muncă, precum și dezvoltarea know-how-ului și training-ului vocational și al managementului resurselor umane.
. În cadrul promovării investițiilor intangibile Guvernul României mai are în vedere dezvoltarea și susținerea piețelor în continua expansiune (cultura, știința, protecția mediului, biotehnologie, sănătate, etc.).
. Nu în ultimul rând ca importanța și ținând cont de evoluția spre societatea informationala, Guvernul României pune un accent deosebit pe extinderea utilizării tehnologiei informatiei și pe folosirea eficienta a datelor prelucrate și gestionate de sistemele informationale naționale și internaționale.
4.4 Dezvoltarea cooperării industriale
. Sprijinirea dezvoltării cooperării industriale presupune măsuri de identificare și eliminare a obstacolelor financiare și fiscale excesive, simultan cu dezvoltarea instrumentelor specifice și cu susținerea inițiativelor industriale, în scopul creșterii piețelor, cu prioritate pentru micile afaceri. Responsabilitatea majoră în dezvoltarea unor scheme de cooperare industriala aparține în principal firmelor și oamenilor de afaceri, dar o contribuție substantiala este adusă și de autoritățile publice prin identificarea și implementarea unor măsuri și acțiuni specifice destinate acestui scop.
. În acest sens, Guvernul României are în vedere extinderea utilizării sistemului de subcontractare, atât pentru producția destinată pieței interne cat și pentru piața externa, prin care întreprinderile mici și mijlocii devin subfurnizori pentru marile companii industriale, asigurându-se astfel un bun suport în dezvoltarea cooperării industriale și a schimburilor comerciale.
. Alte măsuri avute în vedere de Guvernul României pentru susținerea dezvoltării cooperării industriale pe piața interna și internationala se referă la următoarele aspecte:
- întărirea climatului investitional și de cooperare industriala, pe baza unui cadru legislativ adecvat și a înțelegerilor bilaterale între tari privind protejarea investițiilor;
- identificarea de oportunitati și scheme de cooperare industriala, găsirea de parteneri și diseminarea de informații asupra pietii și/sau potențialilor parteneri;
- organizarea de intalniri, mese rotunde, susținerea unor inițiative potențial viabile și asistența în deschiderea și dezvoltarea interesului unor parteneri străini în cooperarea industriala.
. Guvernul României are în vedere extinderea acțiunilor orientate către stimularea cooperării industriale și atragerea unui volum mai mare de investiții directe străine, în special din țările UE, pentru subsectoarele industriale, produsele sau componentele de produse care prezintă avantaje comparative și interes prioritar pentru România, cum sunt: tractoare și mașini agricole, locomotive și material rulant, autocamioane, construcții aeronautice, metalurgia feroasa și neferoasa, tehnica de calcul, mașini și echipamente electrice, industria alimentara, etc.
. În scopul dezvoltării cooperării industriale Guvernul urmărește identificarea de noi soluții de promovare a unor proiecte de "engineering" financiar în domeniile de interes major (protecția mediului, eficienta utilizării energiei, etc.) inclusiv pria utilizarea aranjamentului de "off-set", care este o formă contractuală avantajoasă și care obliga un ofertant străin să investească în țara care achiziționează echipamentul.
. Pentru întărirea potențialului industrial regional și pentru dezvoltarea cooperării economice, Guvernul are în vedere și promovarea principiului specializării internaționale, pe baza complementaritatii industriale cu țările UE, Central și Est Europene sau din alte zone apropiate.
4.5 Susținerea dezvoltării IMM
. Sectorul IMM constituie o parghie importanța în dezvoltarea economică durabila a tarii și în acest scop Guvernul României are în vedere o serie de măsuri pentru sprijinirea creșterii ponderii și dezvoltării activității acestuia.
. Modalitățile de intervenție avute în vedere de Guvernul României pentru sprijinirea dezvoltării sectorului IMM se concretizează în doua direcții principale: îmbunătățirea mediului de afaceri și stimularea demararii afacerilor și sprijinirea dezvoltării de IMM viabile prin parghii directe, precum facilitarea accesului la sursele de finanțare și la oferta de servicii de asistența/consultanța și de informații, cu scopul valorificării calităților acestor întreprinderi: flexibilitate în producție și capacitate ridicată de adaptare rapida la cerințele pietii și vizează în principal următoarele:
- Orientarea politicii de sprijinire a dezvoltării IMM-urilor spre simplificarea reglementărilor ce guvernează domeniul, respectiv spre elaborarea unor reglementări specifice, limitate la un minim rezonabil, pentru înființarea și funcționarea IMM, astfel încât să se simplifice procedurile de înregistrare, autorizare și licentiere a firmelor. În vederea îmbunătățirii mediului de afaceri, simplificarea procedurilor de înregistrare și autorizare a firmelor a fost pusă deja în practica prin aplicarea prevederilor OUG 76/2001, prin instituirea unei proceduri unice, simplificate și înființarea biroului unic, a cărui activitate accelereaza procedura înregistrării și funcționarii comercianților și diminuează costurile aferente.
- Aplicarea unei politici dinamice, astfel încât să se asigure un mediu economic stimulativ pentru IMM, să se faciliteze accesul lor pe piețe și să se perfecționeze condițiile de cooperare dintre IMM și marile companii industriale.
- Promovarea spiritului antreprenorial și încurajarea inițiativei individuale, îmbunătățirea pregătirii manageriale (inclusiv prin initieri în cadrul învățământului liceal și universitar), încurajarea colaborării cu instituțiile de învățământ superior .
- Încurajarea extinderii sistemului de subcontractare, de către întreprinderi mici și mijlocii, a furniturii de piese și subansamble pentru livrarea acestora marilor companii industriale.
- Îmbunătățirea ofertei de servicii pentru IMM prin dezvoltarea de rețele de consultanța, de sisteme de instruire în domeniile de interes, de sprijinire prin cofinantare a serviciilor de consultanța, prin crearea unei baze de date care să ofere acces nediscriminatoriu la informații de piața și servicii de management marketing și financiare.
- Asigurarea și susținerea accesului la activele disponibile ale operatorilor economici de stat, dezvoltarea parteneriatului de afaceri între sectorul public și cel privat, utilizând parcurile tehnologice, centrele de inovare și incubatoarele de afaceri.
- Sprijinirea activității de C&D și inovare tehnologică și de implementare a rezultatelor acestora
- Încurajarea activităților care contribuie la lărgirea piețelor IMM și cu prioritate la dezvoltarea exportului prin susținerea participării la expoziții, târguri, simpozioane, misiuni comerciale, acces la publicații și training.
- Acordarea de sprijin pentru accesul la baza de date privind legislația UE și acordarea de asistența IMM în implementarea managementului industrial modern și competitiv, bazat pe componentele de calitate (ISO 9000), de mediu (ISO 14000) și marketing.
- Îmbunătățirea accesului IMM la finanțare cu scopul revitalizarii bazei antreprenoriale, al asigurării unei durate mai mari de viața IMM-urilor și al sprijinirii dezvoltării activității firmelor cu potențial de dezvoltare, prin programe de finanțare cu sprijin extern sau de la bugetul de stat: microcredite, scheme de creditare, asistența pentru dezvoltarea sistemelor modere de finanțare, granturi pentru promovarea antreprenoriatului și înființarea de întreprinderi, precum și pentru proiecte/activități specifice (protecția mediului, C&D, inovare, transfer de tehnologie, introducerea standardelor de calitate, subcontractare).
- Dezvoltarea de proiecte și acțiuni specifice pentru accesul IMM la sursele de finanțare accesibile, pe baza liniilor de creditare cu dobânda bonificata, sistem de garantare și co-garantare etc., pentru pornirea sau dezvoltarea de afaceri.
- Susținerea accesului IMM la programe comunitare și internaționale
- Asigurarea accesului la achizițiile publice, pentru procurari de materiale, lucrări și servicii.
4.6 Modernizarea rolului autorității publice
. Modernizarea rolului autorități publice consta, în viziunea Guvernului României în întărirea capacității autorității publice din domeniul industriei (Ministerul Industriei și Resurselor) de elaborare și implementare a politicii industriale și de gestionare a procesului de reforma economică din industrie (restructurarea și privatizarea societăților comerciale aflate în coordonarea și subordinea sa).
. Pentru perfecționarea activității autorității publice din domeniu, se are în vedere dezvoltarea cooperării cu operatorii economici în vederea creșterii performantei industriale, prin îmbunătățirea sistemului de diseminare a informațiilor referitoare la tehnologie, la tendintele pietii, sau la alți diversi factori care influențează performanta industriala.
. O alta latura importanța a acestui proces, pe care o practica autoritatea publică în domeniu, o constituie întărirea colaborării cu celelalte instituții și autorități publice de stat, precum și extinderea consultărilor cu partenerii sociali în problemele legate de politica industriala, de reforma economică și restructurare industriala, privatizare, perfecționarea cadrului legislativ și instituțional, compatibilitatea cu mediul înconjurător, ctc.
4.7 Promovarea coeziunii sociale
. Coeziunea socială constituie un factor determinant în realizarea cu succes a ajustarii structurale și în limitarea costurilor reformei economice. Guvernul are permanent în vedere implementarea și dezvoltarea în principal a următoarelor practici:
- atragerea partenerilor sociali și a altor factori implicați în activitatea industriala, în procesul de elaborare și implementare a politicilor;
- permanentizarea procedurilor de consultare a operatorilor economici și a partenerilor de dialog social cat și a procedurilor de diseminare a informațiilor utile;
- obținerea sprijinului partenerilor sociali în realizarea ajustarilor structurale.
- susținerea asigurării unui sistem cat mai eficient de protecție socială pasiva și mai ales activa.
4.8 Inițiative în restructurare și privatizare
. Accelerarea și adâncirea ajustarii structurale în industrie este calea principala care conduce la creșterea competitivitatii și la asigurarea condițiilor optime pentru operatorii economici de a face fața concurentei puternice și presiunii forțelor pieței.
Un element important pentru realizarea ajustarii structurale îl reprezintă pentru Guvernul României restructurarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat, prin măsuri și acțiuni care vizează:
- inchideri de capacități neviabile (neperformante);
- modernizarea, retehnologizarea și optimizarea fluxurilor tehnologice din unități industriale cu potențial de competitivitate;
- reorganizarea activităților indirect productive și nespecifice activității principale desfășurate în cadrul societăților comerciale (externalizari)
- modificarea structurii organizatorice;
- corelarea numărului de personal cu volumul de activitate;
● Acțiunile care vizează restructurarea iau în considerare atât conjunctura și perspectiva economică interna cat și cea internationala, caracterizată prin globalizarea piețelor, concentrarea capitalului în anumite activități, schimbări ale structurii de produse industriale datorate procesului tehnologic, impactul informatiei, integrarea României în structurile economice ale UE ctc.
● De asemenea, Guvernul României are ca prioritate accelerarea procesului de privatizare și deplasarea accentului de pe aspectul cantitativ al procesului pe cel calitativ. Privatizarea nu trebuie văzută ca un scop în sine ci ca un proces prin care transferul de proprietate să se concretizeze în recapitalizare, modernizare, investiții, management superior, care să conducă la eficienta economică în activitate.
● Procesul de privatizare trebuie să se realizeze, în conceptia Guvernului României printr-un un proces corect și transparent și prin utilizarea unui complex de metode de privatizare, cu accent deosebit pe privatizarea prin piața de capital. În acest scop se intenționează elaborarea unor contracte de privatizare cu clauze clare, care să asigure modernizarea și eficientizarea activității societății respective. Se va urmări realizarea de majorări de capital în societățile comerciale de importanța deosebită, urmând ca ponderea sectorului de stat în aceste societăți să se reducă în timp, prin programe complexe de privatizare, cu asistența financiară internationala.
● O problema aparte o constituie siderurgia românească care are ca obiectiv atât asigurarea în cea mai mare măsura a necesarului de oțel pentru piața interna a României, oferind astfel premisele sustinerii dezvoltării unor importante sectoare și subsectoare ale industriei prelucratoare, cat și creșterea ofertei pentru export.
● În vederea realizării acestui obiectiv Guvernul României are în vedere restructurarea siderurgiei în conformitate cu exigențele Uniunii Europene, care, în "Decizia Consiliului U.E. 1999/582/CE privind principiile, prioritățile, obiectivele intermediare și condițiile de parteneriat pentru aderarea României" de la sfârșitul anului 1999, a subliniat necesitatea adoptării și implementarii unui plan de restructurare a siderurgiei românești.
● În acest scop și în corelare cu Strategia Economică pe Termen Mediu a României și a Programului de Guvernare 2001-2004, Ministerul Industriei și Resurselor a elaborat o Strategie de restructurare a industriei siderurgice care va fi supusă aprobării de către Guvernul României.
● Strategia este structurată pe trei capitole, care vizează în principal modernizarea industriei siderurgice, restructurarea financiară și restructurarea socială.
48.1 Alte inițiative de restructurare și privatizare
Derularea procesului de restructurare a operatorilor economici cu capital majoritar de stat din România urmărește în principal asigurarea eficientei activității economice, dar și încetarea activității și lichidarea operatorilor economici neperformanti și care nu pot prezenta planuri concrete și viabile de rentabilizare a activității.
● În perioada decembrie 1992 - 31 mai 2001 în domeniul industriei au fost privatizate 1.881 întreprinderi industriale astfel: 1.787 în industria prelucratoare, 59 în industria extractiva și 35 în energie electrica, gaze, apa.
În prezent, în portofoliul APAPS se mai afla 556 întreprinderi industriale din care 512 în industria prelucratoare, 29 în ramura energie electrica și termica, gaze, apa și 15 din industria extractiva (în aceste cifre sunt incluse și societățile comerciale aflate în lichidare voluntara, reorganizare judiciară sau faliment și cele 63 societăți comerciale din cadrul programului PSAL I, negociat cu Banca Mondială).
● Guvernul României are în vedere continuarea acțiunilor hotărâte în cadrul Programului PSAL I cu Banca Mondială pentru cele 63 de societăți comerciale. Pentru privatizarea acestora au fost angajate servicii de consultanța din partea unor bănci de investiții internaționale / agenți de privatizare, și au fost deja întreprinse următoarele principale acțiuni, pe componentele programului:
- "privatizarea caz cu caz a 5 mari societăți comerciale cu capital majoritar de stat prin intermediul băncilor internaționale de investiții", pentru care au fost deja aprobate strategiile de privatizare pentru patru dintre ele, iar pentru cea de a cincea societate și pentru societățile comerciale rezultate prin divizarea acesteia a fost selectat prin licitație un nou consultant. Au fost scoase la vânzare trei dintre aceste societăți comerciale.
- "privatizarea a 50 societăți comerciale cu capital majoritar de stat grupate în pachete" pentru care au fost aprobate prin Hotărâre de Guvern strategiile de privatizare pentru 44 dintre ele.
- "restructurare/lichidare a 5 societăți comerciale mari" pentru care au fost aprobate prin Hotărâre de Guvern strategiile de restructurare / privatizare /lichidare pentru toate cele cinci societi comerciale.
● În cadrul negocierilor Programului PSAL II dintre Guvernul României cu Banca Mondială se are în vedere introducerea unui nou lot de 20 societăți comerciale, în doua componente: de privatizare și restructurare, cu asistența băncilor de investiții și a firmelor de consultanța internaționale, astfel:
- pentru componenta de privatizare 10 societăți grupate în 3 pachete
- pentru componenta de restructurare 10 societăți grupate în 4 pachete și oferirea spre privatizare și la privatizare / restructurare a 7 societăți comerciale din fiecare componenta, până la sfârșitul anului 2002.
● Un element important pentru realizarea ajustarii structurale îl constituie intensificarea procesului de restructurare.
În realizarea acestui obiectiv un rol important l-a avut Programul de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (RICOP-PHARE RO 9904) în care au fost incluse 69 întreprinderi cu capital majoritar de stat, 60 aflate la acea data în portofoliul Fondului Proprietății de Stat și 9 în portofoliul Ministerului Industriei și Resurselor(9 filiale și sucursale ROMARM). Dintre acestea, pentru 55 obiectivul RICOP este privatizarea iar pentru 14 obiectivul RICOP este restructurare/lichidare. Până la această dată, ca urmare a aplicării măsurilor stabilite în Planul de restructurare, 18 întreprinderi au fost privatizate iar 28 aplica programele de restructurare, având prevăzute și măsuri de corelare a numărului de salariați cu volumul producției.
4.9 Dezvoltarea cadrului stimulativ pentru investii
● Pentru asigurarea condițiilor propice de dezvoltare economică, Guvernul României are în vedere creșterea semnificativă a volumului de investii străine în România, prin asigurarea unui climat investitional, stimulativ și predictibil.
În acest scop Guvernul României a initiat perfecționarea cadrului legislativ vizând asigurarea tratamentului egal și nediscriminatoriu între investitorii străini și români. În iunie 2001 a fost adoptată Legea privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie prin care se introduc reglementări noi pentru investițiile cu o valoare care depășește echivalentul a un milion de dolari. Noua lege stabilește un regim juridic favorabil investițiilor străine directe în ce privește garantarea investițiilor și transferarea în străinătate a profiturilor. Același act normativ oferă investitorilor și unele facilități cum sunt: exceptarea de la plata taxelor vamale a utilajelor, instalațiilor și echipamentelor tehnologice, amânarea plății taxei pe valoare adăugată pentru bunurile noi achiziționate, amortizarea accelerata. Legea creează de asemenea un cadru instituțional pentru acest domeniu, stabilind ca Ministerul Dezvoltării și Prognozei, în colaborare cu Departamentele pentru Relația cu Investitorii Străini să asigure coordonarea aplicării uniforme a politicii Guvernului la nivel central și local în ceea ce privește stimularea și promovarea investițiilor directe.
Pentru creșterea volumului investițiilor Guvernul României a initiat de asemenea acțiuni concrete pentu înlăturarea obstacolelor intampinate de investitorii străini în România, și care constau în simplificarea procedurilor de înregistrare și autorizare a firmelor, stabilitatii legislației, eficientei serviciilor bancare etc., unele dintre ele fiind deja realizate.
Un alt element important pentru susținerea acestui obiectiv este promovarea României ca destinație pentru investitorii străini prin asigurarea unei informări pozitive, complete și corecte asupra oportunitatilor de investiții din România, la nivel de regiune și de ramura economică, prin oferirea de servicii pentru investitori: de asistența de specialitate, de informare, de interfata cu alte instituții, prin proceduri clare, adaptate practicilor internaționale.
