Legea nr. 24/2000

Reglementarea relațiilor sociale prin lege și prin celelalte categorii de acte normative se realizează cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc.

Actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept.

Tehnica legislativă

Tehnica legislativă asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ.

Normele de tehnica legislativă definesc părțile constitutive ale actului normativ, structura, forma și modul de sistematizare a conținutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea și republicarea actelor normative, precum și limbajul și stilul actului normativ.

Respectarea normelor de tehnica legislativă

Normele de tehnica legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege și a propunerilor legislative, în cadrul exercitării inițiativei legislative, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale autorităților administrative autonome.

Normele de tehnica legislativă se aplică, în mod corespunzător, și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, instrucțiuni și de alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, precum și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale.

Ierarhia actelor normative

Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competența să le adopte.

Categoriile de acte normative și normele de competența privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție și prin celelalte legi.

Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Inițierea actelor normative

Proiectele de legi se elaborează ca urmare a exercitării, potrivit Constituției, a dreptului de inițiativa legislativă.

Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaborează de autoritățile competente să le initieze, potrivit legii.

Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative

Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cat mai mare stabilitate și eficienta legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitara și cu tratatele internaționale la care România este parte.

Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente și de perspectiva, precum și de la insuficientele legislației în vigoare.

Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoțite de o expunere de motive, o nota de fundamentare sau un referat de aprobare.

Forma de redactare a actelor normative

Proiectele de legi, propunerile legislative și celelalte proiecte de acte normative se redactează în forma prescriptiva proprie normelor juridice.

Prin modul de exprimare actul normativ trebuie să asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu.

Dispozițiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor.

Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu incarcatura afectiva. Forma și estetica exprimarii nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor.

Avizarea proiectelor

În cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie să solicite avizul autorităților interesate în aplicarea acestora, în funcție de obiectul reglementării.

După elaborarea lor și încheierea procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum și proiectele de ordonanțe și de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ.

Procedura de avizare și obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevăzute în legea sa organică și în regulamentul sau de organizare și funcționare.

Avizul Consiliului Legislativ

Avizul Consiliului Legislativ se formulează și se transmite în scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiecții sau propuneri ori negativ.

Avizele favorabile care cuprind obiecții sau propuneri, precum și cele negative se motiveaza și pot fi însoțite de documentele sau de informațiile pe care se sprijină.

Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate și are caracter consultativ.

Observațiile și propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnica legislativă vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o nota insotitoare.

Publicarea actelor normative

În vederea intrării lor în vigoare legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonanțele și hotărârile Guvernului, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de organele administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Legile se publică imediat după promulgare, însoțite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnatura președinților celor două Camere.

Ordonanțele și hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primul-ministru și contrasemnate de miniștrii care au obligația să le pună în executare.

Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.

Reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regula, într-un singur act normativ.

Un act normativ poate cuprinde reglementări și din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.

Reglementări speciale și derogatorii

O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.

Caracterul special al unei reglementări se determina în funcție de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie.

Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinata cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urma pastrandu-și caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.

Evitarea paralelismelor

În procesul de legiferare trebuie evitata instituirea acelorași reglementări în doua sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.

Se supun procesului de concentrare în reglementări unice și reglementările din aceeași materie dispersate în legislația în vigoare.

Într-un act normativ emis pe baza și în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziții din actul superior, fiind recomandabila numai indicarea textelor de referința. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi facuta numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluțiilor din actul de baza.

Asanarea legislației

Pe măsura consolidării sistemului legislativ, reglementările legale în vigoare privind același domeniu sau domenii conexe, cuprinse în legi, ordonanțe și hotărâri ale Guvernului, pot fi încorporate prin alaturarea textelor acestora într-o structura omogenă, prezentată sub forma de codex, care să înlesnească cunoașterea și aplicarea lor.

Codexul se elaborează de Consiliul Legislativ, cu aprobarea prealabilă a birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului.

Consiliul Legislativ stabilește denumirea actului rezultat din încorporare, structura și succesiunea dispozițiilor legale avute în vedere, cu specificarea actelor normative din care provin și a elementelor necesare de identificare. În cadrul operațiunii de încorporare în codexuri actele normative incluse vor fi prezentate prin luarea în considerare a tuturor modificărilor și completărilor ulterioare, a abrogarilor parțiale, exprese ori implicite, precum și prin actualizarea denumirilor instituțiilor și localităților.

Actele normative trebuie redactate într-un stil concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale și de ortografie.

Este interzisă folosirea neologismelor, dacă exista un sinonim de larga răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni și expresii străine, se va alătură, după caz, corespondentul lor în limba română.

Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrati în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.

Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română moderna, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonata dezideratului înțelegerii cu usurinta a textului de către destinatarii acestuia.

Unitatea terminologica

În limbajul normativ aceleași notiuni se exprima numai prin aceiași termeni.

Dacă o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificatia acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexa destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie.

Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.

Exprimarea conținutului normativ

Textul articolelor trebuie să aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicații sau justificări.

În redactarea actului normativ, de regula, verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativa, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziției respective.

