Decizia nr. 362/2002

Articolul 23

alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, are următorul cuprins: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei. [...]

(6) Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 16, 21, 24, 48, 49, 51, 78, 99, 106, 107, 109 și 114 din Constituție, care prevăd:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.";

- Art. 99: "(1) În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului.

(2) Decretele emise de Președintele României în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) și (2), articolul 92 alineatele (2) și (3), articolul 93 alineatul (1) și articolul 94 literele a), b) și d) se contrasemnează de primul-ministru.";

- Art. 106: "(1) Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuțiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2) Dacă primul-ministru se afla într-una din situațiile prevăzute la articolul 105 sau este în imposibilitatea de a-și exercită atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă primul-ministru își reia activitatea în Guvern.

(3) Prevederile alineatului (2) se aplică în mod corespunzător și celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.";

- Art. 107: "(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.

(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3) Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.

(4) Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.";

- Art. 109: "(1) Guvernul își exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.

(2) Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se afla într-una din situațiile prevăzute în articolul 105 ori este în imposibilitatea de a-și exercită atribuțiile mai mult de 45 de zile.

(3) În situațiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 102.

(4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) și (2) îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.";

- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata următoarele:

II. În legătură cu neconstituționalitatea prevederilor art. 246 alin. 2, art. 249, 264, 286, modificate și raportate la art. 284 alin. 1, art. 146 alin. 3, modificat, art. 246 alin. 1 lit. a) și b) și alin. 3, modificate și completate, art. 250 alin. 2, modificat, art. 251, art. 252 alin. 1 lit. d) liniuța a 5-a, modificat, art. 252 alin. 2 și art. 253, art. 254 lit. c), modificat, art. 254, art. 255 alin. 1 și 3, art. 256, 257, 259, 260, 262, modificat, art. 268 alin. 1,

art. 273, 283, 285 și 287, toate din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , cu modificările și completările aduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , precum și prin

Legea nr. 200/2002 , autorul excepției nu invoca nici un text din Constituție care ar fi încălcat. Asa fiind, Curtea Constituțională nu este în măsura să se substituie părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, deoarece ar exercita astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1997 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Ca urmare, excepția de neconstituționalitate referitoare la aceste prevederi de lege urmează a fi respinsă ca inadmisibila.

O alta critica consta în aceea ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, fără semnatura primului-ministru Mugur Isarescu și a ministrului funcției publice Vlad Rosca, incalcandu-se astfel

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și art. 51, 106, art. 107 alin. (4) și art. 78 din Constituție. În legătură cu aceasta, din punctul de vedere al Guvernului Curtea a reținut ca, "la data semnării ordonanței de urgenta, primul-ministru se afla în imposibilitate de a-și exercită atribuțiile [situație reglementată de art. 106 alin. (2) din Legea fundamentală]". De asemenea, cu privire la invocarea încălcării art. 78 din Constituție, Curtea retine ca din însuși faptul publicării reiese ca, în prealabil, ordonanța a fost depusa la Parlament.

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , Curtea constata ca prin

Legea nr. 262/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2002,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit a fost respinsă. În consecința, dispozițiile sale nu mai pot face obiectul controlului de constituționalitate, întrucât, potrivit prevederilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", iar în conformitate cu prevederile alin. (6) al aceluiași articol, "Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională". Asa fiind, excepția de neconstituționalitate referitoare la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

urmează a fi respinsă ca inadmisibila.

III. O alta critica de neconstituționalitate privește

Legea nr. 200/2002

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , în legătură cu care se susține ca "a fost adoptată cu ignorarea situației juridice a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , în disprețul Constituției, legilor și principiilor ordinii de drept", incalcandu-se flagrant

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

și art. 51 din Constituție.

Și aceasta critica urmează a fi respinsă, întrucât, asa cum s-a arătat deja,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor constituționale, ceea ce face ca legea de aprobare a ei sa răspundă exigențelor constituționale.

IV. Critica privitoare la neconstituționalitatea

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit căreia, în esenta, aceste texte încalcă și deturneaza înțelesul art. 144 lit. c) din Constituție, limitează competența Curții astfel cum este prevăzută de dispozițiile constituționale și lasă nereglementata "problema distinctă a momentului la care legea sau ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanța trebuie să fie în vigoare pentru ca să fie admisibilă realizarea pe fond a controlului de constituționalitate".

Examinând critica formulată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Art. 144 lit. c) din Constituție prevede în mod expres și limitativ competența Curții Constituționale, iar

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, reluand aceste dispoziții, precizează competența Curții Constituționale de a "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei". Textul supus controlului trebuie să fie în vigoare, deoarece aprecierea constituționalității privește o lege sau o ordonanța care exista și care produce efecte juridice. Intervenția Curții în aprecierea constituționalității unor norme juridice care și-au încetat existenta ar fi contrară rolului și funcțiilor sale stabilite prin Constituție, precum și principiului neretroactivitatii legii. De aceea excepțiile de neconstituționalitate ridicate cu încălcarea prevederilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sunt, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, inadmisibile, astfel ca trebuiau respinse chiar de instanța de judecată printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională. De altfel, cat privește exercitarea controlului de constituționalitate asupra unui text de lege în vigoare, Curtea s-a mai pronunțat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 111 din 8 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, excepție ridicată de Cooperativa de Credit "Concordia Română" Sibiu în Dosarul nr. 2.866/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, a

Legii nr. 200/2002

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, precum și a dispozițiilor

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de același autor în dosarul menționat.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2002.