Pentru dezvoltarea procesului investitional Guvernul României a initiat organizarea activității de promovare a investițiilor străine, prin elaborarea de materiale promotionale și de informare, inclusiv prin INTERNET, pentru sporirea interesului investitorilor pentru zonele defavorizate, zone libere, parcuri tehnologice, dezvoltare regionala. De asemenea Guvernul a înființat un oficiu în subordinea directa a Primului ministru care permite accesul facil al investitorilor importanti la structurile de decizie guvernamentală.
4.10. Dezvoltarea pieței interne de produse industriale
● Dezvoltarea industriala presupune ajustarea ofertei de produse la nivelul cererii pieței. Previziunile de evoluție a cererii pot constitui elemente care să favorizeze ajustarea producției fiecărei întreprinderi. În prezent, piața interna de produse industriale are un nivel scăzut al cererii din partea populației și agenților economici.
Creșterea cererii interne de produse industriale este în atenția Guvernului României, deoarece aceasta poate facilita dezvoltarea economiilor de scara, dinamica cererii interne oferind oportunitati pentru adincirea specializării producției și apariția de noi producători, ceea ce va conduce la menținerea caracterului concurential al pieței.
În acest context Guvernul României se preocupa de găsirea modalităților de creștere a puterii de cumpărare a populației și de realizare a solvabilității pieței interne. Acestea vor conduce la creșterea exigențelor privind calitatea produselor, cu efect direct asupra întreprinderilor care vor face eforturi de a produce competitiv, rezultatul final urmărit fiind dispariția decalajului dintre produsele pentru piața interna și cea externa definit de sintagma "produse de export".
● Un element important de sustinere a ajustarii structurale a întreprinderilor industriale prin dezvoltarea pieței interne îl constituie orientarea de perspectiva a achizițiilor publice. În România, aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgenta a Guvernului 60/2001, privind achizițiile publice va contribui la stimularea cererii pieței interne.
Domeniul selectiv limitat, dar nerestrictiv al achizițiilor publice poate avea efecte pozitive asupra sectoarelor producătoare de echipament energetic, materiale de construcții, material rulant de cale ferată, telecomunicații, electrocasnice, calculatoare și birotica, precum și asupra sectoarelor industriale producătoare de materii prime și materiale pentru acestea.
4.11 Asigurarea compatibilitatii cu mediul înconjurător
● Necesitatea unui nivel înalt de protecție a mediului este strâns legată în conceptia Guvernului României de dezvoltarea durabila și creșterea standardului și a calității vieții. Protecția mediului este susținută printr-un sistem legislativ complex, parțial armonizat cu cel al UE.
● Mediul înconjurător este văzut de Guvernul României ca o resursa naturala pentru a cărui folosire firmele trebuie să fie pregătite sa plătească. Autoritățile publice evalueaza prețul pentru aceasta oferta de resurse de mediu și au grija ca sa nu fie suprafolosita. Piața în continua creștere pentru folosirea resurselor de mediu conduce la dezvoltarea de noi instrumente, cum ar fi permisele de mediu și licențe și se bazează pe principiul conform căruia poluatorul plătește. Este clar ca acest lucru va afecta toate segmentele pietii și ca este necesar ca protecția mediului și acceptarea unui înalt nivel al standardelor de protecție a mediului pot reprezenta inițial o constrângere și apoi un avantaj competitiv demn de luat în seama.
În acest sens, Guvernul se implica în acordarea asistenței necesare pentru ca firmele, atât cele mari cat și cele mici, să-și dezvolte strategii de protecție a mediului și să-și integreze conceptia de proiectare, producție și marketing pornind de la tehnologii și produse "curate".
● În cazurile în care alinierea la standardele de mediu este dificila la nivelul întreprinderii sau în zone geografice cu probleme grave de poluare, Guvernul va interveni, în condițiile legii, fie prin ajutor direct, fie prin reduceri de taxe și impozite sau alte măsuri cu efect echivalent, cu obligativitatea ca fondurile rezultate din acestea să fie utilizate în conformitate cu prevederile legislative armonizate vizând ajutorul de stat, pentru diminuarea și, în măsura posibilului, pentru eliminarea poluarii.
● Respectarea reglementărilor în domeniul protecției mediului înconjurător și promovarea larga a tehnologiilor și produselor "curate", în condițiile eficiente de costuri/beneficii, precum și de crearea de noi modele de producție și consum, simultan cu creșterea performantei în domeniul protecției mediului și prin susținerea implementarii sistemului de management de mediu (ISO 14000) constituie o importanța preocupare a Guvernului și este materializata prin armonizarea legislativă din acquis-ul comunitar de mediu privind controlul poluarii industriale și managementul riscului necesar, prin inițierea și implementarea de programe pentru reducerea impactului activităților industriale asupra mediului, concomitent cu refacerea ecologica a zonelor afectate de acestea.
● Guvernul României are în vedere ca aceleași instrumente să aibă efect atât asupra eficientei economice generale cat și asupra reducerii poluarii și utilizării eficiente a resurselor. Creșterea eficientei utilizării energiei electrice, cu toate ca va presupune costuri mari de modernizare a echipamentelor, va avea efecte pozitive atât asupra eficientei economice a întreprinderilor cat și asupra protecției mediului prin limitarea sau reducerea emisiilor poluante.
4.12 Corelarea cu Programul de Dezvoltarea Regionala a României
● Economia românească, trece printr-o serie de ajustari structurale fundamentale care se manifesta și în plan teritorial, în principal sub aspectul dezechilibrului dezvoltării regionale, ceea ce a necesitat elaborarea unui Plan Național de Dezvoltare Regionala.
● În procesul de constituire a regiunilor de dezvoltare, prin asociere voluntara de județe, se constata unele discrepanțe între nivelurile lor de dezvoltare, dar și disparitati în interiorul regiunilor, între județe, orașe, comune. Zonele cu probleme economice și sociale sunt clasificate în trei categorii:
- zone tradițional subdezvoltate caracterizate printr-o combinație de rate înalte ale somajului structural și ponderi mari ale forței de muncă ocupate în agricultura. Sunt de asemenea caracterizate de o subdezvoltare a infrastructurii de baza și de un nivel redus de investiții.
- zone care trec printr-un declin industrial sever, zone care în perioada de tranzitie au fost afectate de șomaj masiv, în special în industria extractiva și prelucratoare. Aceste zone au perspective de dezvoltare, deoarece nivelul infrastructurii este relativ satisfăcător, iar mecanismele economiei de piața au început sa funcționeze.
- zone cu o structura economică fragila sunt zonele în care o pondere mare a forței de muncă este încă ocupată în industria grea, generatoare de pierderi (chimica, metalurgica, miniera) și sunt dependente în special de un singur sector industrial sau de o singura întreprindere și sunt caracterizate de existenta unui număr mic de IMM.
● Politica industriala tine cont de aceste elemente în cadrul corelării politicilor sectoriale cu cele regionale. Guvernul are în vedere măsuri care să stimuleze dezvoltarea echilibrata a regiunilor, sa revitalizeze zonele defavorizate și sa preintampine producerea de noi dezechilibre. În acest sens, exista și se aplică prevederile legale privind regimul zonelor defavorizate, în care sunt acordate o serie de avantaje oamenilor de afaceri care investesc în aceste zone.
● Un element important al Planului Național de Dezvoltare Regionala îl reprezintă necesitatea realizării unui sistem de comunicații și transport modern și performant, care va determina revigorarea întreprinderilor industriale producătoare de utilaje și echipamente destinate realizării acestuia.
● Guvernul României acorda o importanța deosebită, în cadrul Planului Național de Dezvoltare Regionala, pentru sprijinirea devoltarii tehnologice și a inovarii creșterea eficientei utilizării resurselor umane și a instruirii acestora, îmbunătățirea calității mediului care sunt prioritati și ale Politicii industriale, fiind factori de influența majoră asupra creșterii competitivitatii industriei.
5. EVOLUTII POSIBILE ÎN STRUCTURA INDUSTRIEI PRELUCRATOARE
● Ținând seama de limitarile naturale de creștere în perspectiva a industriei extractive și de necesitatea reducerii intensitatii energetice în toate domeniile de activitate ale economiei naționale, astfel încât sa nu determine creșterea semnificativă a producției de energie electrica și termica decât în corelare cu cererea, rezultă ca rolul principal în evoluția viitoare a producției industriale va fi jucat de industria prelucratoare.
● Estimarea evoluției pe termen mediu a sectoarelor industriale a avut în vedere prevederile studiilor de analiza și evaluare, în care se identifica punctele tari și cele slabe, oportunitatile și amenintarile, evaluarea unor indicatori de competitivitate, și care iau în considerare următoarele aspecte principale:
- deținerea unor avantaje comparative și competitive legate de tradiție, de existenta de know-how de producție sau licențe preluate de la firme de prestigiu, de utilizarea forței de muncă bine calificată și cu costuri reduse, precum și de existenta și folosirea de resurse materiale interne.
- rezultate favorabile înregistrate în activitate datorită competitivitatii și poziției avantajoase de pe piața interna și/sau internationala.
- contribuție semnificativă în susținerea reabilitării și modernizării altor domenii din economia naționala (agricultura, infrastructura, etc.).
- dezvoltarea activităților de înaltă tehnologie și a informaticii (în principal software).
● În acest context pe termen mediu se estimeaza, pentru evoluția activității industriale, înregistrarea (de modificări ale ponderii unor sectoare industriale în totalul industriei, determinate de perspectivele evoluției probabil diferențiate atât între acestea cat și în structura lor, dintre care cele mai semnificative au în vedere:
- Dezvoltări posibile de activități în industria confecțiilor de îmbrăcăminte, fabricatia de încălțăminte, producția de mobilier, prelucrarea lemnului, prelucrarea țițeiului, industria de mașini și echipamente, industria metalurgica, industria sticlei, ceramicii și materialelor de construcții, tractoare și mașini agricole, industria mijloacelor de transport, informatica și electronică, industria alimentara și a băuturilor.
- Menținerea unui nivel relativ constant în: industria chimica, industria celulozei, hârtiei și cartonului, prelucrarea cauciucului și a maselor plastice, industria de mașini și aparate electrice.
Aceste evolutii se preconizeaza a fi diferențiate în cadrul sectoarelor industriale, în concordanta cu nivelul de influența a următorilor factori principali:
- Ritmul și gradul de ajustare structurală realizat în scopul asigurării competitivitatii și productivitatii muncii;
- Potențialul de adaptare la cerințele și exigențele pieței interne și externe, în condiții de eficienta ridicată;
- Capacitatea de adaptare la restricțiile și constrangerile economice interne și internaționale;
- Nivelul de inzestrare cu factori de producție și capacitatea de a asigura sursele financiare destinate investițiilor pentru modernizările tehnologice;
- Menținerea sau creșterea gradului de atractivitate pentru investițiile străine și autohtone, pe baza avantajelor comparative și competitive;
- Utilizarea eficienta a forței de muncă, orientarea către piața și spre nevoile operatorilor economici a C&D și inovarii și dezvoltarea serviciilor aferente activităților industriale (marketing, informatica, service, consulting etc.);
- Asigurarea unui management industrial microeconomic eficient și imbinat cu managementul calității și al protecției mediului.
● Referitor la industria prelucratoare se estimeaza o creștere într-un ritm mediu anual de 6,5% pentru perioada 2001 - 2004, superior celui preconizat de 5,8% pentru ansamblul industriei.
● Accelerarea și aprofundarea procesului de restructurare în industrie se preconizeaza ca va conduce la o diminuare a numărului mediu de personal, ceea ce va asigura o mai buna corelare a volumului de activitate cu numărul de salariați și o situație îmbunătățită pentru productivitatea muncii. Se sconteaza pe revenirea în anul 2004 la numărul mediu de salariați în industrie din anul 1999, estimand creșterea productivitatii muncii într-un ritm mediu anual de 4,7%, pe termen mediu.
6. Sectorul energetic
● Industria prelucratoare românească este susținută de un sector energetic dezvoltat și funcțional în care resursele interne de agenți purtători de energie asigura cea mai mare parte a consumului, iar importurile de completare constau din gaze naturale (cca. 25-30% din total consum) și pacura.
6.1. Industria energiei electrice și termice
● Producția de energie electrica și termica a României se realizează în cea mai mare parte în termocentrale (60%).
Ponderea energiei realizată în hidrocentrale este mai redusă (cca. 30%) iar cea bazată pe combustibil nuclear este de cca. 10%.
● Industria energiei electrice și termice a cunoscut în cei 11 ani de tranzitie schimbări profunde atât în ceea ce privește cadrul instituțional cat și cel al legislației specifice.
Optand pentru continuarea demonopolizarii și creării unui mediu concurential în sector, în anul 2000 prin reorganizarea fostei Companii Naționale de Electricitate (CONEL) au fost înființate doua societăți comerciale de producție a energiei electrice, una în domeniul termoenergetic și alta în domeniul hidroenergetic, o companie naționala pentru transport și o societate comercială pentru distribuția și furnizarea energiei electrice.
● În vederea asigurării unui cadru normativ-legislativ modern transparent și stimulativ a fost elaborata și adoptată legislația în domeniul energiei electrice și termice. În ultimii ani a început elaborarea și aplicarea legislației secundare în domeniul energiei electrice și termice și a fost adoptată legea pentru utilizarea rațională a energiei.
Pentru supravegherea și reglementarea pieței de energie electrica a fost înființată Autoritatea Naționala de Reglementare în domeniul Energiei, iar în perspectiva creării unei burse a energiei a fost înființat sub forma unei societăți comerciale, Operatorul de Piața. Prin hotărâre de guvern, piața de energie electrica din România a fost deschisă inițial cu 10%, extinzandu-se ulterior la 15%.
Cadrul legislativ pentru subsectorul energeticii nucleare este bine pus la punct și operational ca urmare a cerințelor impuse de Agenția Internationala pentru Energie Atomica de la Viena, la care România este membru.
● Direcțiile strategice de evoluție ale sectorului energiei electrice și termice au fost stabilite prin finalizarea în trimestrul II al anului 2001 a strategiei energetice a României pe termen mediu (2001-2004). În cuprinsul acesteia se evidențiază faptul ca România va deveni o țara membra a UE care și-a insusit și pus în aplicare acquis-ul comunitar în domeniu, iar piața românească va fi o parte a marii piețe a UE. Politica energetica a României va fi sincronizata cu politica comunitara punându-se accent pe siguranța, eficienta, protecția mediului, drepturile consumatorului, prin mecanisme concurentiale și o reglementare eficienta și echilibrata.
● Referitor la privatizare atât strategia de dezvoltare economică pe termen mediu a României cat și strategia energetica prevede inițierea încă din anul 2001 a procedurilor vizând privatizarea distribuției și producției.
● În vederea interconectarii în cadrul UCTE, sunt în curs de desfășurare operațiunile și procedurile tehnice necesare inclusiv probele, urmând ca interconectarea propriu-zisa să aibă loc în anul 2002, oferind astfel premisele creșterii cantității de energie exportata.
6.2. Extractia de țiței și gaze naturale
● Explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol din România face obiectul de activitate al Societății Naționale de Petrol PETROM SA, care este o societate integrată, în cadrul ei funcționând doua rafinarii și doua complexe petrochimice.
Domeniul petrolier mai cuprinde opt rafinarii din care șapte sunt privatizate astfel încât piața produselor petroliere din România poate fi considerată o piața deschisă, funcționând în regim concurential.
● Activitatea în domeniul petrolier este reglementată prin Legea Petrolului.
● Domeniul distribuției produselor petroliere este la un nivel puternic concurential, în continua dezvoltare și cuprinde atât rețeaua de stat a SNP Petrom, cat și o multitudine de alte rețele aparținând unor cunoscute companii străine sau autohtone private (SHELL, MOL, LUKOIL, OMEGA, OMV, AGIP, NOVA etc.).
● Este de asteptat ca în viitorii ani producția de țiței sa rămână cel puțin relativ constanta prin punerea în exploatare a noi rezerve de țiței pe platforma continentala a Marii Negre, care compensează parțial declinul altor zone, cat și prin retehnologizarea și modernizarea utilajelor de extracție.
● În sectorul de gaze naturale după restructurarea acestuia, funcționează o societate naționala de exploatare, producție furnizare și depozitare, o societate naționala de transport și doua societăți comerciale de distribuție. Activitate de extracție a gazelor naturale desfășoară și SNP Petrom. Restructurarea sectorului a fost facuta în scopul continuării demonopolizarii și pentru crearea unui mediu concurential real în domeniu.
● Pentru perfecționarea cadrului instituțional în vederea reglementării și supravegherii pieței interne de gaze a fost creata Autoritatea Naționala de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale. De asemenea, pentru completarea cadrului juridic necesar a fost elaborata, în armonizare cu prevederile europene, legislația care reglementează activitățile în sectorul gazelor naturale (OG 60/1999). În vederea dezvoltării pieței de gaze naturale s-a creat Operatorul de Piața. În prezent piața de gaze naturale a fost deschisă în proporție de 10%.
● Continuarea reformei sectorului de gaze naturale se va face și prin inițierea procesului de privatizare. Programele guvernamentale elaborate prevăd într-o primă faza privatizarea în domeniul distribuției.
● O opțiune strategica pentru acest sector o constituie diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale a României care va fi realizată prin interconectarea sistemului de transport național cu cel din Ungaria și Bulgaria, prin creșterea capacității de tranzit gaze precum și prin construirea unui terminal de gaze lichefiate la Marea Neagra.
● Se preconizeaza pentru următorii ani o ușoară creștere a producției de gaze naturale și de asemenea dublarea capacității de inmagazinare. Se va intensifica activitatea de exploatare, prin utilizarea inclusiv a cotei de dezvoltare și a taxei de exploatare prevăzute în Legea Petrolului. În același sens se va continua realizarea "Programului minimal de explorare" prevăzut în "Actul de dare în administrare" a perimetrelor.
63. Extractia de cărbune
● Extractia de cărbune în România se realizează în cadrul Companiei Naționale a Lignitului Targu Jiu, Companiei Naționale a Huilei Petrosani și Societății Naționale a Carbunelui Ploiesti.
