Decizia nr. 719/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Lăzău Mihaela în Dosarul nr. 1.056/59/2019 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 920D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând, pe de o parte, că examinarea medicală prevăzută de

art. 64 alin. (1)

din legea criticată se realizează în scopul desfășurării în bune condiții a actului de justiție, fără a înlătura dreptul la apărare al persoanei examinate, iar, pe de altă parte, că este în competența legiuitorului să stabilească reguli pentru buna funcționare a instanțelor judecătorești, inclusiv din punctul de vedere al exercitării atribuțiilor manageriale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 29 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.056/59/2019, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost invocată de Lăzău Mihaela într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind anularea Hotărârii nr. 576 din 10 aprilie 2019, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători, prin care s-a aprobat solicitarea președintelui Judecătoriei Sânnicolau Mare privind prezentarea reclamantei la expertiza de specialitate, conform

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că obligarea la prezentarea pentru expertiza medicală psihiatrică, sub sancțiunea suspendării din funcție fără plata drepturilor bănești, pe durata de un an, este o măsură cu potențial maxim de afectare atât a imaginii magistratului în cadrul instanței, cât și a drepturilor bănești, precum și a dreptului la libertate și integritate corporală a acestuia. Se mai arată că această măsură este una extremă, întrucât presupune internarea magistratului în cadrul unui spital de psihiatrie, în condițiile în care măsura internării medicale și măsura expertizării medicale psihiatrice se pot lua în cazul altor categorii de cetățeni numai în mod restrictiv și numai după încuviințarea instanței de judecată, fapt care creează și o discriminare neconstituțională în defavoarea magistratului respectiv, raportat la alte categorii de cetățeni.

6.

Se mai susține că prevederile legale criticate nu prevăd cu exactitate situațiile faptice care ar justifica o astfel de expertiză psihiatrică și nici condițiile de judecare și de soluționare de către Consiliul Superior al Magistraturii a unei astfel de sesizări, după cum nu prevăd nici condițiile concrete de expertizare psihiatrică a magistratului și nici obligativitatea dispunerii măsurii expertizării medicale de către instanța de judecată competentă, această măsură fiind lăsată la îndemâna unei singure persoane, respectiv președintele instanței, care o poate folosi după bunul său plac.

7.

Se mai susține că se creează o discriminare neconstituțională și în cadrul categoriei sociale a magistraților, în funcție de temeiul în care aceștia pot fi supuși la realizarea expertizei psihiatrice.

8.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

10.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins: „(1) În cazul prevăzut la

art. 62 alin. (1) lit. b) , boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate, la sesizarea președintelui instanței sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din funcție se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită în condițiile

art. 14 alin. (2) lit. e ).“

14.

Legea nr. 303/2004

a fost abrogată prin

Legea nr. 303/2022

privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, dar textele de lege cuprinse în

Legea nr. 303/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare, pot forma obiect al controlului de constituționalitate, fiind aplicabile în cauza de pe rolul instanței judecătorești, ținând seama de cele statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

15.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, și în

art. 16

- Egalitatea în drepturi. De asemenea, din motivarea excepției rezultă și încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 23 alin. (1)

privind libertatea individuală și ale

art. 34

referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și față de o motivare similară celei formulate în prezenta cauză.

17.

Prin

Decizia nr. 252 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 18 mai 2007, Curtea a reținut că dispozițiile criticate reglementează condițiile în care se poate dispune suspendarea din funcție a unui magistrat care suferă de o boală psihică de natură să îl împiedice să își exercite funcția în mod corespunzător, iar, în aceste cazuri, expertiza de specialitate constituie singurul mijloc prin care se poate dovedi dacă magistratul în cauză suferă sau nu de o boală psihică incompatibilă cu exercitarea funcției. Așadar, nu se poate reține că dispozițiile care prevăd efectuarea unei astfel de expertize contravin dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, prevăzut de

art. 22 alin. (1) din Constituție , sau dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăși, prevăzut de

art. 26 din Constituție , ori dreptului la ocrotirea sănătății, prevăzut de

art. 34 din Constituție .

18.

În ceea ce privește temeinicia sesizării de către președintele instanței, conducătorul parchetului ori colegiile de conducere, concludența expertizei de specialitate sau legalitatea măsurii de suspendare din funcție, Curtea a reținut că magistratul în cauză dispune de mijloacele de apărare prevăzute de lege, inclusiv de posibilitatea atacării în justiție a măsurii de suspendare din funcție dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii.

19.

Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând elemente care să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

20.

În ceea ce privește susținerile, formulate în prezenta cauză, referitoare la discriminarea creată în cadrul categoriei sociale a magistraților, întrucât unii dintre magistrați vor putea fi trimiși la expertiză psihiatrică pe baza hotărârilor colegiilor de conducere ale instanțelor ori pe baza deciziei președintelui instanței, pe de o parte, precum și între magistrați și alte categorii sociale, pe de altă parte, Curtea reține că pretinsa discriminare invocată de autoarea excepției - potrivit căreia, în cazul unui judecător fără funcție de conducere, decizia de sesizare a Consiliului Superior al Magistraturii pentru trimitere la expertiza de specialitate aparține conducătorului instanței, în timp ce, în cazul judecătorului cu funcție de conducere, decizia poate fi luată numai de un organ colegial - nu poate fi reținută, întrucât tratamentul juridic diferit pe care îl critică autoarea excepției provine din situația concretă în care se află magistrații în cauză.

21.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității „presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice“ ( Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003,

Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006,

Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, sau

Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragraful 55).

22.

Pentru aceste considerente nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției referitoare la încălcarea prevederilor constituționale invocate.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lăzău Mihaela în Dosarul nr. 1.056/59/2019 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 decembrie 2024.