Decizia nr. 680/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Decizia nr. 1402/2010 2 noiembrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 4 cu …
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 3.371/120/2020 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.853D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 3.535D/2021, nr. 3.629D/2021, nr. 3.685D/2021, nr. 3.687D/2021, nr. 3.688D/2021, nr. 3.754D/2021, nr. 3.800D/2021, nr. 3.871D/2021, nr. 3.902D/2021, nr. 3.922D/2021, nr. 252D/2022, nr. 1.502D/2022, nr. 1.614D/2022, nr. 1.659D/2022 și nr. 2.016D/2022, având ca obiect excepții de neconstituționalitate similare ridicate de același autor în dosarele nr. 6.334/120/2020, nr. 5.389/120/2020 și nr. 5.056/120/2020 ale Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, în Dosarul nr. 527/90/2021 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, în dosarele nr. 3.422/90/2019, nr. 6.868/109/2019, nr. 6.494/109/2019, nr. 2.657/90/2020 și nr. 29.146/3/2020 ale Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, în dosarele nr. 1.875/120/2021 și nr. 2.713/120/2021 ale Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă, în dosarele nr. 5.115/30/2019 și nr. 5.721/30/2019 ale Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.846/111/2021 al Tribunalului Bihor - Secția I civilă și în Dosarul nr. 1.078/54/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.535D/2021, nr. 3.629D/2021, nr. 3.685D/2021, nr. 3.687D/2021, nr. 3.688D/2021, nr. 3.754D/2021, nr. 3.800D/2021, nr. 3.871D/2021, nr. 3.902D/2021, nr. 3.922D/2021, nr. 252D/2022, nr. 1.502D/2022, nr. 1.614D/2022, nr. 1.659D/2022 și nr. 2.016D/2022 la Dosarul nr. 1.853D/2021, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 677 din 28 noiembrie 2023 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 10 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.371/120/2020, prin Decizia civilă nr. 2.280 din 19 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.334/120/2020, prin Încheierea din 25 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.389/120/2020, și prin Încheierea din 13 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.056/120/2020, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.
8.
Prin Încheierea din 18 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 527/90/2021, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 .
9.
Prin încheierile din 18 noiembrie 2021 și din 14 octombrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 3.422/90/2019 și nr. 6.868/109/2019, prin Decizia civilă nr. 4.866 din 18 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.494/109/2019, și prin încheierile din 28 octombrie 2021 și din 5 mai 2022, pronunțate în dosarele nr. 2.657/90/2020 și nr. 29.146/3/2020, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 .
10.
Prin încheierile din 16 noiembrie 2021 și din 2 noiembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 1.875/120/2021 și nr. 2.713/120/2021, Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 .
11.
Prin încheierile din 13 octombrie 2021 și din 9 august 2022, pronunțate în dosarele nr. 5.115/30/2019 și nr. 5.721/30/2019, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 .
12.
Prin Sentința civilă nr. 437/LM/2022 din 14 aprilie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.846/111/2021, Tribunalul Bihor - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 .
13.
Prin Încheierea din 19 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.078/54/2020/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
(introdus prin
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice), și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
(introdus prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative), precum și a dispozițiilor relevante cuprinse în
ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 83/2014 ,
nr. 57/2015 ,
nr. 20/2016
și
nr. 43/2016
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, în măsura în care aceste dispoziții sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații.
14.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, Ministerul Justiției, pârât în acțiunile judecătorești în care a invocat prezenta excepție, susține că salarizarea categoriilor profesionale din care fac parte și reclamanții din aceste acțiuni trebuie să se realizeze potrivit
art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Cu alte cuvinte, salarizarea categoriilor profesionale menționate trebuie să țină seama de nivelul instanțelor/parchetelor la care aceștia își desfășoară activitatea, și nu de coeficienții de multiplicare în funcție de care se stabilește indemnizația pentru categorii profesionale care își desfășoară activitatea la instanțe/parchete superioare, inclusiv a procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), potrivit
art. 11 alin. (1)
din același act normativ.
15.
Dacă s-ar admite interpretarea contrară, atunci ar surveni două consecințe. În primul rând, s-ar ajunge, în mod paradoxal, la nesocotirea efectului obligatoriu al unor decizii ale Curții Constituționale care au validat soluția ca salarizarea magistraților să se realizeze în raport cu gradul instanțelor sau parchetelor în care activează, indiferent că sunt procurori, judecători sau magistrați-asistenți. În al doilea rând, salarizarea prin nerespectarea nivelului instanței/parchetului unde activează magistrații constituie o încălcare a separației puterilor în stat de către puterea judecătorească prin crearea unui nou sistem de salarizare, care reprezintă o atribuție a legiuitorului.