● Pentru desfășurarea activității de restructurare a sectorului a fost creat cadrul legislativ necesar, respectiv Legea minelor și cadrul instituțional adecvat: ANRM (Agenția Naționala de Resurse Minerale), pentru supravegherea și reglementarea pieței de cărbune, o agenție naționala pentru implementarea programelor de reconstrucție a zonelor miniere și un organism care să coordoneze închiderea minelor neviabile.
● Pentru reducerea pierderilor din exploatare a fost elaborat un program care prevede închiderea etapizata a 230 de mine. Până în prezent au fost închise 32 de mine, în anul 2001 fiind prevăzută finalizarea acțiunii pentru încă 37 de mine.
● În urma opririi activității minelor cu pierderi numărul personalului din sector s-a redus substanțial, fiind disponibilizați cca. 91.000 de salariați, reprezentând o diminuare cu 55% a personalului.
● Pentru reducerea efortului financiar al statului a fost elaborat un program de reducere a subvențiilor. Acest program este în curs de aplicare, până în prezent reusindu-se eliminarea lor în extractia de lignit.
● Din punct de vedere al producției, se preconizeaza pentru următorii ani menținerea acesteia aproximativ constanta sau într-o ușoară creștere, în special din punct de vedere al ponderii sortimentelor valoroase de huila în total huila neta. Se va continua concentrarea exploatării în carierele lignit și exploatările subterane cu productivitate ridicată. Se efectuează la acest moment studii de oportunitate privind realizarea unor sisteme integrate între producătorii de cărbune și energie.
7. Evaluări în abordarea sectoriala
Industria prelucratoare din România se bazează pe un potențial important și diversificat de resurse naturale industrializabile, evidențiat în principal de minereurile metalifere (cupru, argint, aur), minereuri nemetalifere (sare, calcar, argile, etc.), țiței și gaze naturale, masa lemnoasă, resurse vegetale și animale, ape minerale, etc. Structura relativ complexa a industriei prelucratoare românească este în general corelata și orientata în raport cu valorificarea acestor resurse naturale indigene în care unele subsectoare au potențial real de viabilitate, cautand sa realizeze o prelucrare cat mai avansată a acestor resurse.
7.1. Industria metalurgica
7.1.1. Industria siderurgica
● Siderurgia a cunoscut o dezvoltare puternica în cadrul economiei românești, deși materiile prime necesare (minereuri de fier, cărbune cocsificabil s.a.) sunt în majoritate din import. Dezvoltarea industriei siderurgice a avut în vedere și existenta unor surse de materii indigene (fier vechi, calcar etc.), precum și aprovizionarea cu minereuri de fier din fosta Uniune Sovietica.
● Începând cu anul 1990 datorită scaderii cererii interne de metal și pierderii unor piețe traditionale, de la o producție de oțel de cca. 13,4 milioane tone în anul 1989, s-a ajuns la 4,5 milioane tone oțel, în anul 2000.
● Prin oprirea instalațiilor Siemens-Martin și a altora uzate fizic și moral, capacitatea totală a siderurgiei s-a redus la 8-9 milioane tone oțel pe an. Capacitatile de laminare au fost și ele reduse, în principal prin oprirea și conservarea unor instalații. în prezent capacitatea de laminare a sectorului este de cca. l0 milioane tone pe sn.
● În siderurgie funcționează în prezent 33 de întreprinderi, din care: 7 mari combinate integrate; 4 întreprinderi de țevi laminate și 3 întreprinderi de țevi sudate. Restul societăților din sector produc profile laminate și sarma (inclusiv oțel beton). Numărul întreprinderilor privatizate era la începutul anului 2000 de 19 (58% din total), din care 2 mari combinate siderurgice, restul au capital majoritar de stat și sunt avute în vedere în procesul de privatizare. Numărul personalului din siderurgie la începutul anului 2000 era de cca. 79.000 salariați, reprezentând 38% față de numărul salariaților din anul 1989.
● Ponderea subsectorului în valoarea totală a producției industriale a fost în anul 2000 de cca. 15%. Exportul în anul 2000 s-a ridicat la 1,66 miliarde USD, reprezentând cca. 16% din totalul exportului României iar importul a fost de cca. 619 milioane USD și a constat în principal din: minereuri de fier, cărbune cocsificabil și feroaliaje.
● Ținând seama de ponderea și de importanța industriei siderurgice în economia românească și în producția și pe piața europeană, experții Uniunii Europene au apreciat ca restructurarea și atingerea nivelurilor de calitate în realizarea unor performanțe finaciare la nivelul exigențelor vest-europene constituie o necesitate de prim ordin pentru integrarea României în rândul țărilor Uniunii Europene. În anul 1993 a fost semnat "Protocolul nr. 2 CECO", adiacent Acordului de Asociere, document referitor la evoluția relațiilor dintre siderurgia românească și cea a țărilor Uniunii Europene și la etapele ce trebuiau parcurse pentru atingerea tintelor de integrare. La sfârșitul anului 1999, "Decizia Consiliului U.E. din 6 decembrie 1999/582/CE privind principiile, prioritățile, obiectivele intermediare și condițiile de parteneriat pentru aderarea României, prevede la capitolul obiective pentru anul 2000, "adoptarea unui plan de restructurare a siderurgiei românești în conformitate cu exigențele Uniunii Europene" și, la capitolul obiective pe termen mediu, implementarea programului de restructurare a siderurgiei românești.
● În acest scop în luna iulie 2000, a fost finalizată lucrarea "Asistența tehnica pentru restructurarea industriei siderurgice românești". Aceasta a fost realizată de către experții UE, din Franța-USINOR Consultanța și Spania-IDOM, în colaborare cu specialiștii români și coordonata de către un Comitet Director, din care au făcut parte reprezentanți ai principalelor instituții implicate în restructurarea siderurgiei românești. La elaborarea lucrării au participat în mod activ și reprezentanți ai direcțiilor de specialitate din Consiliul Uniunii Europene (D.G. Enterprise, D.G. Competition), Lucrarea fundamentează necesitatea restructurării în ansamblu a sectorului siderurgic prin eliminarea capacităților de producție invechite și modernizarea celorlalte pentru a satisface cerințele pieței în condiții de eficienta. Aceasta presupune specializarea întreprinderilor funcție de echipamentele și instalațiile competitive, restructurarea financiară și acompaniamentul social pentru fiecare întreprindere, conform regulilor prin care se ating performanțele de viabilitate impuse de exigențele pieței Uniunii Europene.
● Având ca suport lucrarea de asistența tehnica menționată, specialiștii români au elaborat "Studiul de Restructurare a Siderurgiei din România" care fundamentează strategia pe termen mediu și lung, precum și politicile acestui sector, studiu care se va prezenta pentru aprobare (Guvernului României în perioada imediat următoare și apoi Comisiei Europene.
● Sunt numeroase oportunitati pentru dezvoltarea siderurgica având în vedere piața externa deja existenta (Italia și Germania, țările Nord-Africane și Orientul Mijlociu) dar și posibilitatea extinderii acesteia. Se asteapta de asemenea creșterea cererii pieței interne prin implementarea marilor proiecte de infrastructura (modernizarea căilor ferate) și dezvoltării sectorului de construcții de mașini și de utilaje pentru agricultura. Problemele majore ale sectorului constau în costurile mari pentru modernizare și retehnologizare și în faptul ca produsele siderurgice românești sunt axate pe ponderea de produse cu o redusă valoare adăugată, impunandu-se reorientarea producției.
● Politica industriala sectoriala, pe baza căreia se vor atinge obiectivele strategice ale siderurgiei are ca obiectiv general, consolidarea și modernizarea întreprinderilor care dețin un important avantaj comparativ și competitiv, astfel încât prin producția realizată, să se asigure satisfacerea cererii interne de produse siderurgice și realizarea unui volum de export în măsura sa susțină importul de minereuri de fier și alte materii prime și materiale.
● Atingerea obiectivului general al sectorului este posibila prin:
- restructurarea selectiva a sectorului prin eliminarea proceselor și produselor necompetitive și promovarea tehnologiilor performanțe și a produselor cu valoare adăugată mare (oteluri înalt aliate și inoxidabile, produse acoperite, table electrotehnice etc) și cu caracteristici la nivelul standardelor și normelor Uniunii Europene;
- optimizarea capacităților de producție plecand de la structura cererii interne și externe de produse siderurgice;
- modernizarea tehnologiilor și instalațiilor existente în vederea reducerii consumurilor materiale și energetice a tuturor categoriilor de costuri, a imbunatatii calității produselor, a reducerii nivelurilor de poluare s.a.;
- fundamentarea unor programe speciale și implementarea de măsuri de reducere a poluarii și de reconstrucție ecologica, conform normelor Uniunii Europene;
- restructurarea complexa (economică, financiară, comercială managerială, etc) a societăților cu capital majoritar de stat, în scopul creșterii activității acestora pentru investitori puternici, cu mare potențial tehnico-economic;
- externalizarea unor activități auxiliare din întreprinderile siderurgice;
- elaborarea de programe speciale privind dezvoltarea și orientarea resurselor umane, creșterea flexibilitatii și mobilitatii forței de muncă.
7.1.2. Metalurgia neferoasa
● Acest subsector s-a dezvoltat în România pentru a pune în valoare resursele de minereuri neferoase indigene și pentru a satisface cerințele economiei naționale de metale și produse neferoase.
● În ultimii ani, datorită declinului economiei românești, metalurgia neferoasa a avut o evoluție descendenta. Producția la principalele produse a înregistrat scaderi importante, ajungând la următoarele niveluri față de 1989: la alumina calcinata (60%); la aluminiu primar (67%); la laminate din aluminiu (61%); la cupru (42%); la plumb (69%); la zinc (69%).
● În producția subsectorului se remarca o evoluție mai dinamica față de industria siderurgica, explicabila prin ritmul mai mare de creștere a cererii de neferoase și prin viteza mai mare de restructurare și de adaptare a unor întreprinderi din acest sector. Acest sector are oportunitati de dezvoltare datorită faptului ca exista materii prime în România dar și resurse alternative în zone apropiate ca: Bosnia și Polonia. De asemenea exista un puternic sector privat și întreprinderile producătoare de aluminiu și aliaje de aluminiu care aparțin încă sectorului de stat, au fost modernizate și restructurate.
● În cadrul domeniului metalurgiei neferoase funcționează 111 întreprinderi, din care: 4 combinate metalurgice neferoase, 5 întreprinderi de prelucrare și 2 întreprinderi producătoare de alumina și cca. 100 IMM înființate după anul 1990. IMM-urile desfășoară diferite activități între care: turnarea de metale neferoase, reciclarea metalelor și a aliajelor neferoase etc. și au o pondere de cca. 3-4% în producția industriala a subsectorului. Din cele 11 societăți înființate înainte de 1990, 7 sunt privatizate și 4 au în continuare capital majoritar de stat. Numărul de salariați din acest subsector s-a menținut practic constant, cifrandu-se în prezent la cca. 25.000 persoane.
● Cererea interna de produse neferoase și prognoza acesteia, corelata cu ritmurile de dezvoltare preconizate pentru diferitele sectoare industriale, precum și evoluția cererii externe conduc la estimari favorabile privind perspectiva industriei metalurgice neferoase. În acest context, tendintele de evoluție estimate prevăd ritmuri relativ mari de creștere a producției de cupru, zinc, aluminiu și laminate din aluminiu. Întreprinderile privatizate preconizeaza cresteri de capacitate și de producție, iar celelalte întreprinderi își propun o activitate rentabila.
● Strategia subsectorului a fost fundamentată pe cererea interna - previzionata a crește - și pe piața externa - foarte globalizata și influentata de oscilatiile prețurilor de cotatie înregistrate la London Metal Exchange - LME.
● Politica industriala a subsectorului are ca obiectiv general: consolidarea și dezvoltarea competitivitatii întreprinderilor, creșterea flexibilitatii și adaptabilitatea acestora pentru a corespunde exigențelor tot mai mari ale pieței.
● Atingerea obiectivului are în vedere următoarele:
- modernizarea proceselor tehnologice și a instalațiilor atât pentru creșterea calității și competitivitatii produselor, cat și pentru reducerea poluarii și îmbunătățirea condițiilor de muncă,
- fundamentarea unor programe speciale de Cercetare - Dezvoltare care să conducă la implementarea de tehnologii performanțe, ecologice și realizarea de produse la standardele U.E. și internaționale;
- finalizarea programelor existente la fiecare întreprindere privind protecția mediului și reconstructia ecologica, fundamentarea de noi programe care să vizeze societățile și zonele cu niveluri ridicate de poluare;
7.2. Industria construcțiilor de mașini
7.2.1. Industria construcțiilor metalice și produselor din metal (confecții metalice, cazane, generatoare de abur etc.) are în componenta un număr de circa 1800 societăți comerciale.
● Din punct de vedere al conceptiei și al documentației, fabricatia de construcții metalice este aliniata la prevederile normelor și standardelor internaționale, dar cu un nivel calitativ deficitar. Acest subsector se va menține la un anumit nivel în economie, având în vedere ca majoritatea sectoarelor din industria construcțiilor de mașini sunt consumatoare de constuctii metalice.
Pentru asigurarea nivelului necesar de competitivitate se estimeaza ca va continua restructurarea subsectorului având drept obiectiv principal modernizarea și eficientizarea producției.
Având în vedere piața în creștere atât pentru intern cat și la export, se apreciază ca în cadrul subsectorului exista posibilitatea apariției în continuare a unor întreprinderi mici competitive, având în vedere ca acesta este subsectorul cu cel mai mare număr de societăți private din industria construcțiilor de mașini.
● În domeniul producției de cazane și de generatoare de abur și apa fierbinte se realizează echipamente pentru întreaga gama de combustibili, la un nivel tehnologic și de performanță medie, proiectele fiind unele de conceptie proprie și altele sub licenta. Având în vedere ca în domeniu concurenta este puternica iar fără retehnologizare nu exista sanse de reusita, operatorii economici sunt orientati către modernizarea produselor, prin îmbunătățirea performantelor tehnice și de calitate, precum și spre asimilarea de produse noi solicitate de piața (cazane cu circulație controlată, cazane recuperatoare).
7.2.2. Industria de mașini și echipamente, cuprinde numeroase subsectoare industriale, dintre care conform prioritatilor din Programul de Guvernare, sunt de interes major următoarele:
- fabricatia de tractoare și mașini agricole, pentru inzestrarea agriculturii;
- fabricatia de rulmenti datorită ponderii deosebite la exportul tarii;
- fabricatia de pompe industriale, pentru susținerea programului de irigații.
Subsectoarele importante pentru economia naționala sunt:
- fabricatia de utilaj petrolier și metalurgic, determinat de ponderea mare a exportului;
- fabricatia de turbine hidraulice și turbine cu abur, pentru susținerea programului de reabilitare a sistemului energetic.
Pentru aceste subsectoare, evoluția în perspectiva imediata se va axa pe restructurare și continuarea privatizării.
Celelalte subsectoare ale industriei de mașini și echipamente sunt:
● Fabricatia de motoare cu combustie interna, se realizează cu capacități de producție integrate în companiile producătoare de autovehicule și tractoare, iar fabricatia de motoare pentru propulsie feroviara și navala, se executa de către un singur agent economic.
● Fabricatia de turbine. În acest sector se realizează atât turbine hidraulice, sub licenta proprie și cu un nivel tehnic competitiv cat și turbine cu abur apropiate ca nivel de cele mai bune realizari internaționale ca randament, turatie și consum de metal și beneficiind de un nivel tehnologic ridicat.
● Fabricatia de compresoare, este realizată pe capacități integrate pe platforme industriale complexe; produsele sunt de un nivel tehnic mediu, având în vedere ca se utilizează tehnologii cu productivitati reduse.
● Pompele industriale, au un nivel tehnic competitiv, fiind produse pe capacități cu nivel tehnologic în general ridicat (ex: pompele rotative din fonta și oțel, inclusiv pompele elicoidale).
● Fabricatia de armături industriale, are un nivel tehnic satisfăcător realizand produse aliniate la standardele internaționale; dotările tehnologice în sectoarele calde sunt însă vechi, cu consumuri energetice ridicate și productivitate redusă, ceea ce determina o competitivitate redusă. Prin privatizarea principalelor trei societăți comerciale producătoare de armături și prin restructurarea avută în vedere de ceilalți agenți economici se va ajunge la creșterea performantelor tehnice ale produselor din acest subsector.
● Fabricatia de rulmenti, este localizata în trei societăți comerciale privatizate cu investitori străini și în trei societăți comerciale cu capital majoritar de stat, inregistraza o pondere de 85% din producție care este destinată exportului, fiind produse competitive pe plan internațional.
● Fabricatia de poduri și macarale portuare, cuprinde toate gamele de poduri electrice rulante inclusiv variantele acționate prin telecomanda, la un nivel tehnic mediu. Capacitatile depășesc cu mult cererea pieței și de aceea perspectiva este orientata spre reconversia fabricației.
● Fabricatia de utilaje tehnologice pentru metalurgie, mine și petrochimie, nu are capacități distincte, fiind integrată în platforme complexe, cu dotări tehnologice uzate, cu randamente mici iar produsele finite nu sunt competitive. Principalele societăți comerciale sunt societăți cu capital majoritar de stat, care în perioada următoare își vor restructura activitatea, în sector mai exista trei societăți comerciale cu capital privat.
● Fabricatia de mașini unelte are un nivel tehnic necompetitiv datorită calității componentelor electronice și informatice. Este necesar importul de astfel de componente și de modernizarea tehnologiilor. Subsectorul are o importanța pondere a sectorului privat, suferind în ultimii 8 ani un amplu proces de restructurare și privatizare.
● Fabricatia de tractoare și mașini agricole se orienteaza pentru încadrarea în programul național de dezvoltare a agriculturii, respectiv asigurarea necesarului de tractoare și mașini agricole asa cum rezultă din strategia Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. În acest scop operatorii economici din domeniu urmăresc accentuarea procesului de restructurare și în unele cazuri de privatizare, pentru adaptarea la cerințele pieței și pentru creșterea competitivitatii produselor.
7.2.3. Industria mijloacelor de transport are următoarele componente:
● Fabricatia de autoturisme de oraș este în totalitate privatizata, cu participarea unor firme internaționale de prestigiu: RENAULT și DAEWOO. Programele de investiții au ca rezultat produse aliniate standardelor internaționale realizate pe dotări moderne cu linii specializate în fabricatia caroseriilor și motoarelor. Creșterea producției de autoturisme de oraș va determina dezvoltarea unei puternice industrii orizontale (accesorii, piese de schimb).
