Decizia nr. 251/2001

Articolul II

alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

prevede că dispozițiile

art. 43^1 și 43^2, introduse în Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , urmau să se aplice de la data de 1 iulie 2000, deși ele nu erau aplicabile decât de la data de 3 iulie 2000 (data la care a fost publicată

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 ).

- Abrogarea

art. 7 din Legea nr. 3/1977

conferă "caracter de retroactivitate dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , referitoare la impozitarea pensiilor, indiferent de data când au fost stabilite și de perioada de cotizare la asigurările sociale de stat pentru care au fost acordate". Critica se întemeiază pe jurisprudenta Curții Constituționale (Decizia nr. 214/1997, care are ca obiect de examinare constituționalitatea aplicării în timp a legii penale). De asemenea, prin modificarea

art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 73/1999

s-a prevăzut stabilirea unor bareme pentru impozitarea pensiilor începând cu data de 1 ianuarie 2000. Se mai considera ca impozitarea pensiilor, astfel cum este reglementată, "este inadmisibila și datorită condițiilor legale în vigoare în perioada în care a fost reținută contribuția pentru constituirea fondului asigurărilor sociale de stat, [...] modificarea acestor condiții prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

și prin

Hotărârea Guvernului nr. 611/2000

având caracter retroactiv". În același mod se considera ca a avut loc "modificarea retroactivă a regimului asigurărilor de stat și, implicit, a regimului pensiilor". Aceasta acțiune în timp a actelor normative criticate a instituit, "pentru întreaga perioadă de până la data de 3 iulie 2000, o dubla impunere a acelorași venituri salariale".

-

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

(publicată la 3 iulie 2000) și

Hotărârea Guvernului nr. 611/2000

(publicată la 19 iulie 2000) contravin art. 78 din Constituție, deoarece art. II alin. (1) din ordonanța menționată prevede că dispozițiile

art. 43^1 și 43^2 (introduse în Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 ) se aplică retroactiv, adică de la 1 iulie 2000, iar hotărârea Guvernului anterior citata prevede că dispozițiile sale sunt aplicabile începând de la aceeași dată de 1 iulie 2000.

- Actele normative criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 43 alin. (2), care, "considerând nivelul de trai ca fiind un drept fundamental al cetățenilor României, prevede, între altele, ca cetățenii au dreptul la pensie, subintelegandu-se ca acest drept privește pensia în integralitatea ei".

- Aceleași acte normative contravin și dispozițiilor art. 49 alin. (1) și (2) din Constituție, care prevăd limitativ cazurile de restrangere a exercițiului unor drepturi fundamentale, printre care însă nu se poate înscrie și ipoteza reglementată prin ordonanța de urgență criticata. Asadar, dreptul la protecție socială, ca și regimul legal al pensiei constituie probleme esențiale ale politicii statului, care "nu pot fi expediate printr-o ordonanța de urgență a Guvernului".

- Prin aceleași dispoziții legale se încalcă și art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacra principiul egalității, întrucât se creează o discriminare între categoriile de pensionari. Astfel, se arata că nu sunt impozabile pensiile pentru invalizi, orfani și văduvele de război și sumele fixe de îngrijire pentru pensionării care au fost încadrați în gradul I de invaliditate, în timp ce celelalte pensii sunt impozabile. O alta modalitate de discriminare este și aceea ca sunt exceptate de la impozitare pensiile în cuantum mai mic de 2.000.000 lei, deși toți pensionării sunt plătiți din aceeași sursa - bugetul asigurărilor sociale de stat.

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ, exprimandu-și opinia, considera ca actele normative criticate încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 138 alin. (1) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata următoarele:

Curtea Constituțională nu este competența sa examineze constituționalitatea hotărârilor Guvernului, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Privitor la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

se susține ca aceasta nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, pentru ca, asa cum s-a statuat în practica jurisdicțională a Curții Constituționale, tratamentul egal se impune "doar pentru cetățeni aflați în situații identice, iar pentru cei aflați în situații diferite acesta nu poate fi decât diferit". Or, dispozițiile

art. 4 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , asa cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , reglementează situații diferite care nu se pot confunda și cărora li se aplică tratamente diferite.