16.
Ministerul Justiției susține că
Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016
nu poate fi adusă în sprijinul interpretării dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 . Astfel, apreciază autorul excepției, Curtea Constituțională nu a avut în vedere orice drept de natură salarială stabilit prin hotărâri judecătorești - și de care, în temeiul
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ar trebui să beneficieze și personalul care nu era îndreptățit ca efect direct al unei hotărâri judecătorești cu titlu executoriu -, ci doar anumite drepturi care, odată recunoscute prin hotărâre judecătorească, au incidență nemijlocită asupra nivelului (maxim) de salarizare corespunzător fiecărei funcții, fiecărui grad, fiecărei trepte, gradații, vechimi în muncă și în specialitate. În cauza soluționată prin
Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 , în discuție erau indexări (majorări) ale indemnizației de încadrare aplicabile tuturor magistraților.
17.
În argumentarea interpretării dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
în sensul că acestea nu ar trebui să permită salarizarea reclamanților din acțiunile în care s-a ridicat prezenta excepție în funcție de coeficientul de multiplicare al indemnizațiilor procurorilor DNA și DIICOT, autorul excepției invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 861 din 16 iunie 2009 . Prin această decizie, Curtea a validat constituționalitatea dispozițiilor
art. 3
și ale
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
care prevede salarizarea procurorilor DNA și DIICOT la nivelul procurorilor care funcționează în cadrul Parchetului General. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, în definirea cadrului juridic analizat, esențială este stabilirea gradului instanțelor sau parchetelor pe lângă care magistrații, fie ei procurori, judecători sau magistrați-asistenți, funcționează. Astfel, atât DNA, cât și DIICOT funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe când instanțele care soluționează cauzele instrumentate de aceste structuri nu sunt întotdeauna la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție (spre exemplu, competența de judecată în cazul infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene aparține judecătoriilor, iar cea de urmărire penală, DNA).
18.
În decizia menționată, Curtea a statuat că deținerea acestei poziții superioare în ierarhia parchetelor a celor două structuri, DNA și DIICOT, legitimează din punct de vedere constituțional salarizarea diferită a procurorilor care le compun în raport cu alți magistrați de la parchete sau instanțe superioare, chiar dacă, în fapt, aceștia au aceeași vechime în funcția de judecător sau de procuror. Rezultă că aceste categorii de magistrați nu se află în aceeași situație juridică, astfel încât tratamentul juridic aplicat acestora din punctul de vedere al salarizării nu poate fi decât diferit. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că o atare diferențiere este una justificată în mod obiectiv și rațional și că discriminarea salarială ar fi apărut numai atunci când legiuitorul nu ar fi ținut cont de poziția superioară a parchetului sau a instanței de judecată, după caz.
19.
În final, se invocă și
Decizia Curții Constituționale nr. 561 din 14 aprilie 2009 , prin care au fost constatate ca fiind constituționale dispoziții de lege care stabileau coeficienți de multiplicare diferiți în cazul procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în raport cu judecătorii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
20.
Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Bihor - Secția I civilă și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
21.
Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece vizează interpretarea și aplicarea legii.
22.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
23.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
24.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
25.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie prevederile
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 71/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile relevante cuprinse în
ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 83/2014 ,
nr. 57/2015 ,
nr. 20/2016
și
nr. 43/2016 , „în măsura în care aceste dispoziții sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații“.
26.
Cu privire la obiectul excepției, Curtea observă că se invocă și excepția de neconstituționalitate a „dispozițiilor relevante cuprinse în
ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 83/2014 ,
nr. 57/2015 ,
nr. 20/2016
și
nr. 43/2016 “, fără a se preciza însă în mod concret care sunt aceste prevederi. Ca atare, se reține că prezenta excepție de neconstituționalitate nu vizează și prevederile „relevante“ cuprinse în
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016
și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 , câtă vreme autorul excepției nu indică obiectul concret al sesizării, nefiind suficientă indicarea, vagă și generică, „dispoziții relevante“ pentru o legală sesizare a jurisdicției constituționale (a se vedea, în același sens,
Decizia nr. 677 din 28 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 22 august 2024).
27.