● Fabricatia de autoturisme de teren necesita asocierea cu un producător extern pentru redresare.
● Fabricatia de autovehicule de transport marfa se executa în principal pe baza licenței MAN din 1972, modernizata cu forte proprii. Efortul specialiștilor au avut ca rezultat fabricatia unui autocamion de 3,5 tone cu motorizare din producție proprie aliniata standardelor internaționale (EURO 2); începând cu semestrul II 2001 se vor produce și motoare EURO 2 pentu sarcini de 8 tone. Pentru sarcini mai mari se asigura motorizare performanta din import (Renault, Navistar, Caterpilar).
● Fabricatia de autovehicule de transport pasageri are ca produs performant autobuzul de transport urban realizat în cooperare cu caroserul De Simon și echipat cu motorizare MAN-Voight (importuri de 65%). Exista o piața interna destul de mare pentru autobuze, microbuze și autovehicule speciale, dar este necesar un investitor puternic care să aducă tehnologie și eventual posibilitatea facilităților de vânzare în leasing către clienți.
● Producția de mijloace de transport feroviar se executa în trei societăți private, o societate în curs de privatizare (vagoane transport marfa și automotoare) și o societate cu capital de stat (vagoane transport călători). Nivelul tehnic este mediu, dar beneficiind de programe de modernizare, produsele pot avea un nivel de competitivitate ridicat (pentru vagoane de călători -licenta De Dietrich)
● Construcțiile navale se realizează în șase societăți comerciale private și doua societăți comerciale cu capital majoritar de stat, având o producție preponderenta pentru export după proiectul clientului dar de cele mai multe ori fabricatia limitându-se la execuția "coajei". În majoritate santierele navale au dotări și organizări ale fabricatiilor comparabile cu cele străine.
Sectorul are multiple oportunitati datorate în primul rând puternicului sector privat, traditiei și forței de muncă specializate. Are o buna competitivitate la export din prisma raportului calitate - preț cat și așezarea geografică. Posibilitatea realizării în țara a unor părți componente (construcția metalică, ancore, motoare, echipament electric, etc) oferă posibilitatea dezvoltării unei industrii orizontale puternice. Unul dintre cele mai mari dezavantaje îl constituie productivitatea scăzută și dependenta de împrumuturi bancare pe termen lung și cu dobânda mare.
Având în vedere concurenta puternica de pe piața, perspectivele cererii pe piața interna și externa, precum și posibilitățile financiare limitate pentru reabilitarea sectorului, se estimeaza ca subsectoarele care vor avea o evoluție ascendenta în viitor sunt: tractoare și mașini agricole; rulmenti; pompe industriale, utilaj petrolier, metalurgic și energetic, turbine hidraulice și cu abur, construcții metalice, autoturisme, iar cele care își vor menține nivelul actual sunt mijloacele de transport feroviar și motoarele.
7.3. Industria electrotehnica și electronică
7.3.1 Industria de echipamente electrice și optice
● Industria de echipamente electrice și optice are un rol deosebit în modernizarea și introducerea progresului tehnic în toate ramurile economiei. În prezent, în cadrul industriei de echipamente electrice și optice, numărul întreprinderilor active a depășit 3.500, ritmul de aparitie și dezvoltare al întreprinderilor noi fiind mai accentuat în industria electronică, în special în domeniul software-ului și al serviciilor. La sfârșitul anului 1999 sectorul privat realiza 90% din cifra de afaceri a domeniului. Ponderea industriei de echipamente electrice și optice în cadrul industriei prelucratoare românești este de cca. 5% din producție, 5,1% din totalul personalului și peste 8% din export. Resursele pentru funcționarea, modernizarea și dezvoltarea sectorului au fost din ce în ce mai reduse, motiv pentru care multe întreprinderi din diferitele subsectoare s-au limitat la prestarea de servicii industriale.
● Analiza realizarilor pe anul 2000 indica o imbunatatire a situației exportului acestui sector, care are tendinta de a se consolida în perioada următoare. Conform unei aprecieri globale, piața produselor și serviciilor din indastria de echipamente electrice și optice este estimată la cca. 1,5 miliarde EURO, reprezentând cca. 0,1% din volumul pieței mondiale. În cadrul acestei piețe, piața electronicii tinde să depășească 50% din total și înregistrează ritmuri mai accentuate de creștere. Piața mecanicii fine crește într-un ritm mai lent, iar piața electrotehnicii se restrânge. Pe ansamblu, piața industriei de echipamente electrice și optice din România a fost în ultimii ani stationara.
● Exportul reprezintă în prezent cca. 30% din totalul producției sectorului. Ponderea cea mai mare în export o deține industria electrotehnica (45%), industria electronică înregistrând numai în ultima perioadă un trend pozitiv.
● Datorită importantei sectorului, sunt previzibile ritmuri anuale de creștere, în industria de echipamente electrice și optice de cca. 6-7% pentru producția industriala și de cca. 10-15% pentru export. Pe subsectoare se prevede o evoluție cu ritmuri diferite, iar cea mai dinamica va fi industria electronică care se estimeaza ca va avea o creștere anuală de cca. 8-9%. Pentru industria electrotehnica se preconizeaza o creștere de 2-3% anual, iar pentru industria de mecanică fina și aparate de uz casnic: 3-5%.
● În ceea ce privește industria mașinilor și aparatelor de uz casnic, o evoluție pozitiva a cunoscut-o producția de frigidere care, urmare privatizării a parcurs un program de retehnologizare astfel încât acum prin produsele sale ecologice și care au certificari de calitate, a recastigat un segment important din piața interna (cca. 60%) și a înregistrat o evoluție ascendenta a exportului. Vizând celelalte produse din domeniu (mașini de spălat, aspiratoare, fiare de călcat, alte aparate electrocasnice) producția este vulnerabila pentru moment datorită competitivitatii scăzute, comparativ cu produsele similare ale pieței internaționale.
● Domeniul calculatoarelor și a altor echipamente specifice este acoperit de produse realizate prin asamblare de la marii producători sau importuri directe. Piața interna este în creștere, dar dinamica nu este suficient de accentuata din cauza puterii sale de cumpărare scăzute a cumpărătorului român.
● În fabricatia de mașini aparate electrice datorită existenței pieței și a unei bune competitivitati sunt condiții pentru creșterea producției la: grupuri electrogene; motoare asincrone speciale; alternatoare; transformatoare electrice de putere; conductori și cabluri electrice; acumulatoare electrice.
● În producția de emitatoare de radio-televiziune, aparate telefonice și telegrafice, numai subsectorul telecomunicații prezintă o perspectiva viabila de dezvoltare, datorită apariției unor investitori puternici precum ALCATEL la Timișoara sau INTRACOM și SIEMENS la București (INTRAROM și EMCOM) care au permis o dezvoltare importanța a telefoniei digitale în România, concurata în anul 2000 de politica Romtelecom de achiziții de echipamente din Grecia.
● În privinta producției de receptoare de televiziune după un început bun și o producție semnificativă, la nivelul anului 2000 au apărut scaderi dramatice datorită importurilor, saturarii pieței și scaderii puterii de cumpărare a populației, care prefera sa cumpere produse second-hand. Exista suficiente firme pe piața care trebuie să-și autoregleze producția mai ales ca sunt rezultatul asamblarii unor seturi aduse de la marii producători (Samsung, Daewoo, Sony, Thomson, LG, etc.)
7.3.2 Tehnologia informatiei
● Sectorul industriei de echipamente electrice și optice are o mare importanța în susținerea dezvoltării altor sectoare industriale, cu un aport deosebit prin promovarea și dezvoltarea "tehnologiilor informationale". Raportul Aliantei Mondiale pentru Tehnologia Informațiilor și Servicii considera ca industria mondială a informațiilor și telecomunicatiilor este cea mai dinamica ramura economică mondială. Rata de creștere medie globală este 8%, în timp ce pentru zona Europei de Est ajunge la 15%. De asemenea apare o schimbare majoră în achizițiile de echipamente acestea fiind înlocuite în momentul de fața cu achiziția de aplicații și pachete de soft. Cu toate acestea "digital divide" (frontiera digitala) care desparte lumea dezvoltata de lumea mai puțin dezvoltata se pare că nu se micșorează în mod semnificativ.
. Primele 10 tari informatizate din lume reprezintă 80% din piața mondială în timp ce ultimele tari din lista celor 55 (România aflându-se pe locul 48) reprezintă la un loc sub 1%. Cheltuielile de software și de echipamente hardware sunt reduse, necesitand cresteri apreciabile. Din punct de vedere al produsului intern brut România cheltuieste doar 1,8%. Din cele 400 milioane PC-uri instalate în întreaga lume în anul 1999, în România au fost instalate 290 mii (0,1%).
. Toate aceste cifre arata ca în România dotarea cu calculatoare se afla la un nivel scăzut, dar și ca este o piața potențiala în dezvoltare. România ocupa o poziție buna, la mijlocul clasamentului primelor 55 tari, prin procentul de calculatoare legate în rețea (60,5%).
. În următorii ani se prevede dezvoltarea și în România a comerțului electronic și afacerilor electronice (e-Business), ca metoda de promovare rapida a produselor și de largire a pieței de desfacere cu cheltuieli minime. Pentru aceasta este necesară dezvoltarea infrastructurii, creșterea pieței interne pentru IT și schimbarea mentalitatii.
. În acest sens vor fi încurajate organizațiile economice de a-și crea infrastructura pentru afaceri electronice prin:
- Armonizarea legislativă cu Uniunea Europeană privind securitatea tranzacțiilor și semnatura electronică.
- Dezvoltarea IMM-urilor prin beneficierea de facilitățile Legii 133/1999, cu modificările ulterioare.
- Elaborarea unui program național cu sprijin internațional pentru construirea unei infrastructuri tip e-Business, crearea de organisme de infrastructura e-commerce, inclusiv protecția tranzacțiilor interne și educare e-commerce, asistența financiară pentru IMM-uri privind proiecte de e-commerce, asistența pentru firmele care dezvolta aplicații e-commerce.
. Urmează a fi adoptate proiectele de legi privind semnatura electronică și comerțul electronic; din același pachet de legi mai face parte și proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal în sectorul telecomunicatiilor.
7.4. Industria chimica și petrochimica
7.4.1. Industria de prelucrare a țițeiului
. Industria de prelucrare a țițeiului din România are o structura complexa, în cadrul sectorului desfasurandu-și activitatea 5 complexe petrochimice, 5 rafinarii, 3 institute de cercetare, întreprinderi de depozitare și transport pe conducte și o serie de societăți mici și mijlocii. În cadrul sectorului funcționează 47 de societăți comerciale, din care 33 sunt înființate după 1990. Din cele 14 societăți care erau înainte de 1990 cu capital integral de stat sunt privatizate în prezent 12. În anul 2000 valoarea producției industriale a acestui sector a reprezentat cca 9,4% din valoarea producției industriale totale. Valoarea exporturilor realizate cu produse rezultate din prelucrarea țițeiului a fost în anul 2000 de 695 mil. USD, ceea ce reprezintă cca 6,7% din totalul exporturilor realizate de industrie.
. Capacitatea actuala de prelucrare a țițeiului este la nivelul minim celui existent în țările din U.E., iar consumul actual de produse petroliere pe locuitor este în România de cca. 0,5 tone. Este de asteptat un ritm susținut de marire a cantității de țiței supusă prelucrării prin creșterea importului în special din zona Marii Caspice.
. Prin realizarea modernizării infrastructurii de producție se asteapta o diminuare a consumurilor proprii ale rafinariilor, îmbunătățirea eficientei prelucrării și creșterea productivitatii muncii. Creșterea semnificativă a numărului de automobile și tendinta creșterii ponderii transportului auto, împreună cu creșterea economică și a puterii de cumpărare va conduce la creșterea consumului intern de benzine și motorine, deci la creșterea volumului producției. Aceasta este cerută și de necesitatea de realizare a stocurilor minime de siguranță de produse petroliere și de țiței, stabilite în vederea alinierii la cerințele U.E. Pentru perioada 2001-2004 se estimeaza o creștere a activității sectorului cu un ritm mediu anual de cca 5,8% începând cu 2001, cantitatea de țiței prelucrat crescand în final la cca 14 mil.tone/an.
. Industria românească de prelucrare a țițeiului are o buna inzestrare tehnica, un nivel de complexitate foarte mare (comparabil cu cel al rafinariilor americane, mai mare decât cel al rafinariilor europene sau asiatice), o mare flexibilitate (cele mai noi rafinarii, care reprezintă 80% au o construcție modulară). Rafinariile mai mici, după retehnologizare pot opera independent și își pot găsi nise pe piața europeană.
. La îmbunătățirea activității în acest domeniu operatorii economici, în perioada următoare, vor tine seama de necesitatea alinierii la cerințele impuse de acquis-ului comunitar în domeniul combustibililor lichizi, ceea ce presupune;
- alinierea calității produselor petroliere la normele UE prin fabricarea în rafinariile românești a benzinelor fără plumb și a celor reformulate, a motorinelor și a uleiurilor de motor ecologic.
- reducerea poluarii și reconstructia ecologica prin modernizarea tehnologiilor de fabricație existenta și implementarea de noi tehnologii specifice;
- alinierea la directivele de mediu vizând de exemplu limitarea emisiilor compusilor organici volatili rezultați din depozitarea, transportul și distribuția benzinei de la terminale la stațiile de benzina
- implementarea directivelor referitoare la stocurile de țiței și produse petroliere în vederea prevenirii dificultăților în aprovizionarea cu țiței; dar acestea vor crea probleme majore de finanțare. Rezolvarea lor se va face odată cu promovarea unui act normativ de creare și de gestionare a stocurilor de urgenta începând cu anul 2002.
7.4.2. Industria chimica, a fibrelor și firelor sintetice și artificiale
. Industria chimica, a fibrelor și firelor a cunoscut o dezvoltare importanța și beneficiază în prezent de o piața interna relativ stabilă în diferite sectoare ale economiei: agricultura (pentru îngrășăminte și pesticide); industria textila (pentru fire și fibre), a materialelor de construcții s.a. (pentru vopsele, solventi, sode, acizi, lianti etc.); sănătate (pentru medicamente, produse farmaceutice). Industria chimica utilizează importante surse de materii prime indigene: gaze naturale, materii prime petrochimice, sare etc.
. În cadrul subsectoarelor industriei chimice și a fibrelor și firelor sintetice și artificiale funcționează în prezent 1.953 societăți comerciale din care 79 sunt înființate înainte de 1990, iar 1.774 în ultimii 10 ani. Majoritatea întreprinderilor din cadrul acestor sectoare sunt privatizate: 53% din întreprinderile existente înainte de 1990 (42 de întreprinderi) și toate unitățile nou înființate (1.774 societăți). La cele 27 de întreprinderi la care statul este acționar majoritar acțiunea de privatizare continua.
. Valoarea producției industriale din industria chimica și a fibrelor și firelor sintetice și artificiale în anul 2000 reprezenta 6,7% din valoarea totală a producției industriale. Valoarea totală a exporturilor realizate în anul 2000 în aceste subsectoare este de cca 620 mil. USD, reprezentând 6,4% din totalul exporturilor realizate de industrie. Pentru asigurarea cererii interne s-a importat în anul 2000, un volum considerabil de produse specifice sectorului în valoare de: 1.237 mil. USD, reprezentând cca 10% din totalul importurilor realizate în industrie.
. În momentul de fața se estimeaza ca în perioada următoare operatorii economici din domeniul petrochimiei, (platforme integrate în general cu marile rafinarii) își vor relansa fabricatiile de produse aromatice. Aceasta relansare este strâns legată de obligațiile ce decurg din armonizarea cu legislația europeană în privinta calității benzinelor și motorinelor și care impun adâncirea gradului de rafinare. De asemenea prin relansarea fabricatiilor de produse petrochimice se vor revigora și alte sectoare ale industriei chimice, în special cel de fire și fibre sintetice.
. În domeniul ingrasamintelor chimice - domeniu privatizat în proporție de 80% - exista un mare potențial de creștere a livrărilor atât pe piața interna cat și pe cea externa. O problema a sectorului o constituie vulnerabilitatea la prețul gazului metan, trebuind să facă fața pe piața cu concurenți care dispun de materie prima la prețuri foarte mici sau subvenționate.
. În domeniul produselor anorganice, care prin valoarea mare a exporturilor este un factor important în balanța de import-export a sectorului, prin efortul investitional pe care l-au realizat SC OLTCHIM SA Rm. Valcea și SC CHIMCOMPLEX SA Borzesti, s-a ajuns la performanțe tehnologice de nivel mondial în domeniul electrolizei saramurii de sodiu. Retehnologizarile făcute la instalațiile de electroliza saramurii de sodiu au redus consumul de energie electrica cu 30%, determinând astfel scăderea prețurilor de cost și creșterea productivitatii muncii.
. În domeniul medicamentelor o singura societate comercială a rămas neprivatizata și existând o buna piața de desfacere, a rezultat un sector viabil. Pentru ridicarea nivelului tehnologic și creșterea eficientei economice în acest sector cu grad înalt de prelucrare operatorii economici continua sa promoveze tehnologii noi, care pot fi realizate de investitori privati pe platformele existente sau pe platforme noi. Industria farmaceutica românească acoperă 50% din consumul intern și are un mare potențial de dezvoltare. Companiile au nevoie de investiții pentru a putea a satisface normele GMP (good manufactring procedures) care să le permită creșterea producției și a exporturilor, în special către țările UE. Exista mari oportunitati pentru producerea de produse farmaceutice din plante, folosind traditia locală și materiile prime existente.
. Restul domeniului de chimie fina cuprinzând lacuri, vopsele, coloranti, pigmenti, detergenti, cosmetice este aproape în întregime privat. În afară fostelor societăți comerciale cu capital de stat s-au înființat în ultimii ani foarte multe întreprinderi private mici și mijlocii. Consumul de vopsea industriala este scăzut; potențialul pieței este de 10 ori mai mare. De asemenea consumul intern de detergenti și cosmetice este încă scăzut, sub media pe țările Uniunii Europene, de unde rezultă o piața cu bune perspective de creștere. Exista în acest sector un număr mare de IMM cu un mare grad de flexibilitate și adaptabilitate la cerințele pieței.