Referitor la critica vizând încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție se arata ca în practica sa constanta Curtea Constituțională a statuat ca în cazuri excepționale Guvernul poate emite ordonanțe de urgență, nefiind aplicabilă restrictia instituită de art. 114 alin. (1)-(3) din Constituție.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate ce vizează

Hotărârea Guvernului nr. 611/2000

este inadmisibila, deoarece Curtea Constituțională este competența sa decidă numai asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe ori asupra unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , Guvernul considera ca aceasta este neîntemeiată.

Se susține ca asupra notiunii de "caz excepțional", Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 65/1995, statuand ca prin cazuri excepționale, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituție, se înțelege acele situații care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de legiuitor. Intervenția Guvernului pe calea ordonanței de urgenta în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție este justificată de interesul public lezat de caracterul anormal și excesiv al cazurilor excepționale. Se mai arata ca existenta sau inexistenta cazului excepțional constituie o situație de fapt, iar jurisdicția constituțională nu are ca obiect verificarea unor asemenea situații (deciziile Curții Constituționale nr. 403/1997, nr. 467/1997, nr. 61/1998 și nr. 183/1998).

Cu privire la susținerea ca ordonanța de urgență încalcă dispozițiile art. 78 și ale art. 15 alin. (2) din Constituție se arata ca, deși aceste dispoziții se aplică și ordonanțelor de urgenta, "intrarea lor în vigoare este condiționată, potrivit art. 114 alin. (4) teza a doua din Constituție, de depunerea la Parlament spre aprobare, anterior publicării în Monitorul Oficial al României". Potrivit opiniei Guvernului, "depunerea spre aprobare la Parlament, prealabil publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 3 iulie 2000, privește o situație de fapt". Ordonanța de urgenta criticata nu contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât nu conține reglementări având caracter retroactiv.

Asupra încălcării dispozițiilor art. 38, art. 43 alin. (2) și ale art. 49 din Constituție se arata ca acestea nu au relevanta asupra problematicii în cauza.

Referitor la critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție se apreciază ca scutirea de la plata impozitului beneficiarilor pensiilor al căror cuantum este inferior sumei de 2.000.000 lei reprezintă o măsura de protecție socială a categoriilor defavorizate.

În ceea ce privește încălcarea art. 114 alin. (4) și art. 138 alin. (1) din Constituție se susține ca nici o norma constituțională nu interzice completarea sau abrogarea unei legi organice printr-o ordonanța de urgență.

În fine, arătându-se că nu sunt infrante nici dispozițiile art. 53 alin. (1) din Constituție, se conchide ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Prin încheierile menționate în partea expozitiva a considerentelor instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, precum și cu excepția de neconstituționalitate a

Hotărârii Guvernului nr. 611/2000

privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii și pensii și a actualizării sumelor fixe prevăzute în

Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit pentru semestrul II anul 2000, precum și a baremului mediu anual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil realizat în anul 2000.

Curtea, examinând motivele formulate în susținerea excepției, retine ca acestea vizează, pe de o parte,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , în ansamblul sau, iar pe de altă parte, vizează numai anumite dispoziții din partea referitoare la impozitarea pensiilor, atât din ordonanța, cat și din hotărârea Guvernului. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel stabilit, îl constituie:

- dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, în ansamblu, însă numai prin raportare la dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție;

- dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. d^1), art. 5 lit. d), art. 8 alin. (2), art. 43^1, art. 43^2, art. 75 și ale

art. 86 ultima liniuța din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , precum și ale

art. II alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , având următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (1) lit. d^1): "d^1) venituri din pensii, pentru suma ce depășește 2.000.000 lei pe luna;";

- Art. 5 lit. d): "d) pensiile I.O.V.R., sumele fixe de îngrijire pentru pensionării care au fost încadrați în gradul I de invaliditate, precum și pensiile, altele decât cele plătite din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurări sociale și cele finanțate de la bugetul de stat;";

- Art. 8 alin. (2): "Pentru calculul impozitului lunar pentru veniturile din salarii și din pensii Ministerul Finanțelor va stabili, pentru semestrul I al anului 2000, baremul lunar cuprinzând tranșele de venituri impozabile lunare și impozitul lunar, care reprezintă 1/12 din baremul anual prevăzut la alin. (1).";

- Art. 43^1: "(1) Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurare socială, cat și cele primite cu titlu de pensie finanțată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depășește suma de 2.000.000 lei pe luna.

(2) Venitul net din pensie reprezintă diferența dintre venitul brut din pensie și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate.