Utilizarea unor explicații prin norme interpretative este permisă numai în măsura în care ele sunt strict necesare pentru înțelegerea textului. Nu este permisă prezentarea unor explicații prin folosirea parantezelor.

Referirea la alt act normativ

Referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numărului sau, a titlului și a datei publicării acelui act sau numai a categoriei juridice și a numărului, dacă astfel orice confuzie este exclusa.

Referirea la un tratat internațional trebuie să cuprindă atât denumirea completa a acestuia, cat și a actului de ratificare sau de aprobare.

După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.

Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematica, iar ca măsura conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.

Modificarea

Modificarea unui act normativ consta în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o noua formulare.

Pentru exprimarea normativa a intentiei de modificare a unui act normativ se nominalizeaza expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziția propriu-zisa se formulează utilizându-se sintagma "se modifica și va avea următorul cuprins:", urmată de redarea noului text.

Procedeul de a se menționa generic, în finalul unui act normativ, ca un alt act normativ conex sau texte din acel act "se modifica corespunzător" trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizează, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie să cuprindă în întregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul marcat al unei enumerari.

Completarea

Completarea actului normativ consta în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adauga elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare cum ar fi: "După articolul ... se introduce un nou articol, ... ..., cu următorul cuprins:".

Dacă actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numărul structurilor corespunzătoare celor din textul vechi, după care se introduc, însoțite de un indice cifric, pentru diferentiere.

Condițiile de fond pentru modificarea și completarea actelor normative

Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu se afectează conceptia generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauza; în caz contrar actul se înlocuiește cu o noua reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.

Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil și de terminologie, precum și succesiunea normală a articolelor.

Efectele dispozițiilor de modificare și de completare

Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială.

În cazul unor abrogări parțiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rămase în vigoare.

Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repuna în vigoare actul normativ inițial.

Dacă o norma de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, aceasta obligație îi revine autorității care a emis prima actul.

Abrogarile parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parțial rămânând în vigoare prin dispozițiile sale neabrogate.

Condițiile de forma și de fond ale abrogării

Abrogarea poate fi dispusă, de regula, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematica, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.

În cadrul operațiunilor de sistematizare și unificare a legislației se pot elabora și adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.

În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.

Suspendarea actului normativ

În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinata.

La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.

Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.

Evenimentele legislative implicite

În cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibila identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma ca acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.

În cadrul atribuțiilor sale Consiliul Legislativ are obligația sa identifice toate dispozițiile legale care au suferit evenimentele legislative implicite și sa propună Parlamentului și, respectiv, Guvernului măsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora.

Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.

Actele normative cu aplicare limitată

Actele normative pot avea aplicare limitată în timp, în spațiu sau privind obiectul reglementării.

Prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative temporare, precum și a celor cu aplicare limitată în spațiu sau privind obiectul reglementării.

Dispoziția de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie să intervină înainte de expirarea termenului și sa indice, când este cazul, noul termen.

Interpretarea legală

Intervențiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de același nivel cu actul vizat, prin dispoziții interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziției al carei sens trebuie clarificat.

Interpretarea legală intervenita potrivit alin. (1) poate confirma sau, după caz, infirma ori modifica interpretarile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate până la acea data, cu respectarea drepturilor câștigate.

Republicarea

Actul normativ modificat sau completat în mod substanțial se republică având la baza dispoziția cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare.

În vederea republicarii actului normativ se realizează integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementării, actualizandu-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor instituții sau localități, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o noua numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor și celorlalte structuri ale actului.

Republicarea legilor, a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autorității publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Data republicarii poate fi concomitenta cu data publicării actului de modificare ori de completare sau ulterioară acesteia, în cazuri deosebite.

Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanțe ale Guvernului se face după aprobarea acestora din urma prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanțe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificări ordonanței supuse aprobării.

Legile, precum și ordonanțele și hotărârile Guvernului se republică cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaților sau, după caz, al Secretariatului General al Guvernului.

Rectificari

În cazul în care după publicarea actului normativ se descoperă erori materiale în cuprinsul sau, se procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.

Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operațiunea de rectificare, care trebuie limitată numai la erorile materiale.

Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ.

Pentru ratificarea tratatelor internaționale încheiate de România se întocmesc, potrivit Constituției și legii în materie, proiecte de legi.

În cazul acordurilor, convențiilor și al altor înțelegeri internaționale, pentru care competența de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotărâri.

Proiectul de lege sau de hotărâre se supune spre adoptare, însoțit de textul actului internațional în limba originala și în traducere oficială sau autorizata.

Textele actelor cu caracter internațional ce se supun ratificării sau aprobării se vor ștampila pe fiecare pagina, iar pe ultima pagina se va atesta, prin semnatura persoanei autorizate și prin aplicarea ștampilei, conformitatea documentului cu originalul.

Aplicarea normelor de tehnica legislativă

Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului.

În preambulul acestor acte se indica expres actul normativ superior pe care se întemeiază.

Sfera reglementării

La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior.

Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni unor prevederi din acte normative de nivel superior.

Temeiul legal