. În domeniul firelor și fibrelor sintetice procesul de privatizare este foarte întârziat, acest fapt punându-și amprenta asupra performantelor acestui sector. Prin relansarea sectorului de petrochimie, furnizorul materiilor prime de baza pentru firele și fibrele sintetice, se asteapta la o revigorare a acestui sector dar numai în condițiile definitivării procesului de privatizare.
7.4.3. Industria prelucrării cauciucului și maselor plastice
. În industria de prelucrare a cauciucului și maselor plastice funcționează în prezent 2.742 societăți comerciale, din care în prezent 32 sunt înființate înainte de 1990. Din cele 32 de întreprinderi existente înainte de 1990, au fost privatizate 29 (90,6%), celelalte 3 neprivatizate având peste 40% capital de stat.
. Valoarea producției industriale pentru industria de prelucrare a cauciucului și maselor plastice în anul 2000 reprezintă 1,6% din valoarea producției industriale totale. Valoarea totală a exporturilor subsectorului în anul 2000 este de 89,5 mil. USD, ceea ce reprezintă sub 1% din totalul exporturilor pe industrie. Valoarea totală a importurilor pentru același an este de 409 mil. USD, reprezentând 3,3% din totalul importurilor pe industrie.
. Evoluția industriei de prelucrare a cauciucului și maselor plastice a prezentat un trend descrescator, producția la principalele produse reprezentând în anul 2000 față de anul 1989: 37% la anvelope ATA; 68% la articole tehnice din cauciuc; 34% la produse prelucrate din mase plastice.
. Perspectivele subsectorului sunt legate de situațiile specifice din fiecare domeniu de activitate. Domeniul prelucrării cauciucului este privatizat în întregime. Având în vedere piața interna limitată, fără posibilități prea mari de extindere datorită dependentei de alte sectoare ale industriei care sunt și ele în stagnare sau chiar în regres, este necesară creșterea exportului. Pentru ca produsele să fie competitive pe piața interna, este necesară asigurarea unei calități ridicate și costuri reduse. Acestea se pot obține prin utilizarea de materii prime indigene și prin asigurarea de surse independente de alimentare cu energie termica tehnologică care au randamente mai mari și costuri mai scăzute, față de sursele de alimentare din conductele magistrale ale termocentralelor sau ale centralelor termice de zona. În plus, prin relansarea industriei petrochimice vor fi obținute materiile prime necesare producției de prelucrate din cauciuc care în acest moment sunt deficitare și se aprovizioneaza în principal din import (cauciucuri sintetice, negru de fum, plastifianti).
. Domeniul prelucrării maselor plastice este aproape integral privatizat. Capacitatile existente în sector sunt subutilizate în proporție de 50%. Relansarea industriei petrochimice va asigura furnizarea unui volum ridicat de materii prime indigene. Sectorul are un mare potențial de dezvoltare, vizând cererea pieței interne de conducte pentru realizarea infrastructurii de transport țiței și gaze naturale, conducte de apa (trebuie înlocuite în foarte multe zone), produse pentru impachetat, cat și articole din cauciuc și mase plastice pentru industria de automobile.
7.5. Industria de textile - confecții și industria pielariei - incaltamintei
7.5.1. Sectorul textile-confecții
. Sectorul de textile-confecții este unul dintre sectoarele dinamice ale industriei românești, cu prioritate cea de confecții, care a reușit să-și păstreze în mare măsura un grad înalt de competitivitate, ceea ce a făcut ca produsele românești sa reprezinte 4,4% din importul Uniunii Europene (în principal în Germania și Italia). Exportul sectorului a reprezentat în anul 2000 aproximativ 25% din exportul total realizat pe economie iar importul 16,9% din total import, determinând o balanța pozitiva și deci posibilitatea sectorului de a-și susține importurile proprii. Producția ramurii textile-confecții realizată în anul 2000 a reprezentat 5,9% din producția industriei naționale. Numărului de angajați în acest sector reprezintă 17,5% din total personal angajat în industrie. Din punctul de vedere al structurii proprietății, 86% din totalul societăților comerciale din sector sunt privatizate, din care 83% în subsectorul textile și 98,5% în subsectorul confecții.
. În ceea ce privește competitivitatea, exista diferențe între subsectoare. Produsele din domeniile confecții textile și ciorapi sunt competitive pe piața mondială și agreate de UE, producția de tricotaje are cca. 75% din produse competitive, mai ales cele din bumbac, lana și mătase cu grad de complexitate mare de prelucrare, iar producția de tesaturi din lana și tricotaje din mătase pentru îmbrăcăminte are peste 80% din produse competitive. O competitivitate mai redusă o prezintă producția de tesaturi din bumbac (peste 40%) și tesaturile tip mătase pentru îmbrăcăminte (55%).
. Obiectivul principal al sectorului îl constituie restructurarea și dezvoltarea în vederea creșterii competitivitatii, cu costuri materiale și sociale minime și eficienta maxima. Principalele acțiuni care vor conduce la realizarea acestui obiectiv sunt:
- Restructurarea, modernizarea și redimensionarea capacităților din filaturile de bumbac, lana, în și canepa, a tesatoriilor și finisajelor textile și a capacităților de tricotare. Investițiile necesare pentru realizarea acestor obiective sunt importante și vor trebui să fie directionate pentru a asigura un lant optim de fabricație pe orizontala (filaturi-tesatorii-finisaje). Fondurile pentru investiții se vor obține în proporție de minim 10% din fonduri proprii, restul din surse atrase. Se va acționa de asemenea pentru reducerea capacităților de producție actuale și concentrarea pe cele potențial viabile, determinând astfel creșterea gradului de utilizare a capacităților de producție de la 36% în anul 2000 la 80% în 2004 pentru filaturi, și de la 41% în anul 2000 la 70% în 2004 pentru tesatorii și finisaje.
- Dezvoltarea capacităților de producție din confecții datorită competitivitatii subsectorului. Aceasta se va realiza cu surse proprii ale societăților comerciale de profil, în majoritate private.
- Retehnologizarea fabricației și reducerea consumurilor materiale și energetice.
- Continuarea privatizării.
- Stimularea activității de cercetare-proiectare-creație uzinala.
- Sprijinirea IMM-urilor prin crearea unui sistem de ofertare flexibil și operational și a unui sistem de informare tehnica și legislativă.
. Sectorul de textile-confecții este o componenta a economiei naționale generatoare de aport valutar, de dezvoltare regionala echilibrata, de stabilitate socială și un mediu propice afirmarii inițiativei particulare.
Se poate afirma ca sectorul textile confecții are capabilitatea de a se dezvolta în continuare. Subsectoarele de fabricație sunt potențial profitabile, existând o serie de avantaje competitive, din care se evidențiază:
- un potențial agricol ridicat care poate oferi o parte a materiei prime (lana și fibre liberiene) și un sector industrial destul de dezvoltat care oferă materii prime pentru industria textila (fire și fibre sintetice);
- existenta unor capacități de producție însemnate care pot fi modernizate cu un efort investitional redus;
- forta de muncă bine instruita și care se poate adapta ușor schimbărilor tehnologice prin intermediul unor cursuri de instruire, la un cost scăzut;
- tradiție îndelungată ca producător și furnizor de produse textile pe piețele externe, având în vedere și apropierea de marile piețe (Europa de vest și CSI);
- existenta premiselor pentru o concurenta reală întrucât nu exista o situație de monopol pe piața textilelor.
. Dezvoltarea activității economice va fi diferențiată în perioada 2001-2004, pe subsectoarele componente ale sectorului astfel:
- subsectoarele producătoare de confecții, tricotaje și ciorapi vor cunoaște ritmuri mai mari de creștere (8,1%);
- subsectoarele producătoare de fire și tesaturi vor cunoaște ritmuri mai mici de creștere (3%) ca urmare a unor acțiuni de restructurare și redimensionare a capacităților la nivelul necesităților de consum.
. În ceea ce privește armonizarea legislativă cu cea a UE aceasta este deja realizată.
7.5.2. Sectorul pielarie-încălțăminte
. Sectorul pielarie - încălțăminte este un sector important al industriei românești, care a reușit să-și păstreze în mare măsura un grad înalt de competitivitate. Exportul sectorului a reprezentat în anul 2000 aproximativ 9% din exportul total realizat pe economie și a fost îndreptat cu precădere către țările Uniunii Europene (88%), iar importul a reprezentat 5% din total import, determinând o balanța pozitiva și deci posibilitatea sectorului de a-și susține importurile proprii. Producția sectorului realizată în anul 2000 a reprezentat cca. 1% din producția industriei naționale. Numărului de angajați în acest sector reprezintă 3,9% din total personal angajat în industrie. Din punctul de vedere al structurii proprietății, 94,2% din totalul societăților comerciale din sector sunt privatizate.
. În ceea ce privește competitivitatea produselor realizate în sectorul pielarie-încălțăminte (sub raport calitate-preț), exista diferențe între diferitele subsectoare. Produsele din domeniul prelucrării pieilor între 40 și 70%, talpile din cauciuc, PVC și termoplastic au o gama redusă de sortimente și culori și sunt relativ puțin competitive (25%), dar încălțămintea cu fete din piele naturala este competitivă pe piața mondială și agreată de Uniunea Europeană, iar cea cu fete de inlocuitori este competitivă ca execuție dar concurata puternic ca preț de produse similare din Asia de Sud-est. În ceea ce privește confecțiile din piele, blana și inlocuitori 50% din producție este de mare competitivitate și de buna calitate, la fel manusile din piele și marochinaria din piele. Marochinaria din inlocuitori este competitivă în proporție de 50% dar este puternic concurata ca preț, design și diversitate de produsele similare din Asia de Sud-Est.
. Obiectivul principal al sectorului pielarie-încălțăminte îl constituie restructurarea și dezvoltarea în vederea creșterii competitivitatii, cu costuri materiale și sociale minime și eficienta maxima. Principalele acțiuni care vor conduce la realizarea acestui obiectiv sunt asemănătoare cu cele care vor trebui întreprinse în sectorul textil, existând însă și acțiuni specifice:
- Restructurarea, retehnologizarea și redimensionarea capacităților din subsectoarele primare, tabacarii, componente pentru încălțăminte, accesorii, inlocuitori de piele;
- Restructurarea, modernizarea și redimensionarea tabacariilor pentru creșterea competitivitatii pieilor finite și pentru reducerea poluarii solului, apelor și aerului.
- Reducerea capacităților de producție în tabacarii determinând astfel creșterea gradului de utilizare a capacităților de producție de la 46,5% în anul 2000 la 77% în 2004;
. Subsectoarele de fabricație din acest sector sunt potențial profitabile, existând avantaje competitive similare celor din sectorul textile-confecții din care cea mai importanța este existenta unui potențial agricol ridicat, care poate oferi o mare parte a pieilor necesare sectorului.
. Principalele direcții pentru dezvoltarea sectorului sunt și ele similare celor din industria textila, cu o atenție specială acordată protecției mediului prin retehnologizarea tabacariilor și închiderea acelora puternic poluante și fără perspective de viabilitate. De asemenea este necesară reorientarea către obținerea de piei prelucrate de o calitate superioară.
. Dezvoltarea activității economice în sector va fi diferențiată în perioada 2001-2004, pe subsectoarele componente astfel:
- subsectoarele producătoare de încălțăminte, confecții piele și marochinarie vor cunoaște ritmuri mari de creștere (9%);
- subsectorul primar producător de semifabricate și piei finite va cunoaște, ca urmare a unor acțiuni de restructurare și redimensionare a capacităților la nivelul necesităților de consum, ritmuri de creștere de 10-18%.
7.6. Industria lemnului
7.6.1. Industria de exploatare și prelucrare a lemnului (exclusiv producția de mobila)
. Bazată pe importantul fond forestier al tarii (6,3 milioane hectare de padure), industria de exploatare și prelucrare a lemnului a cunoscut o dezvoltare importanța. După anul 1990, când exploatarea pădurilor din România s-a înscris în metodologia europeană de calcul a volumului maxim anual permis pentru recoltare, masa lemnoasă exploatată s-a redus determinând declinul producției industriale a sectorului.
. Totuși în ultimii ani, o evoluție ascendenta au avut-o productiile de cherestea (108% în anul 2000 față de 1989) și parchet (109% în anul 2000 față de 1989). Au crescut exporturile la: busteni; cherestea și panouri din lemn masiv. Creșterea exportului de busteni și cherestea, produse cu valoare adăugată scăzută, a contribuit la scăderea eficientei exportului întreprinderilor din sector.
. În cadrul sectorului își desfășoară activitatea cca. 4012 întreprinderi, din care 70 înființate înainte de anul 1989.
Sectorul este privatizat în proporție de 99,8% (numai 9 de societăți comerciale din cadrul sectorului mai dețin capital majoritar de stat). Numărul de salariați din cadrul sectorului, a scăzut la 67000 persoane în 2000, odată cu reducerea activităților de exploatare și de prelucrare a lemnului. Industria de prelucrare a lemnului are o pondere importanța în cadrul economiei naționale realizand în anul 2000 un nivel de 2,4% din volumul producției industriale și 5,7% din volumul total al exportului. În acest sector industrial lucrează 3,4% în numărul salariaților din industrie.
. Ținând seama de importantele avantaje pe care le dețin întreprinderile din acest sector industrial (resurse indigene de materii prime regenerabile; amplasarea pe întreg teritoriul tarii; forta de muncă bine calificată etc.), precum și de evoluția prognozata a cererii interne și externe, se estimeaza ca industria de prelucrare a lemnului va continua să se dezvolte.
. Sunt asteptate cresteri substanțiale de producție și importante cresteri ale exportului. (198,6% pentru placaj; 130% la panel; cca. 330% la PAL; 135% la PFL + MDF; 121,4 la parchet; 117% la panouri din lemn masiv).
. Dezvoltarea viitoare a sectorului va fi realizată printr-o politica sectoriala care să pună în valoare avantajele competitive ale întreprinderilor. Se va urmări cu prioritate valorificarea superioară a resurselor forestiere corelata cu protejarea mediului înconjurător.
7.6.2. Industria mobilei și a altor produse din lemn
. Activitățile din acest sector sunt caracterizate prin ponderea de peste 90% care o reprezintă producția de mobila, și alte produse finite din lemn: instrumente muzicale, articole de sport, jucarii din lemn, creioane, chibrituri, s.a. s-au dezvoltat pe baza materiei prime indigene (diferite esente de lemn) a forței de muncă calificate în acest domeniu și au fost susținute de cererea interna și externa.
. În anul 2000 producția de mobila a reprezentat 90% din cea a anului 1989. Volumul exportului, în același an a fost de 441 milioane USD, reprezentând cca. 95% din realizarile anului 1989. În cadrul sectorului își desfășoară activitatea un număr de 2679 întreprinderi din care 2565 sunt IMM, înființate în marea lor majoritate după anul 1990. Industria mobilei și a altor produse finite din lemn a avut în anul 2000 o pondere importanța în cadrul economiei și industriei: 2,1% din volumul producției industriale; 4,4% din volumul total al exportului; 4,9% din numărul salariaților din industrie.
. În perspectiva anilor 2001 - 2004, pentru producția și exportul de mobilier se preconizeaza cresteri anuale de 6-7%. De asemenea, se estimeaza o creștere a numărului de personal din acest domeniu de la 97.000 în anul 2001, la cca. 100.000 în anul 2004.
. În perspectiva se preconizeaza ca în industria lemnului activitățile de producție se vor orienta spre cele competitive și eficiente. Se estimeaza dezvoltarea următoarelor domenii:
- Industria de mobilier din lemn și în special de mobilier pentru birotica, mobilier hotelier și pentru comerț;
- Componente semifabricate pentru mobila;
- Produsele superior prelucrate (instrumente muzicale, articole de sport, jucarii din lemn, articole de uz gospodăresc etc.);
- Activitățile care valorifica lemnul de mici dimensiuni;
- Articolele de feronerie pentru mobila
Aceasta orientare este posibila având în vedere ca: România dispune de resurse lemnoase regenerabile diversificate, în cantități mari, de calitate buna; exista experienta și tradiție în domeniu, prin produsele mai sus prezentate se valorifica superior masa lemnoasă (cca 1000 USD/mc), produsele fiind competitive pe piața autohtona și internationala au asigurata desfacerea (peste 70% la export), produsele înglobează multă creație și manopera pe care le valorifica superior. Principala problema care trebuie rezolvată este necesitatea dezvoltării în țara a unei școli de design pentru mobilier. Trebuiesc îmbunătățite tehnologiile care să permită folosirea altor materiale cum ar fi plasticul și vinilinul pentru acoperirea lemnului pentru mobilierul de bucatarie și cel de birou.
Se estimeaza ca se va menține nivelul actual al producției la următoarele produse: cherestea, placaje, panel, furnire, construcții din lemn. Menținerea nivelului de producție este susținută de următoarele argumente:
. produsele valorifica la nivel mediu materialul lemnos și nu se recomanda dezvoltarea unor capacități excedentare de producție;
. nivelul actual de producție trebuie menținut în vederea asigurării strictului necesar de prefabricate pentru mobila;
7.6.3. Industria de celuloza și hârtie
. Acest domeniu s-a dezvoltat în România pe baza materiilor prime regenerabile (lemnul) și a celor reciclabile (maculatura) existente în țara. Are o tradiție de peste 100 de ani și cuprinde în prezent 28 de întreprinderi mari și peste 100 de întreprinderi mici și mijlocii cu activitate în special în domeniul realizării de confecții din hârtii și cartoane, iar gradul de privatizare este de cca 80%.
. În perioada 1989-2000 industria de celuloza și hârtie a trecut prin restructurari majore, fiind oprite definitiv o serie de capacități de producție neperformante, ce insumeaza cca 46% din capacitatile de producție a materialelor fibroase și cca 17% din instalațiile de produs hârtii și cartoane.
. Numărul de personal s-a redus la cca 46,5% față de 1989 în anul 2000 (cca 20000 salariați). Producția în anul 2000 față de 1989 se situeaza la nivelul de: 44,5% la material fibros; 47,6% la hârtii și cartoane; 42,7% la confecții din hârtie și cartoane. Exportul de hârtii și cartoane, în anul 2000 este mai mare cu cca 38,5%, iar importul de hârtii și cartoane a depășit în anul 2000 de cca 10 ori cantitatea importata în 1989. În prezent industria de celuloza și hârtie are o pondere de 1,2% în producția industriala totală și 0,7% în exportul total.