(3) Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat și, după caz, pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurări sociale de sănătate.

(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii calculate potrivit alin. (2) a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei.";

- Art. 43^2: "(1) Impozitul pe veniturile din pensii se calculează lunar de unitățile plătitoare a acestor venituri, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 8 asupra venitului impozabil lunar din pensii, determinat potrivit art. 43^1 alin. (4).

(2) Impozitul calculat se retine la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat la unitatea fiscală pe raza căreia își au sediul plătitorii de venituri din pensii, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final.

(3) Drepturile de pensii restante se defalcheaza pe lunile la care se referă în vederea calculării impozitului datorat.";

- Art. 75: "Pentru anul 2000 baremul lunar se actualizează pentru semestrul II prin hotărâre a Guvernului în funcție de indicele de inflație realizat pe primele 5 luni, comunicat de Comisia Naționala pentru Statistica, care se aplică veniturilor din salarii și din pensii.";

- Art. 86 ultima liniuța: "- prevederile

art. 7 cu privire la impozitare din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 82 din 6 august 1977, cu modificările ulterioare."

-

Articolul II

alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 : "Dispozițiile art. 43^1 și 43^2 se aplică veniturilor din pensii cuvenite începând cu data de 1 iulie 2000."

Dispozițiile constituționale pretins incalcate au următorul cuprins:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 38: "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.

(2) Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu bărbații.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.";

- Art. 43 alin. (2): "Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.";

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

I. Examinând critica de neconstituționalitate potrivit căreia

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit încalcă dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție, în sensul că a fost adoptată fără ca această măsură să fie impusa de existenta unei situații excepționale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Astfel, motivarea cuprinsă în nota de fundamentare a ordonanței menționate justifica existenta cazului excepțional, răspunzând totodată exigențelor stabilite de Curtea Constiutionala, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public și urgenta reglementării pentru aprecierea constituționalității ordonanțelor de urgenta. Cu privire la "cazul excepțional" s-a statuat ca acesta impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea interesului public. Într-adevăr, din cuprinsul notei de fundamentare rezultă ca, "În cadrul strategiei economice pe termen mediu a României, secțiunea Politica fiscală, se prevedea ca impozitarea pensiilor va fi clarificata în anul 2000", ceea ce a determinat "reglementarea modului de impunere a veniturilor din pensii", reglementare propusă prin proiect.

II. 1. În ceea ce privește susținerea potrivita căreia prevederile

art. II alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

contravin dispozițiilor art. 78, coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2) din Constituție, se constată că aceasta este nefondata, întrucât textul de lege criticat nu conține nici o dispoziție cu caracter retroactiv. Acest text, referindu-se la "pensiile cuvenite începând cu 1 iulie 2000", are în vedere venitul impozabil lunar din pensii, deci nu și pensiile cuvenite anterior datei de 1 iulie 2000. Curtea observa că nu are relevanta în soluționarea excepției faptul că nu concorda data publicării ordonanței în Monitorul Oficial al României (3 iulie 2000) cu data aplicării dispozițiilor art. 43^1 și 43^2, prevăzută de text (1 iulie 2000). Irelevanta menționată decurge din efectul dispozițiilor art. 137 alin. (2) din Constituție, în baza cărora bugetul de stat - deci și componentele sale - se elaborează anual. Potrivit politicii fiscale - întemeiate pe principiul constituțional al anualitatii bugetului public - impozitele pe venituri realizate lunar se percep, de asemenea, lunar, deci pe întreaga luna în care intră în vigoare actul normativ privind așezarea impozitelor, iar modalitatea de așezare a impozitelor, pe intervale de timp, asupra veniturilor impozabile determinate lunar nu poate avea semnificatia aplicării retroactive a legii.

În ceea ce privește critica vizând dispozițiile

art. 86 alineatul ultim al Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , referitoare la abrogarea

art. 7 din Legea nr. 3/1977 , Curtea constata ca aceasta este o chestiune ce tine de aplicarea legii, care nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, întrucât, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

2. Este nefondata și susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. d^1) și ale

art. 5 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , ar încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât astfel s-ar crea o discriminare între categoriile de pensionari. Asupra principiului constituțional al egalității Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, în sensul că acesta "presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecința, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității" (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Astfel, neimpozitarea pensiilor cuvenite invalizilor, orfanilor și văduvelor de război, precum și a sumelor fixe ce se acordă persoanelor care acorda îngrijire pensionarilor încadrați în gradul I de invaliditate nu constituie o încălcare a principiului egalității, ci reprezintă opțiunea legiuitorului ca, în cadrul politicii de protecție socială, sa acorde unor categorii sociale defavorizate un tratament juridic diferit.