Prevederile
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
au fost abrogate prin
Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere cele reținute prin
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și faptul că dispozițiile legale criticate sunt incidente în cauzele în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor care au următorul cuprins:
–
Articolul 1
alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 : „Prin excepție de la prevederile
alin. (1)
și
(2) , personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“;
–
Articolul 3
^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 : „Prin excepție de la prevederile
art. 1 alin. (1) , începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
28.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4)
și
(5)
privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și principiul legalității, în
art. 142 alin. (1)
privind structura Curții Constituționale și în
art. 147 alin. (4) din Constituție
privind efectele deciziilor Curții Constituționale.
29.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra unei excepții ridicate de același autor și având un obiect identic, prin
Decizia nr. 677 din 28 noiembrie 2023 , precitată. La paragrafele 126-132 ale deciziei sus-menționate, Curtea a reținut că prevederile legale criticate au mai format obiectul a numeroase decizii prin care a constatat constituționalitatea acestora.
30.
Cu toate acestea, autorii excepției din acele cauze - la fel ca autorul excepției din prezenta cauză - criticau o anumită interpretare a acestor dispoziții care, până la acel moment, nu mai fusese examinată de Curtea Constituțională. Autorii excepției solicitau pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii intermediare interpretative, și nu a uneia pure și simple (a se vedea, pentru diferența dintre cele două categorii de decizii,
Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, paragraful 50). Interpretarea pe care autorii o considerau neconstituțională era cea dată de o parte dintre instanțele judecătorești care au extins coeficientul de multiplicare 19 și în privința stabilirii indemnizației altor categorii de magistrați decât procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT).
31.
Curtea a reținut însă că excepția astfel formulată are natura unei critici aduse manierei în care instanțele judecătorești au interpretat dispozițiile legale invocate. Or, împrejurarea în care unele instanțe judecătorești ar interpreta în mod greșit dispozițiile legale aplicabile situației de fapt nu reprezintă un temei suficient pentru a permite Curții Constituționale să soluționeze pe fond o excepție invocată în aceste condiții, întrucât ar încălca atribuțiile sale prevăzute de
art. 146 din Constituție . Astfel, printr-o jurisprudență constantă, instanța de contencios constituțional a reținut că a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor
art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea, exemplificativ,
Decizia nr. 371 din 28 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 16 octombrie 2019, paragraful 18). Din acest motiv, Curtea Constituțională, în numeroase ocazii, a respins, ca inadmisibile, excepții de neconstituționalitate prin care se critica modalitatea de interpretare a normelor legale pretins neconstituționale.
32.
Totodată, Curtea a observat că se critică și modalitatea în care instanțele judecătorești au interpretat o decizie a Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016. O asemenea critică nu vizează conformitatea conținutului unor dispoziții legale, respectiv
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , cu standardele constituționale invocate în mod formal de către autorul excepției, ci chiar modalitatea de interpretare de către instanțele judecătorești a unei decizii a Curții Constituționale. Această împrejurare este similară celei reținute în
Decizia nr. 372 din 28 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 octombrie 2019, paragraful 55, în care Curtea Constituțională a reținut că și criticile prin care este pusă în discuție modalitatea în care instanțele judecătorești interpretează decizii ale Curții Constituționale sunt, prin analogie, calificate drept critici prin care se pune în discuție modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțe. Astfel, Curtea a reamintit bogata sa jurisprudență potrivit căreia nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii, întrucât aceste aspecte intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a apreciat că a răspunde unor astfel de critici ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor
art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege ( Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010,
Decizia nr. 357 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011,
Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17,
Decizia nr. 145 din 17 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19,
Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23,
Decizia nr. 149 din 14 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, și
Decizia nr. 332 din 11 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14).
33.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în
Decizia nr. 677 din 28 noiembrie 2023
își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
34.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Ministerul Justiției în dosarele nr. 3.371/120/2020, nr. 6.334/120/2020, nr. 5.389/120/2020 și nr. 5.056/120/2020 ale Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, în Dosarul nr. 527/90/2021 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, în dosarele nr. 3.422/90/2019, nr. 6.868/109/2019, nr. 6.494/109/2019, nr. 2.657/90/2020 și nr. 29.146/3/2020 ale Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, în dosarele nr. 1.875/120/2021 și nr. 2.713/120/2021 ale Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă, în dosarele nr. 5.115/30/2019 și nr. 5.721/30/2019 ale Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.846/111/2021 al Tribunalului Bihor - Secția I civilă și în Dosarul nr. 1.078/54/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă, Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Bihor - Secția I civilă și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.