. Pentru viitor, evoluția industriei de celuloza și hârtie va depinde de modul în care vor fi puse în valoare avantajele competitive pe care le deține (surse de materii prime, forta de muncă calificată, tradiție). Exista un mare potențial de piața interna, datorită nivelului relativ scăzut al consumului de hârtie de 15 kg/locuitor față de 48 kg/locuitor în UE. Problemele ce trebuiesc rezolvate țin de necesitatea modernizării echipamentelor și tehnologiilor și de reducerea poluarii solului, apei și aerului.
. Luând în considerație competitivitatea unor produse, experienta și abilitatile tehnice, piața reală în special în regiunea Balcanilor, se estimeaza ca au perspective de dezvoltare fabricatiile de: hârtie de scris tipar, hârtii și cartoane speciale (calandrate și cretate); carton duplex și ondulat; articole higienico-sanitare; confecții papetare; celuloza papetara; semiceluloza și pasta mecanică la strictul necesar pentru realizarea produselor amintite, pentru ca:
- produsele sunt competitive și nu acoperă necesarul economiei naționale;
- exista experienta și abilitați tehnice în domeniu;
- exista perspective reale de export în regiunea Balcanica.
Își mențin nivelul producției fabricatiile de hârtie de ziar și de ambalaj. Aceasta evoluție este determinata de: insuficienta resurselor de masa lemnoasă pentru celuloza și gradul redus de valorificare al lemnului (100 USD/mc).
Pentru realizarea unor salturi tehnologice importante este necesar importul unor tehnologii sau crearea unor societăți mixte cu aport de capital străin în natura sub forma de dotări tehnice.
7.7. Industria materialelor de construcții, a sticlei și a ceramicii de uz gospodăresc
7.7.1. Industria materialelor de construcții
. Industria materialelor de construcții a cunoscut, înainte de 1989, o dezvoltare importanța bazată pe resursele de materii prime indigene și pentru susținerea activităților din construcții. În prezent, sectorul deține o pondere în producția industriala de 2,1%. La începutul anului 2000 în cadrul sectorului își desfasurau activitatea peste 900 întreprinderi, din care 106 mijlocii și mari, restul, întreprinderi mici. Peste 90% din capitalul social al societăților din sector erau privatizate la sfârșitul anului 2000.
. Datorită declinului economic din domeniul construcțiilor în special, industria materialelor de construcții a avut o evoluție descendenta. A scăzut în mod drastic producția la principalele produse. Indicii productiilor înregistrate în anul 2000 față de 1989 au fost: 53% la ciment, 45% la var; 69% la ipsos; 61% la caramizi ceramice. Numărul de personal din cadrul sectorului s-a redus de la cca. 89000 salariați în anul 1989, la 41000 salariați în anul 2000 (46%).
. Bazat pe avantajele competitive ce le deține: materii prime indigene, personal calificat, tradiție în domeniu s.a., sectorul a cunoscut un anumit reviriment, în anul 2000 când nivelul producției la unele produse a depășit nivelul anului 1989: 160% la obiecte sanitare, 166% la plăci pentru pereți și pardoseli.
. Industria de ciment este practic total privatizata și s-au făcut importante investiții în sector, ceea ce a condus la creșterea productivitatii muncii și a exportului. În viitor industria materialelor de construcții are bune perspective de dezvoltare pentru a susține cererea prognozata a altor sectoare (construcții, infrastructura), și pentru a satisface piața interna și cererile la export.
7.7.2. Industria sticlei și a ceramicii de uz gospodăresc
. Acest sector industrial cuprinde fabricarea, prelucrarea și fasonarea sticlei plane, fabricarea articolelor din sticlă, a fibrelor de sticlă, a sticlei tehnice, precum și fabricarea articolelor ceramice pentru uz gospodăresc și ornamental.
. Aceste subsectoare, deși sunt energointensive, s-au dezvoltat pe baza resurselor de materii prime existente în țara, a forței de muncă calificate și a traditiei în acest domeniu. În ultimii ani, capacitatile de producție mai puțin performanțe au fost oprite, fiind menținute în funcțiune cele viabile și care realizează produse care sunt cerute pe piața interna și la export.
. Datorită scaderii cererii pe piața interna, schimbării volumului și structurii cererii pentru export, acest sector industrial s-a restructurat, iar productiile s-au redus la majoritatea produselor. Cu toate acestea s-au înregistrat și evolutii favorabile, astfel la unele grupe de produse indicii producției au prezentat valori crescatoare cum sunt la fire de sticlă și ceramica de uz gospodăresc. Exportul a crescut în anul 2000 cu cca. 36% față de anul 1989 iar numărul de personal a înregistrat o reducere de 28% (37 mii pers.).
. În prezent, în cadrul sectorului își desfășoară activitatea cca. 310 întreprinderi, din care 44 provin din fostele întreprinderi de stat, iar 266 sunt înființate după 1990 și sunt IMM-uri.
. În industria de sticlarie și ceramica se produc în prezent peste 45000 produse (modele și decorari) pe an, gradul de satisfacere a pieței interne fiind de 80% la produsele din sticlă și 90% la produsele din ceramica fina.
. Ținând seama de avantajele competitive ale majorității întreprinderilor din cadrul sectorului și de competitivitatea unor produse la intern și la export, se estimeaza pentru perioada 2001-2004 creșterea producției la unele grupe de produse (în special cele cu valoare adăugată mare) și mărirea vânzărilor la export.
Pentru întregul sector al industriei materialelor de construcții, a sticlei și ceramicii de uz gospodăresc se estimeaza dezvoltarea subsectoarelor: sticlarie și ceramica de uz gospodăresc și decorativa; sticlarie de ambalaj superusoara, sticlă plana (geam float) și prelucrarea acesteia, obiecte sanitare din portelan, produsele din gips-carton, cimenturi superioare, plăci ceramice pentru pereți și pardoseli. Creșterea este posibila având în vedere: existenta abilităților tehnice și de indemanare; produsele fiind competitive au desfacerea asigurata cu perspective de creștere a cererii pe piața externa, deși energointensive, procesele de producție sunt eficiente economic (rata anuală a rentabilitatii variaza între 10 și 35%), iar accesul la resursele de materii prime este facil. Menținerea actualului nivel de producție este de asteptat în următoarele subsectoare: ceramica bruta de construcții (caramizi și tigle); materii hidro și termoizolatoare; producția de BCA; producția de cimenturi inferioare, producția de prefabricate din beton. Aceasta previziune este susținută de faptul ca unele produse sunt competitive numai pe piața interna, altele sunt înlocuite cu produse noi, iar cele mai multe se produc la limita inferioară a rentabilitatii.
7.8. Industria de apărare
. Industria de apărare are un caracter strategic determinat de contribuția la securitatea tarii și de deosebită importanța pentru intrarea României în NATO și pentru economie (cu rol în export și ca stimulent pentru inovare tehnologică) precum și ca suport pentru creșterea credibilitatii politicii externe.
. Agenții economici din industria de apărare au o structura de producție mixtă, respectiv militară și civilă. Aceasta este justificată din rationamente de sustinere reciprocă a sectoarelor de producție.
. Ponderea producției militare în total producție realizată în industria de apărare a scăzut de la 45%, în anul 1989, la aproximativ 4,1%, în anul 2000.
. Structura agenților economici cu capacități de producție de apărare în anul 2000 se prezintă astfel:
- După natura capitalului: 71,9% aparține sectorului mixt (stat și privat) și 28,1% sectorului de stat;
- După forma juridică: 82,8% cu personalitate juridică, iar 17,2% sucursale orientate pe componente exclusiv militare, fără personalitate juridică.
. Politica industriei de apărare vizează realizarea următoarelor obiective strategice:
- stabilirea capacităților militare de care să dispună industria de apărare;
- profilarea rațională a fabricației, pe categorii și tipuri de produse militare, în funcție de cererile beneficiarilor interni și externi;
- modernizarea capacităților de producție prin implementarea unui program investitional agresiv care să vizeze:
. înlocuirea vechilor linii de fabricație, uzate tehnic și moral, cu altele performanțe, caracterizate prin înaltă productivitate și consumuri de materiale reduse;
. redimensionarea spațiilor de producție și concentrarea activităților în spațiile necesare asigurării continuității fluxurilor tehnologice;
. achiziționarea, în sistem offset, a unor utilaje multifunctionale care să permită lărgirea gamei de produse cu desfacere asigurata;
. informatizarea proceselor de producție, desfacere, decizie.
- diversificarea portofoliului de clienți externi prin practicarea unei politici active de marketing, constând în:
. informarea larga a potențialilor cumpărători asupra produselor realizate de agenții economici;
. deschiderea de noi piețe de desfacere a produselor militare;
. participarea la crearea unei piețe europene de armament.
- privatizarea etapizata a infrastructurii producției de apărare.
- stabilirea de parteneriate economice cu firmele cele mai performanțe din țările membre NATO;
- crearea unui cadru juridic care să permită guvernului o mai buna utilizare a direcțiilor strategiei de acțiune în domeniu;
- stabilizarea producției (de apărare și civile) și folosirea eficienta a forței de muncă;
- crearea unui context favorabil ajustarii structurale a producției de apărare;
- creșterea exporturilor prin participarea la licitații internaționale, în condiții de competitivitate cu firmele din alte tari.
7.9. Industria alimentara
. În prezent, în industria alimentara își desfășoară activitatea peste 35200 de agenți economici, ponderea detinand-o sectorul privat, care reprezintă cca. 99% din total, iar pe subsectoare industriale, cea mai mare pondere, în ordine descrescătoare, se regaseste în domeniul de morarit și panificatie, carne și produse din carne, băuturi alcoolice, lapte și produse lactate, prestări de servicii, ape carbogazoase și alte băuturi, conserve din legume și fructe și băuturi răcoritoare, uleiuri și grăsimi vegetale, zahăr și produse zaharoase, peste și produse piscicole.
. Capacitatile de producție în domeniul industriei alimentare au crescut, odată cu mărirea numărului agenților economici, astfel încât pe subsectoare acestea sunt în măsura să asigure atât necesarul de consum intern, cat și disponibilitati pentru export. Peste 60% din capacitatile de producție sunt modernizate, iar din acestea 80% sunt unități care pot realiza produse competitive pentru export. Din cele 440 de unități de industrie alimentara cu capital majoritar de stat existente la nivelul anului 1993, au fost privatizate până la finele anului 2000 un număr de 287, iar 48 se afla în reorganizare juridică și faliment.
. Se remarca o specializare a acestor capacități pe un singur produs sau pe o grupa de produse, ceea ce conduce la creșterea nivelului de competitivitate. Aceasta se manifesta mai pregnant în domeniul de morarit și panificatie, ulei, zahăr, bere și vin, lapte și produse lactate. Productiile realizate în industria alimentara reprezintă cca 12,7% din volumul total al producției industriale.
. Pentru toate produsele sau grupele de produse din industria alimentara au fost elaborate și aprobate standarde profesionale. De asemenea au fost adoptate ca standarde române 33 de standarde europene și 77 standarde internaționale, pentru metode de analiza și parametri de calitate ai produselor alimentare și au fost revizuite alte numeroase standarde române în domeniu.
. Pe termen mediu obiectivul principal este creșterea în continuare a competitivitatii industriei alimentare și alinierea în totalitate la reglementările în domeniu ale Uniunii Europene.
8. IMPLEMENTAREA PREVEDERILOR POLITICII INDUSTRIALE
. Complexitatea procesului de implementare a politicii industriale necesita din partea Ministerului Industriei și Resurselor, o abordare perseverenta și responsabilă care să vizeze în principal trei planuri:
- Perfecționarea cadrului instituțional de gestionare/monitorizare.
- elaborarea unui calendar de măsuri și acțiuni, care să pună în practica prevederile politicii industriale.
- etapizarea pe termen mediu a acestor măsuri și acțiuni.
. Implementarea etapizata a politicii industriale va fi coordonata de GRUPUL INTERMINISTERIAL constituit în acest scop prin Hotărâre de Guvern și care va fi realizată conform Planului de Acțiune aferent, cu posibilitatea derulării simultane a unor acțiuni din etape diferite, care trebuie să înceapă cu măsurile care să contribuie la realizarea stabilitatii macroeconomice necesară dezvoltării economice durabile și care se referă în principal la restructurare și privatizare și la mediul economic.
. Pornind de la stadiul actual al dezvoltării economiei și de la performanțele recente ale industriei românești, în scopul realizării obiectivului principal al politicii industriale și anume creșterea competitivitatii industriale, se impune o etapizare a acțiunilor, fără a exclude posibilitatea derulării simultane a unor acțiuni din etape diferite:
Etapa 1 (2001-2002)
- Accelerarea ajustarii structurale, ceea ce presupune continuarea și întărirea procesului de restructurare și privatizare, inclusiv de închidere de capacități neviabile, și crearea condițiilor de relansare economică și de dezvoltare durabila.
- Ameliorarea mediului de afaceri astfel încât sa devină prielnic și predictibil și asigurarea unui mediu economic deschis și viabil, bazat pe un sistem legislativ simplu, stabil și stimulativ și pe un cadru instituțional corespunzător și eficient
Etapa II (2003-2004)
- Asigurarea creșterii competitivitatii pentru produsele și serviciile industriale prin implementarea celorlalte măsuri și acțiuni necesare, astfel încât acestea să poată face fața presiunii forțelor concurentiale existente pe piața internationala, în condițiile globalizarii economiei.
. În acest scop Guvernul României va accelera restructurarea în industrie abordand acest proces simultan pe mai multe planuri:
- modificarea formei de proprietate (accelerarea privatizării);
- dimensionarea capacităților de producție în raport cu cererea solvabilă a pieței (restrangeri sau inchideri de capacități neviabile);
- gradul de participare la creșterea PIB (creșterea valorii adăugate a produsului).
. Guvernul României va accentua în anul 2001 procesul de restructurare a întreprinderilor cu capital majoritar de stat, prin diminuarea și/sau oprirea activităților industriale neperformante, în corelare cu cererea solvabilă a pieței, astfel încât să rezulte capacități de producție capabile sa genereze profit în condiții economico-financiare favorabile.
. De asemenea Guvernul României va accelera în anul 2001 procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital majoritar de stat astfel încât să se mărească ponderea sectorului privat, inclusiv în industrie, pentru a avea garanția creșterii eficientei activității și asigurării condițiilor de dezvoltare mai rapida a sectorului tertiar.
. Politica Industriala a României va fi actualizată în corelare cu evoluția mediului economic și pe baza consultărilor cu autoritățile publice cu competente în domeniu, cu partenerii de dialog social (sindicate, patronate, asociații profesionale) și cu alți factori de influența asupra activităților industriale.
PLAN DE ACȚIUNE PENTRU IMPLEMENTAREA
POLITICII INDUSTRIALE A ROMÂNIEI
INTRODUCERE
Ținta finala a acțiunilor guvernamentale în domeniul politicii industriale o constituie creșterea competitivitatii și a performantelor industriei românești. Guvernul României este constient ca atingerea acestui obiectiv este condiționată în principal de asigurarea unui mediu de afaceri deschis, viabil și stabil concomitent cu măsuri de accelerare a ajustarii structurale, precum și de promovarea investițiilor intangibile (promovarea C&D și inovarii, investiții în capitalul uman și flexibilizarea forței de muncă, politici active în domeniul calității, armonizarea standardelor, etc.), de asigurarea compatibilitatii cu mediul înconjurător și pentru susținerea dezvoltării cooperării industriale și a IMM.
Principala inițiativa în acest scop o constituie ajustarea structurală, pentru care responsabilitatea aparține operatorilor economici, autorităților publice revenindu-le rolul de a sprijini și facilita desfășurarea proceselor. De aceea Guvernul are în vedere întărirea capacității agenților economici de a face fața forțelor pieței și competitiei pe piața interna și internationala.
Acest document are rolul unui program de lucru, astfel încât periodic, pe baza monitorizarii sale, să se poată face o evaluare a situației și să se aducă ajustarile necesare.
La stabilirea măsurilor s-a avut în vedere acțiunea conjugata a factorilor de influența din întreaga economie în scopul de a atinge eficienta dorita a acțiunilor. În același context acțiunile prevăzute în Planul de Acțiune sunt în concordanta cu prevederile Strategiei de Dezvoltare Economică pe Termen Mediu a României transmisă în martie 2000 la CE/UE și cu Programul de guvernare aprobat de Parlamentul României.
Planul de acțiune insumeaza o serie de măsuri și acțiuni cu aplicare imediata și în perspectiva, este structurat și urmărește liniile directoare ale politicii guvernamentale în domeniul industriei, referindu-se la obiectivele care conduc la creșterea performantelor și la îmbunătățirea competitivitatii industriei românești.
Implementarea prevederilor Politicii Industriale urmează să fie realizată în doua etape (2001-2002 și 2003-2004), cu posibilitatea derulării simultane a unor acțiuni din etape diferite, începând cu măsurile care contribuie rapid și semnificativ la realizarea stabilitatii macroeconomice, cu referire în principal la continuarea și accelerarea ajustarii structurale precum și la îmbunătățirea mediului de afaceri.
În același timp pentru unele măsuri și acțiuni este avută în vedere derularea implementarii pe termen mai lung, respectiv până în anul 2006, care deși depășește termenul mediu pentru care a fost elaborata Politica industriala a României (2001-2004) contribuie la construirea economiei de piața viabila și funcțională, precum și la întărirea capacității de a face fața presiunii concurentiale și forțelor pieței unice a Uniunii Europene, condiții care trebuie asigurate până în momentul aderării României.
1. SUSȚINEREA DEZVOLTĂRII UNUI MEDIU DE AFACERI VIABIL, DESCHIS ȘI PREDICTIBIL
O condiție esențială pentru realizarea unei economii de piața viabila și funcțională, precum și a unei industrii competitive, este crearea unui mediu de afaceri deschis, viabil și stabil care să permită accesul liber al operatorilor economici la competiție și dezvoltare. În acest scop, Guvernul României are în vedere un pachet de măsuri și acțiuni care să asigure condițiile necesare dezvoltării activităților economico-productive pe baza unei competitii libere și loiale pe piața. Aceste măsuri fac parte din prioritățile Guvernului României vizând prima etapa (2001-2002) a implementarii prevederilor politicii industriale, alături de accelerarea și adâncirea ajustarii structurale.