3. Este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia sunt incalcate dispozițiile constituționale ale art. 38 și ale art. 43 alin. (2) din Constituție, deoarece referirile din aceste texte constituționale la "dreptul la protecție socială" și, respectiv, la "dreptul la pensie" nu au semnificatia interzicerii impozitării pensiilor. Mai mult decât atât, aceste dispoziții reprezintă garanții constituționale ale dreptului la munca și la protecția socială a muncii, precum și ale dreptului la protecție socială și la un nivel de trai decent, drepturi care își au sorgintea în prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la garantarea valorilor supreme, care consacra principiul "statului social". Se mai retine ca prin Legea fundamentală se consacra obligația cetateneasca de a contribui la constituirea fondurilor bănești ce alcătuiesc sistemul veniturilor bugetare. Astfel, dispozițiile constituționale cuprinse la art. 53 alin. (1) prevăd ca "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice", iar cele cuprinse la art. 138 alin. (1) prevăd ca "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Prin urmare, sumele reținute din salarii cu titlu de contribuție și culese la fondul asigurărilor sociale nu rămân în proprietatea contribuabililor, ci ele intră în buget și se redistribuie, potrivit legii, persoanelor îndreptățite sub forma de pensii sau ajutoare sociale. Aceasta opțiune a legiuitorului își găsește reazemul constituțional în dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, care proclama statul român ca stat social, cu toate obligațiile ce îi revin acestuia în privinta asigurării unui trai decent tuturor categoriilor sociale. De asemenea, este de observat ca și așezarea de către legiuitor a unui impozit asupra pensiilor mai mari de 2.000.000 lei constituie o măsura socială prin care se majorează bugetul public național, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituție, cuprinde printre altele și bugetul asigurărilor sociale de stat, și, prin urmare, creează posibilitățile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum și pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toți cetățenii tarii.

4. Este, de asemenea, nefondata și susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 49 din Constituție, având în vedere ca prin dispozițiile legale criticate nu s-a restrâns exercițiul vreunui drept. Dimpotriva, se poate constata ca obligarea la plata impozitului asupra veniturilor realizate din pensie se circumscrie în îndatorirea fundamentală de contribuție financiară, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Constituție.

În același sens s-a mai pronunțat Curtea Constituțională și prin deciziile nr. 147 din 8 mai 2001 și nr. 173 din 23 mai 2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 10 august 2001, și, respectiv, nr. 500 din 24 august 2001.

III. În privinta excepției de neconstituționalitate ce vizează

Hotărârea Guvernului nr. 611/2000 , Curtea constata ca operează o cauza de inadmisibilitate. Astfel, potrivit prevederilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența sa decidă numai asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe ori asupra unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanța în vigoare, iar în temeiul prevederilor alin. (6) al aceluiași articol, excepțiile contrare prevederilor menționate sunt inadmisibile. Potrivit aceluiași alineat (6) din articolul menționat anterior, instanța de judecată însăși ar fi trebuit sa o respingă ca inadmisibila. Întrucât instanța de judecată nu a aplicat aceste dispoziții legale, Curtea urmează sa respingă excepția ca fiind inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind nefondata, excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, în ansamblul sau, și în special a dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1), art. 5 lit. d), art. 8 alin. (2), art. 43^1, art. 43^2, art. 75 și ale

art. 86 ultima liniuța din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , precum și ale dispozițiilor

art. II alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , excepție ridicată de Mihai Ambrose, Constantin Crismaru, Alexandru Anghel, Mircea Gradinaru, Mircea Grigore, Flavian Neculai, George Urziceanu și Maria Vrinceanu în dosarele nr. 4.374/2000, 4.435/2000, 4.479/2000, 4.526/2000, 4.575/2000, 4.659/2000, 4.715/2000 și nr. 130/2001 ale Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a

Hotărârii Guvernului nr. 611/2000

privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii și pensii și actualizării sumelor fixe prevăzute în

Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit pentru semestrul II anul 2000, precum și a baremului mediu anual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil realizat în anul 2000, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare aflate pe rolul Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2001.