1.1. Eliminarea barierelor administrative și birocratice
Pentru simplificarea procedurilor legislative și administrative aferente inițierii de noi afaceri sunt avute în vedere unele măsuri care să sprijine dezvoltarea spiritului antreprenorial.
-
integrarea sistemelor de înregistrare aparținând registrului comerțului cu cel fiscal;
Camera de Comerț și Industrie a României(CCIR) +Registrul Comerțului+Ministerul Finanțelor Publice (MFP)
2001
-
întocmirea unui plan de acțiune pentru continuarea integrării modalităților de identificare a operatorilor economici cu activitate de import, export, protecția muncii, în domeniul fiscal și comercial;
CCIR+Registrul Comerțului +MFP+Ministerul pentru IMM și Cooperație (MIMMC)
2001
-
pregătirea și aprobarea unui plan de eliminare a barierelor administrative;
MIMMC+MFP
2001
-
aplicarea planului de eliminare a barierelor administrative.
MIMMC+MEP
2001-2003
-
propuneri de modificare a legislației în vigoare în vederea reducerii numărului și simplificarea procedurilor de emitere a avizelor sau acordurilor care să permită funcționarea operatorilor economici, inclusiv pentru diminuarea taxelor aferente
MIMMC+Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS)
2001-2002
1.2
Asigurarea unui cadru legislativ stabil, simplu și coerent
1.2Asigurarea unui cadru legislativ stabil, simplu și coerent
-
revizuirea și îmbunătățirea cadrului legislativ astfel încât să devină stabil, stimulativ și mai transparent.
Ministerul Industriei și Resurselor (MIR) +Ministerele economice
sem. II 2001-2002
-
îmbunătățirea cadrului juridic și de reglementare prin adoptarea acquis-ului comunitar, în domeniul produselor industriale, în principal vizând libera circulație a mărfurilor
MIR
2001-2003
1.3
Eliminarea barierelor la ieșirea de pe piață prin îmbunătățirea procedurilor de faliment
1.3Eliminarea barierelor la ieșirea de pe piață prin îmbunătățirea procedurilor de faliment
-
creșterea numărului de judecători sindici în tribunalele românești
Ministerul Justiției (MJ)
Sem. II 2001-2002
-
analiza modului în care se aplică prevederile legii falimentului, dezbaterea concluziilor raportului cu comunitatea de afaceri și aplicarea măsurilor corective identificate ca fiind necesare
MJ + Ministerele Economice
Sem. II 2001
1.4
Îmbunătățirea sistemului contabil și de audit
1.4Îmbunătățirea sistemului contabil și de audit
-
introducerea cerințelor pentru societățile cotate la Bursa de Valori București și tranzacționate pe piața RASDAQ de a avea situații financiare auditate potrivit Standardelor Internaționale de Audit
Camera Auditorilor din România + MFP
2001-2003
-
introducerea Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS), respectiv a Sistemului de Contabilitate armonizat cu Directivele Europene și Standardele Internaționale de Contabilitate pentru societățile care îndeplinesc criteriile prevăzute de Directiva a IV-a a CEE
MFP
2001-2004
1.5
Crearea de condiții favorabile activităților industriale
1.5Crearea de condiții favorabile activităților industriale
-
disciplinarea agenților economici din punct de vedere al obligațiilor reciproce rezultate din raportul furnizor-beneficiar;
MJ + MFP +Ministerele economice
2002
-
revizuirea regimului fiscal în ceea ce privește amortizarea, rezervele, recunoașterea cheltuielilor de afaceri și impozitarea profitului investit;
MFP
2002
-
întărirea disciplinei financiare
MFP
2001-2004
-
fundamentarea și elaborarea unui proiect pentru introducerea în România a sistemului de achiziționare "pe cale electronică"
Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (MCTI)
2003-2004
-
proiectarea de instrumente de politică comercială care să aibă drept scop îmbunătățirea structurii producției în vederea realizării de produse cu cerere la export și cu valoare adăugată mare, cu un înalt grad de inteligență încorporată în condițiile globalizării economice
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) + MIR
2001-2006
-
elaborarea și implementarea de înțelegeri bilaterale, între România și alte țări, care să aibă ca obiectiv eliminarea eventualelor discriminări
MAE + MIR
2001-2006
-
revizuirea politicii fiscale pentru a deveni mai flexibilă, relaxată și stimulativă
MFP
2002
-
inițierea unor reglementări pentru susținerea exporturilor de produse superior prelucrate
MFP + MIR
martie 2002
1.6
Stimularea dezvoltării investițiilor
1.6Stimularea dezvoltării investițiilor
-
stabilirea unui portofoliu anual de proiecte de investiții prioritare pentru care se va urmări atragerea de investitori străini semnificativi
MIR
2001-2004
-
simplificarea procedurilor pentru avizarea investițiilor
Ministerul Dezvoltării și Prognozei (MDP)
2001
-
realizarea de materiale și acțiuni promoționale, la nivelul practicilor internaționale, pentru atragerea de investiții străine
MDP + MIR + MAE
2002-2004
-
promovarea comenzilor publice
Autorități publice centrale și locale
2001-2004
-
îmbunătățirea cadrului legislativ în domeniu, vizând investițiile directe cu impact economic major
MDP
2001
2. DEZVOLTAREA PIEȚEI LIBERE ȘI CONCURENTIALE
Unul din obiectivele Tratatului Uniunii Europene este deschiderea piețelor către libera concurenta. Regulile concurentei trebuie să fie acceptate de către toate statele și să fie puse în practica în mod efectiv și generalizat de către toți participanții la acțiunile de comerț, în scopul preintampinarii apariției distorsiunilor pe piața.
Pentru crearea unui mediu care să asigure o piața libera și concurentiala în România a fost creat cadrul legislativ prin adoptarea legilor 21/l996-Legea Concurentei și 143/1999 Legea Ajutorului de Stat.
2.1 Prevenirea practicilor anticoncurentiale
-
concentrarea eforturilor pentru prevenirea practicilor anticoncurențiale prin:
Consiliul Concurenței + Oficiul Concurenței
▪
asigurarea transparenței acordurilor încheiate între companii, care trebuie să se supună prevederilor Legii Concurenței
2001-2006
▪
eliminarea barierelor de intrare pe diferite piețe, prin:
2001-2006
[]
controlul concentrării economice;
[]
reanalizarea prevederilor care permit acordarea fără concurență a licențelor de concesionare către operatorii de stat
2.2 Aplicarea regulilor privind acordarea sprijinului de stat stabilit prin
(legea ajutorului de stat)
-
controlul riguros al ajutoarelor de stat prin aplicarea prevederilor stabilite de reglementarea specifică (Legea nr. 143/1999) și acțiuni vizând:
Consiliul Concurenței + Oficiul Concurenței
▪
informarea tuturor instituțiilor care oferă ajutoare de stat în ceea ce privește sfera de acoperire a noțiunii de ajutor de stat și necesitatea anunțării prealabile a intenției de a oferi sprijinul.
dec. 2001
▪
descurajarea demersurilor instituțiilor publice de a introduce noi scheme de ajutoare de stat fără a obține în prealabil autorizarea Consiliului Concurenței
2001-2006
▪
îndeplinirea atribuțiilor ce revin Oficiului Concurenței în domeniul inventarierii și monitorizării ajutoarelor de stat
2001-2006
▪
promovarea regulilor de concurență și a ajutorului de stat, mediatizarea prevederilor legilor respective prin publicații și seminarii
dec. 2001
▪
pregătirea profesională a personalului pe probleme de concurență și ajutor de stat
2.3 Clarificarea obiectivului și limitelor reglementării de către stat a activităților în diferite sectoare economice
-
restrângerea domeniilor supuse reglementării statului (de preferință reglementarea de către stat a activităților economice se va limita la monopolurile naturale)
MDP+ Ministerele economice
2001-2002
2.4 Asigurarea competitiei libere în obținerea de contracte privind achizițiile publice
-
elaborarea și aplicarea unui program național de instruire privind achizițiile publice prin organizarea de seminarii și prin punerea la dispoziția celor interesați a materialului didactic sub forma de CD-ROM și realizarea totodată a unui sistem de atestare a instructorilor care au urmat și absolvit cursurile de instruire. Programul va realiza instruirea personalului de specialitate al altor autorități contractante, precum și a unor entități sau grupuri implicate, inclusiv ofertanți, urmărindu-se asigurarea capacității personalului de specialitate al autorităților contractante de a duce la bun sfârșit procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, de a elabora documentația achiziției și anunțurile informative, de a evalua ofertele și de a conduce îndeplinirea contractului; de asemenea, se urmărește îmbunătățirea reacției prin care sectorul privat răspunde la acțiunile administrației publice.
MFP + Agenția Națională a Funcționarilor Publici
2002-2006
3. ACCELERAREA RESTRUCTURĂRII ȘI PRIVATIZĂRII
Guvernul României, recunoscând rolul important al sectorului privat în economie are în vedere măsuri și acțiuni care să contribuie la diminuarea ponderii sectorului de stat dar și la eficientizarea activității acestuia.
3.1 Continuarea realizării prevederilor programului PSAL I cu Banca Mondială
▪
oferirea la privatizare a societăților SC ALRO SA, SC ALPROM SA, SC SIDEX SA
Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiunilor Statului (APAPS)
Sem II 2001-2002
▪
continuarea procesului de privatizare pentru 4 din cele 5 societăți comerciale din componenta de privatizare "caz cu caz" (SC Hidromecanica SA, SC Electroputere SA, SC Romvag SA, SC Antibiotice SA)
APAPS
Sem. II 2001-2002
▪
inițierea procedurii de privatizare pentru societatea Tractorul Brașov
APAPS
Sem. II 2001-2002
▪
oferirea la privatizare a cel puțin 30 societăți comerciale din cele 50 de societăți grupate în 5 pachete de câte 10 societăți fiecare și realizarea procesului de vânzare pentru acestea.
APAPS
2001-2002
▪
lansarea planurilor de restructurare pentru cele 5 societăți comerciale din componenta PSAL de privatizare/restructurare/lichidare (SC IUG SA Craiova, SC Clujana SA Cluj-Napoca, SC Roman SA Brașov, SC Siderurgica SA Hunedoara, SC Nitramonia SA Făgăraș)
APAPS
2001-2002
3.2 Accelerarea procesului de privatizare în industrie
-
cuprinderea în cadrul negocierilor programului PSAL II a unui lot de 20 societăți comerciale în două componente: de privatizare și restructurare, cu asistența băncilor de investiții și a firmelor de consultanță internaționale:
▪
10 societăți grupate în trei pachete pentru componenta de privatizare
▪
10 societăți grupate în patru pachete pentru componenta de restructurare și oferirea la privatizare și privatizarea/restructurarea a 7 societăți comerciale din fiecare componentă, până la sfârșitul anului 2002
2001-2002
-
continuarea procesului de privatizare a societăților comerciale la care APAPS este acționar majoritar, prin atragerea de investitori români și străini până la sfârșitul anului 2002, pentru: cel puțin 10 societăți mari cu capital de stat; 300 societăți mici și mijlocii și 100 societăți în care statul deține acțiuni reziduale
-
continuarea activităților pentru pregătirea procesului de privatizare a SNP PETROM, stabilirea celor mai adecvate momente și căi pentru această acțiune precum și oferirea spre vânzare pe piața internațională de capital a unui pachet de acțiuni
2001-2002
3.3 Adâncirea restructurării societăților comerciale din industrie
▪
restructurarea organizatorică a întreprinderilor cu capital majoritar de stat și continuarea privatizării societăților comerciale fără caracter strategic din industria de apărare
MIR
2001-2004
▪
modernizarea capacităților de producție din industria de apărare
MIR
2001-2004
▪
mărirea gradului de integrare, a fabricației autoturismelor DACIA și DAEWOO prin creșterea numărului de componente asigurate de industria orizontală
MIR + APAPS
2001-2006
▪
separarea infrastructurii unităților din metalurgie și din industria construcțiilor de mașini de infrastructura edilitară a orașelor monoindustriale
APAPS + MIR
2001-2004
▪
adoptarea unei strategii (program) pentru restructurarea industriei siderurgice
MIR + APAPS
2001
▪
implementarea prevederilor strategiei (programului) de restructurare a sectorului siderurgic
MIR + APAPS
2002-2005
4. PROMOVAREA INVESTIȚIILOR INTANGIBILE
Intensificarea participării la schimburile economice internaționale și dezvoltarea economică durabila a tarii nu pot avea loc decât dacă în economia românească funcționează întreprinderi competitive. Un avantaj competitiv decisiv pentru o întreprindere ca și condiție pentru succesul pe termen lung al activității industriale o reprezintă investiția în capitalul uman. Un alt element important în același scop este diseminarea și utilizarea rezultatelor cercetării.
Inovatia este, la rândul ei, un factor cheie într-o economie moderna, bazată pe cunoaștere. Forțele care determina inovarea sunt competiția, tehnologia și cercetarea, dar succesul inovarii depinde de abilitatea oamenilor de afaceri de a folosi capitalul uman și intelectual precum și de a exploata rezultatele C&D și inovarii și oportunitatile pietii. În acest scop este necesară crearea unui mediu propice inovarii și realizării unei legături directe între industrie și cercetare-dezvoltare, tehnologie și inovare. Cercetarea fundamentală este mai puțin accesibila unei tari cu resurse financiare reduse, situație în care prioritara devine cultivarea bazei tehnologice existente care poate fi folosită pentru noi combinatii tehnologice și utilizarea ei ca parte a procesului de dezvoltare a produsului.
De asemenea este deosebit de important să se acorde o atenție sporită extinderii sistemului calității în întreaga industrie, sa crească grija față de mediul înconjurător și interesul pentru promovarea de tehnologii "curate", precum și a utilajelor și instalațiilor pentru realizarea acestora, care pot deveni un avantaj comparativ.
Dezvoltarea investițiilor intangibile este privită ca instrument de dezvoltare a competitivitatii și a creșterii avantajelor competitive ale tarii.
4.1 Utilizarea eficienta a resurselor umane și dezvoltarea instruirii vocationale
-
elaborarea unei politici coerente privind ocuparea forței de muncă; aplicarea Legii privind stimularea ocupării și formării profesionale a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS)
2001
-
creșterea mobilității, flexibilității, adaptabilității forței de muncă prin promovarea conceptului de pregătire continuă; amendarea Legii privind formarea continuă a adulților și a Legii privind Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților
MMSS
2001
4.2. Stimularea intiativelor de C&D și inovare și a implementarii acestora
-
realizarea unui studiu care să inventarieze proiectele de cercetare și inovațiile înregistrate oficial și care să identifice pe cele care pot rezolva problemele actuale și stringente ale pieții și ale operatorilor economici și care pot fi aplicate imediat cu costuri minime în domeniul industriei.
Ministerul Educației și Cercetării (MEC)
2002
-
crearea unui site pe Internet care să prezinte cele mai noi cercetări și inovații, pe domenii de activitate;
MIR (Oficiul pentru Invenții și Mărci) + MEC
2002
-
promovarea unor acte normative privind realizarea de centre de implementare a rezultatelor C&D pe baza acestora:
MEC
2001-2006
-
susținerea dezvoltării de strategii de firmă pentru mărirea capacității de adaptabilitate la schimbările de tehnologii și de produse pe piață.
MEC + MIR
2001-2004
-
stimularea întreprinderilor cu obiect apropiat de activitate pentru a realiza programe de cercetare comune, prin intermediul institutelor de cercetare și asociațiilor profesionale (eventual cu cofinanțare din partea statului din bugetul pentru cercetare-dezvoltare, sau cu cofinanțare externă);
MEC + MIR
2001-2006
-
stimularea întreprinderilor care introduc în producție rezultatele cercetării, dezvoltării în ceea ce privește asimilarea de noi tehnologii, noi materiale sau produse, în vederea reducerii riscului financiar (prin scheme de reducere a fiscalității) pentru implementarea realizărilor C&D
MFP + MIR + MEC
2001-2006
-
sprijinirea firmelor de C&D și realizarea unei cooperări strânse a industriei cu institutele de învățământ superior; susținerea conlucrării dintre cercetători, specialiști și studenți din institute și universități cu firmele interesate din domeniul industriei
MEC + MIR
2001-2006
-
alocarea de resurse bugetare cu prioritate, numai pe proiecte de C&D, fezabile, care conduc la efecte economice sau de altă natură favorabile și cuantificabile și care rezolvă probleme imediate ale operatorilor economici și ale pieții
MEC
2001-2006
-
continuarea acțiunilor de integrare a comunității științifice și tehnice românești în sistemul de știință și tehnologie european în principal prin participarea la cel de al cincilea Program Cadru de cercetare, dezvoltare și demonstrații al Uniunii Europene
MEC
2001-2006
▪
asigurarea suportului legislativ, administrativ și financiar care să permită îndeplinirea obligațiilor asumate prin asocierea României la cel de al cincilea Program Cadru și, ulterior, participarea la cel de al șaselea Program Cadru;
▪
extinderea rețelei naționale de puncte de contact;
▪
formarea unei structuri dedicate realizării activităților promoționale, de diseminare a informațiilor privind Programul Cadru V, precum și pentru cele de consultanță și training în vederea participării la aceste activități;
▪
asigurarea condițiilor pentru informarea, stimularea și pregătirea cercetătorilor;
▪
constituirea unui oficiu de legătură la Bruxelles;
▪
realizarea unei noi legături între industrie și universități, școli profesionale și institute de C&D.
4.3. Promovarea unei politici active de dezvoltare a infrastructurii calității
-
stimularea și sprijinirea implementării sistemului de management al calității (ISO 9000) de către agenții economici din industrie
MIR
2002-2006
-
adoptarea standardelor europene ca standarde naționale în procesul de armonizare ca factor de promovare a competitivității industriale
MIR + MEC
2001-2004
-
îmbunătățirea activității organismului național de acreditare și a laboratoarelor și organismelor acreditate pentru asigurarea condițiilor de semnare a Protocolului European de Evaluare a Conformității
MIR + MEC
2001-2003
-
dezvoltarea de programe de finanțare destinate IMM pentru introducerea standardelor de calitate (ISO 9000, ISO 14000)
MIMMC
2002-2004
4.4. Realizarea compatibilității instituționale și legislative cu UE privind infrastructura calității și evaluarea conformității
-
susținerea dezvoltării capacității instituționale a organismelor din cadrul infrastructurii calității prin programele de asistență tehnică PHARE 1999 și 2000 și prin subprogramele Planului național pentru cercetare-dezvoltare și inovare INFRAS
MIR + MEC
2001-2003
4.5.
Mediatizarea exemplelor de succes în promovarea investițiilor intangibile
4.5.Mediatizarea exemplelor de succes în promovarea investițiilor intangibile
-
realizarea de mese rotunde, emisiuni radio-TV, și alte acțiuni de mediatizare, publicarea de articole pentru prezentarea performanțelor și modalităților aplicate de cei care au crescut competitivitatea produselor prin:
MIR + MEC + MMMC
▪
flexibilizarea și utilizarea eficientă a resurselor umane;
2001-2006
▪
promovarea C&D și inovației
▪
creșterea calității și productivității
4.6.
Utilizarea eficientă a datelor prelucrate și gestionate de sistemele informaționale naționale și internaționale și diseminarea acestora către operatorii economici
4.6.Utilizarea eficientă a datelor prelucrate și gestionate de sistemele informaționale naționale și internaționale și diseminarea acestora către operatorii economici
-
realizarea de informări și colaborări cu asociațiile profesionale și cu camerele de comerț și industrie asupra bazelor de date naționale și internaționale disponibile și asupra posibilităților de utilizare, în vederea diseminării către operatorii economici interesați
MIR
2001-2006
4.7.
Întărirea capacității instituționale și administrative și creșterea eficienței aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și a proprietății intelectuale și industriale
4.7.Întărirea capacității instituționale și administrative și creșterea eficienței aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și a proprietății intelectuale și industriale
-
elaborarea legislației necesare pentru întărirea capacității instituționale și administrative în vederea apărării drepturilor de autor și a celor conexe pentru a încuraja astfel C&D și investițiile străine
MIR (Oficiul de Stat pentru invenții și Mărci) + MEC
2002-2004
-
explorarea și dezvoltarea în colaborare cu Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, a unor proiecte care să asigure pentru IMM protecția drepturilor de proprietate, informarea și training-ul necesar privind sistemul proprietății intelectuale, precum și derularea unor programe specifice pentru stimularea inovării și creșterii competitivității IMM
MIMMC + MCTI
2001-2004
4.8.
Susținerea extinderii aplicării în activitatea industrială a tehnologiei informației
4.8.Susținerea extinderii aplicării în activitatea industrială a tehnologiei informației
-
stimularea dezvoltării producției românești de software
MCTI
2001-2006
5.
DEZVOLTAREA COOPERĂRII INDUSTRIALE
5.DEZVOLTAREA COOPERĂRII INDUSTRIALE
Cooperarea industriala tine în primul rând de competența, interesul și responsabilitatea firmelor și a oamenilor de afaceri înșiși. Autorităților publice le revine rolul de a întări și perfectiona cadrul legal care să țină cont de interesul mutual al operatorilor economici și de a impulsiona realizarea de intalniri care să-i aducă pe cei interesați împreună pentru încurajarea cooperării industriale, ca instrument important de sprijin în creșterea competitivitatii industriei și dezvoltării economice.
5.1. Asigurarea unui cadru legislativ favorabil cooperării industriale
-
analizarea și îmbunătățirea reglementărilor legate de cooperarea industrială, vizând continuarea armonizării legislative cu cea a Uniunii Europene, ca element esențial pentru realizarea cooperării industriale cu țările UE
MIR + MIE
2001-2004
5.2 Dezvoltarea instrumentelor de cooperare industriala
-
prezentarea prin mijloacele mass-media a oportunităților de cooperare și realizarea de scheme de cooperare, găsirea de parteneri, diseminarea de informații privind piața și potențialii parteneri
MIR + CCIR
2001-2004
-
identificarea și implementarea unor sisteme privind facilitarea transferului de experiență (management și know-how)
MIR + CCIR
2001-2004
5.3. Facilitarea informării asupra posibilităților de cooperare
-
realizarea unei pagini pe site-ul autorității publice în domeniul industriei care să informeze asupra forumurilor internaționale de sub-antrepriză și a "saloanelor inversate" în care asamblorii se întâlnesc cu furnizorii potențiali, și asupra meselor rotunde pe teme specifice, pentru a oferi posibilitatea de participare întreprinderilor sau asociațiilor profesionale interesate
MIR + CCIR
2001-2006
-
organizarea de mese rotunde și conferințe care să stimuleze cooperarea între societățile comerciale
MIR
2001-2006
5.4. Elaborarea de noi soluții de cooperare
-
stimularea dezvoltării expertizei în engineering financiar și aranjamentelor de offset prin informări și cursuri de instruire
MFP + MIR + CCIR
2001-2004
5.5. Sprijinirea extinderii ofertei de servicii specializate
de consultanța și de instruire în domeniul comerțului
exterior
-
sprijinirea înființării de servicii de consultanță în vederea reducerii impactului insuficientei cunoașteri a procedurilor de marketing, a oportunităților sau dificultăților existente pe diferite piețe și a insuficientei cunoașteri a unei limbi străine.
MAE + MIR + CCIR
2001-2006
5.6. Sprijinirea cunoașterii instrumentelor moderne de marketing
-
mediatizarea instrumentelor moderne de marketing prin intermediul mass-media și a camerelor de comerț și industrie, descrierea avantajelor acestor instrumente și a posibilității utilizării lor, prezentarea realizărilor de succes a acelor oameni de afaceri care le utilizează
MIR + CCIR
2001-2006
5.7.
Stimularea dezvoltării cooperării tehnologice între industrie, centrele de cercetare și universități prin mese rotunde și conferințe
5.7.Stimularea dezvoltării cooperării tehnologice între industrie, centrele de cercetare și universități prin mese rotunde și conferințe
MEC + MIR
2001-2006
5.8.
Extinderea înțelegerilor bilaterale cu alte țări privind protecția investițiilor
5.8.Extinderea înțelegerilor bilaterale cu alte țări privind protecția investițiilor
MAE
2001-2006
5.9.
Creșterea eficienței activității compartimentelor comerciale ale ambasadelor în vederea extinderii comerțului, vizând cu prioritate cooperarea industrială
5.9.Creșterea eficienței activității compartimentelor comerciale ale ambasadelor în vederea extinderii comerțului, vizând cu prioritate cooperarea industrială
MAE
2001-2006
6. SUSȚINEREA DEZVOLTĂRII IMM
În contextul globalizarii economiilor și piețelor, una dintre cheile creșterii economice și competitivitatii este adaptabilitatea, care conferă rezistenta la socurile economice. Cele mai adaptabile întreprinderi sunt cele mici și mijlocii, deoarece prin flexibilitatea lor pot genera alternative economice și sociale eficace.
Dezvoltarea sectorului IMM, în cadrul sectorului privat, constituie o componenta semnificativă a politicii industriale și economice românești, care influențează pozitiv ritmul creșterii economice durabile, prin sporirea contribuției IMM în realizarea PIB, într-un procent apropiat cu cel din Uniunea Europeană.
Accesul dificil la sursele de finanțare, lipsa serviciilor suport specifice, dificultăți în cooperarea cu marile firme și în general pentru pătrunderea pe piețe constituie punctele slabe ale procesului de dezvoltare a IMM și pe care autoritățile române doresc să le elimine cat mai curând.
6.1. Asigurarea unui mediu de afaceri favorabil și stimulativ
pentru investiții în sectorul IMM
a) perfecționarea cadrului legislativ, astfel încât să favorizeze dezvoltarea IMM
-
analiza cadrului legal cu impact direct sau indirect asupra dezvoltării sectorului IMM, în scopul simplificării, sporirii coerenței, eliminării ambiguităților și alinierii la legislația UE;
MIMMC
2001-2004
-
organizarea de reuniuni și conferințe regionale și/sau naționale pentru identificarea și găsirea soluțiilor la problemele majore ale dezvoltării sectorului IMM asigurarea unui mediu fiscal propice pentru IMM
MIMMC
2001-2004
b) asigurarea unui mediu fiscal propice pentru IMM
-
analizarea sistemului de taxe și impozite în vederea simplificării acestuia și a încurajării investițiilor în cadrul unei legislații specifice în concordanță cu legislația investițiilor;
MIMMC + MFP + MDP
2001-2002
c) realizarea unei politici active și dinamice în scopul creșterii accesului pe piață
-
crearea și menținerea unei baze de date comprehensive privind sectorul IMM, disponibile pe INTERNET
MIMMC + CCIR + CNIPMM
2001-2006
-
constituirea rețelei naționale de centre de consultanță și management al informațiilor pentru IMM-uri, conform Legii nr. 133/1999
MIMMC
2001-2004
6.2. Satisfacerea unor nevoi specifice ale IMM pentru
îmbunătățirea capacității de participare pe piața
a) Acces la finanțare:
-
elaborarea de programe de finanțare pentru IMM-uri cu sprijin financiar extern și/sau de la bugetul de stat: microcredite, scheme de creditare, acordarea de asistență pentru dezvoltarea sistemelor moderne de finanțare, granturi pentru promovarea antreprenoriatului și înființarea de întreprinderi și pentru proiecte/activități specifice (CDI, transfer de tehnologie, subcontractare, etc.);
MIMMC
2001-2004
-
constituirea Fondului național de garantare a creditelor pentru IMM-uri, conform Legii nr. 133/1999.
MIMMC
2001
-
constituirea Fondului național de cogarantare a creditelor pentru IMM-uri;
MIMMC
2002
-
asigurarea participării IMM la programe comunitare - al IV-lea Program multianual pentru IMM (2001-2005);
MIMMC
2001-2005
-
finanțarea IMM-urilor prin programe PHARE și mobilizarea de alte surse internaționale de finanțare
MIMMC
2002-2006
-
elaborarea și implementarea de programe pentru încurajarea activităților care contribuie la lărgirea piețelor întreprinderilor și, cu prioritate, la dezvoltarea exporturilor, prin sprijin financiar și asigurări de risc pentru operațiuni de comerț exterior, accesul la informații privind piețele interne și externe, pentru operațiuni de comerț exterior, accesul la informații privind piețele interne și externe, pentru realizarea de acțiuni promoționale, expoziții în țară și în străinătate.
MIMMC
2001-2004
b) Spații de lucru și infrastructură fizică
-
facilitarea accesului IMM la spațiile de producție disponibile ale societăților cu capital majoritar de stat:
MIMMC + Ministerele economice
2001-2006
-
oferirea de spații și utilități de producție, prin intermediul unor incubatoare de afaceri, centre de inovare, parcuri de afaceri.
MIMMC + Ministerele economice
2001-2006
c) îmbunătățirea ofertei de servicii pentru IMM-uri
-
elaborarea de programe de pregătire profesională destinate managerilor și angajaților IMM-urilor, conform Legii nr. 133/1999
MIMMC
2001-2004
-
elaborarea unui program de informare pentru întreprinzători
MIMMC
2001-2004
-
sprijinirea inițiativelor de dezvoltare de incubatoare de afaceri, centre de inovare
MIMMC
2003-2006
d) Sprijinirea realizării de asocieri ale IMM
-
realizarea unui sistem de consultare cu asociațiile IMM;
MIMMC
2002-2003
-
promovarea creșterii reprezentativității asociațiilor IMM
MIMMC
2002-2003
-
susținerea organizării unei întâlniri anuale a IMM și a asociațiilor care-i reprezintă, pentru a putea trece în revistă problemele care au apărut, modalitățile de rezolvare și pentru a se supune rezolvării alte probleme care au apărut pe parcurs
MIMMC
2001-2006
6.3. Promovarea IMM în zonele defavorizate
-
susținerea efectuării de studii de marketing și de oportunități
MIMMC + Ministerul
▪
efectuarea de studii regionale pentru a scoate în evidență oportunitățile din zonă, resursele, posibilitățile de integrare în mediul economic interzonal
Administrației Publice (MAP) + MDP
2001-2004
-
sprijin pentru înființarea de incubatoare de afaceri și parcuri industriale în zonele aflate în criză
▪
oferirea de servicii de consultanță
▪
sprijin pentru înființarea de noi afaceri
▪
oferire de informații asupra legislației și a procedurilor de a fi acceptați în parcurile industriale sau în incubatoarele de afaceri.
MIMMC + MAP + MDP
2001-2004
6.4.
Sprijinirea extinderii folosirii tehnologiei informației în activitatea industrială a IMM și în serviciile
6.4.Sprijinirea extinderii folosirii tehnologiei informației în activitatea industrială a IMM și în serviciile
suport pentru acestea și a transferului de tehnologie către IMM-uri
suport pentru acestea și a transferului de tehnologie către IMM-uri
MIMMC + MCTI
2001-2006
7. CORELAREA CU PROGRAMUL DE DEZVOLTARE REGIONALA A ROMÂNIEI
7.1 Reducerea discrepantelor între nivelurile de dezvoltare
în interiorul regiunilor, între județe, orașe și comune,
conform Programului de dezvoltare regionala a României
-
modernizarea sistemului de comunicații și transport, care să determine revigorarea întreprinderilor industriale
Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței (MLPTL) + MCTI
2001-2006
-
susținerea realizării unui sistem de instruire a forței de muncă în vederea dezvoltării capacității acesteia de a se adapta rapid noilor sectoare industriale ce vor apărea în zonă
MMSS
2002-2003
-
stimularea spiritului anteprenorial prin intermediul diverselor cursuri, inclusiv în licee cât și în facultățile interesate
MEC
2001-2006
-
sprijinirea administrațiilor publice locale în vederea acordării de facilități eventualilor investitori (posibilitatea de a închiria clădiri și utilaje nefolosite în întreprinderile de stat)
MAP + Ministerele economice
2001-2006
-
externalizarea unor activități secundare ale întreprinderilor din zonă și constituirea de societăți comerciale profitabile prin extinderea ariei de deservire a acestora;
APAPS + Ministerele economice
2001-2006
-
elaborarea de programe specifice vizând crearea de locuri de muncă în zonele supuse procesului de restructurare și cu impact social major
APAPS + Ministerele economice
Sem. II 2001-2006
8. PROMOVAREA COEZIUNII SOCIALE
Coeziunea socială este un factor determinant pentru succesul ajustarii structurale și pentru elaborarea și implementarea politicilor industriale. În acest scop vor fi realizate acțiuni vizând:
8.1. Atragerea partenerilor sociali și a altor factori
implicați în activitatea industriala în procesul
de elaborare a politicilor și în participarea la decizie.
-
realizarea de consultări și întâlniri periodice, cu factorii implicați în activitatea industrială (sindicate, patronate, asociații profesionale, etc.) privind ajustarea structurală și elaborarea și punerea în practică a politicilor industriale.
MIR
2001-2006
8.2. Susținerea întreprinderilor în realizarea creșterii
coeziunii sociale
-
consultanță permanentă, activă și eficientă oferită întreprinderilor în domeniul creșterii coeziunii sociale, inclusiv popularizarea exemplelor de succes, pentru stimularea implicării forței de muncă în activitatea de luare de decizii, introducerii noilor metode de lucru și creșterii mobilității forței de muncă, din industrie.
MIR
2001-2006
9. DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE PROTECȚIE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
9.1. Întărirea capacității instituționale pentru protecția
mediului înconjurător
-
încurajarea și stimularea introducerii sistemului de management de mediu (ISO 14001) la nivelul operatorilor economici;
Ministerul Apelor și Protecției Mediului (MAPM) + Ministerele economice + APAPS
2001-2006
-
continuarea organizării în fiecare minister, organism central și local a unui compartiment de gestionare a problemelor de mediu în scopul descentralizării sistemului instituțional prin stabilirea competențelor de protecție a mediului la nivelul comunităților locale, cu accent pe acțiunile preventive;
MAPM
2001-2002
-
crearea unor organisme de certificare a sistemelor de management de mediu și a unor organisme de inspecție și acreditare a acestora, precum și a laboratoarelor de încercări pentru domeniul mediului înconjurător.
MAPM
2001-2002
9.2. Consolidarea cadrului legislativ
-
elaborarea strategiilor de armonizare cu legislația UE pe domeniile definite în acquis-ul comunitar pentru mediu:
MAPM + MIR
-
gestionarea deșeurilor;
dec. 2001
-
controlul poluării industriale și managementul mediului
-
completarea legislației privind mediul înconjurător cu: Legea pentru prevenirea și reducerea poluării industriale și cu reglementări privind calitatea combustibililor și gestionarea deșeurilor industriale
MAPM + MIR
2001-2003
9.3. Prevenirea și reducerea poluarii industriale
-
realizarea mecanismelor financiare pentru promovarea retehnologizării agenților economici din industrie în vederea diminuării poluării
MAPM
2001-2003
-
realizarea sistemului instituțional și eficientizarea mecanismelor financiare pentru susținerea tehnologiilor curate
MAPM
2001-2004
9.4. Distrugerea deșeurilor nereciclabile
-
realizarea și dezvoltarea infrastructurii pentru eliminarea deșeurilor industriale nereciclabile
MAPM + MAP
2001-2004
10. MODERNIZAREA ROLULUI AUTORITĂȚII PUBLICE CENTRALE ÎN DOMENIUL INDUSTRIEI
Autoritatea publică centrala în domeniul industriei este Ministerul Industriei și Resurselor care are ca atribuție principala elaborarea și implementarea politicii industriale. Modernizarea rolului Ministerului Industriei și Resurselor se bazează în principal pe:
-
creșterea capacității Ministerului Industriei și Resurselor privind elaborarea și implementarea politicii industriale prin perfecționarea cadrului organizatoric și a personalului;
MIR
2001-2003
-
întărirea capacității Ministerului Industriei și Resurselor pentru gestionarea restructurării și privatizării operatorilor economici din subordinea și coordonarea sa, prin întărirea rolului CA și AGA precum și prin înființarea unui oficiu cu atribuții de privatizare;
MIR 2001-2004
-
întărirea componentei activității de asigurare a compatibilității activităților industriale cu cerințele de protecție a mediului înconjurător;
MIR
2001-2004
-
extinderea consultărilor cu partenerii sociali și cu alți factori implicați în derularea activității industriale, în problemele legate de ajustarea structurală, elaborarea și implementarea politicii industriale, restructurare, privatizare, perfecționarea cadrului legislativ și instituțional, probleme sociale, etc. prin realizarea unor întâlniri periodice, precum și în scopul participării directe a acestora la luarea deciziilor majore în domeniu.
MIR
2001-2006
--------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.