Decizia nr. 58/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Republicat prin 1
- Decizia nr. 298/2003 8 iulie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 din Legea…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 92/1992 4 august 1992 (prevederi anume) pentru organizarea judecătorească
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 92/1992 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal și ale
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curții de Apel Targu Mures - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2003 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 6 februarie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 4 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 404/2000, Curtea de Apel Targu Mures - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , ale art. 215 alin. 3 din Codul penal și ale
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 . Excepția a fost ridicată de Dorin Andronic, inculpat apelant în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
sunt contrare prevederilor art. 11 și 20 din Constituție, cu referire la dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. Se afirma ca un singur judecător nu poate asigura și garanta imparțialitatea judecării unei cauze, iar ca argument se invoca existenta unui proiect de lege pentru organizarea judecătorească care prevede că, în prima instanța, cauzele urmează să fie judecate de complete formate din doi judecători.
Dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt considerate de autorul excepției ca fiind în contradictie cu prevederile art. 11, 20, art. 23 alin. (9) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Se arata în acest sens ca textul de lege criticat "încalcă libertatea comerțului, libertatea contractuală și în același timp statuează o sancțiune penală în condițiile în care eroarea contractuală nu poate fi sancționată decât cu sancțiunea civilă a nulității". De asemenea, se susține ca "sancțiunea penală a erorii contractuale contravine și art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care statuează imposibilitatea sancțiunilor penale în materia obligațiilor contractuale".
Referitor la dispozițiile
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 , autorul excepției susține ca acestea încalcă prevederile art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, și pe cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminarii. Se apreciază ca dispozițiile legale criticate reglementează un statut privilegiat pentru avocații străini în exercitarea activităților profesionale de asistența și reprezentare juridică, față de alte categorii de juriști ce exercita activități profesionale în România, permitand avocaților străini să-și exercite activitățile profesionale prin forme specifice de exercitare a acestor activități, înființate în străinătate, respectiv societăți de exercițiu liberal al activităților de consultanța, asistența și reprezentare juridică tip societate cu răspundere limitată sau societate pe acțiuni.
Curtea de Apel Targu Mures - Secția penală considera excepția neîntemeiată. În ceea ce privește dispozițiile
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , se arata ca acestea nu pot fi considerate neconstituționale, deoarece
Legea nr. 92/1992 , fiind o lege organică, stabilește componenta completului de judecată investit cu soluționarea cauzelor cu grad sporit de dificultate, principiile ce trebuie să guverneze activitatea de judecată desfășurată de către un magistrat judecător, conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluționarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Referitor la prevederile art. 215 alin. 3 din Codul penal, instanța arata ca prin Decizia nr. 58 din 23 martie 2000 Curtea Constituțională a constatat ca acestea nu contravin prevederilor constituționale. Cat privește dispozițiile
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 , instanța considera ca acestea se armonizeaza cu restul dispozițiilor cuprinse în acest act normativ și ca ele sunt constituționale.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Președintele Camerei Deputaților arata ca litigiul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
se afla în etapa apelului, iar la instanța de fond, al carei complet este criticat sub aspectul compunerii sale, nu s-a ridicat aceasta excepție. De aceea, se apreciază ca soluționarea cauzei în apel nu depinde de prevederile
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , care privesc compunerea completului la judecarea cauzei în prima instanța. Pe de altă parte, analizând și pe fond excepția de neconstituționalitate, se apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate și nici celor ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu privire la dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, președintele Camerei Deputaților arata ca aceasta a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se în sensul respingerii excepției. În sfârșit, se apreciază ca nici excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995
nu este intemeiata.
Guvernul apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată. Se arata ca dispozițiile
art. 17 din Legea nr. 92/1992
nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției și ca, prin dispozițiile legale privind incompatibilitățile, numirea, promovarea și eliberarea din funcție a magistraților, legislația română răspunde exigențelor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, este evocata jurisprudenta instanței constituționale.
Avocatul Poporului arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată sub toate aspectele. Se apreciază ca, față de obiectul procesului penal în care a fost ridicată, și anume contestarea condamnării autorului pentru exercitarea fără drept a profesiei de avocat, excepția ce vizează dispozițiile
poate avea un scop abuziv, anume acela de a împiedica aplicarea prevederilor legale care interzic juristilor care nu au calitatea de avocați sa practice avocatura.
Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, care privesc compunerea completului la judecarea cauzei în prima instanța, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal, referitoare la înșelăciunea în convenții, și ale
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, modificată și completată prin
Legea nr. 489/2002 , referitoare la exercitarea profesiei de către avocați străini. Textele legale criticate au următorul conținut:
-
Articolul 17
alin. 1 din Legea nr. 92/1992 : "Cauzele date, potrivit legii, în competența de prima instanța a judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel se judeca de un singur judecător.";
- Art. 215 alin. 3 din Codul penal: "Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în asa fel încât, fără aceasta eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.";
-
Articolul 7
alin. (4) din Legea nr. 51/1995
(introdus prin
Legea nr. 489/2002 ): "În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocații străini se pot utiliza denumirea și numele formei de exercitare a profesiei din țara sau din străinătate, în condițiile prezentului articol."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece nici una dintre dispozițiile legale criticate nu aduce atingere prevederilor constituționale sau actelor internaționale invocate de autorul excepției.
I. O prima critica de neconstituționalitate vizează dispozițiile
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , privitoare la judecarea în complet format dintr-un singur judecător. Sub acest aspect, se considera ca textul legal criticat este contrar prevederilor art. 11 și 20 din Constituție, cu referire la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. Se susține ca un complet de un singur judecător nu poate asigura o judecata impartiala și se invoca un proiect de lege care prevede judecata în complete de doi judecători, ca o recunoaștere a neconstitutionalitatii textului criticat.
Curtea constata ca susținerile autorului excepției sunt neintemeiate, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, stabilirea competentei și procedura de judecată sunt atributul exclusiv al autorității legiuitoare, iar în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 123 alin. (2), judecătorii sunt independenți și se supun numai
legii. În aplicarea dispozițiilor constituționale, Legea nr. 92/1992
stabilește componenta completului de judecată și conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluționarea cauzelor ce îi sunt repartizate.
Totodată, este de observat ca dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat de autorul excepției, nu cuprind cerința ca instanța care judeca litigiile în prima instanța să aibă în compunere un anumit număr de judecători, ci lasă libertate autorității legiuitoare naționale sa instituie acea instanța independenta și impartiala, care să asigure judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzelor.
Sub aspectul imparțialității, atât Legea fundamentală, cat și
prevăd dreptul și obligația judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfasurandu-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal.
În speta, dacă autorul excepției s-ar fi indoit de imparțialitatea judecătorului în prima instanța, ar fi avut la dispoziție mijloacele de apărare prevăzute de lege.
Invocarea, în motivarea excepției, a existenței unui proiect de lege pentru organizarea judecătorească, prin care nu se admite judecarea în complet format dintr-un singur judecător, nu este relevanta, neavând nici o concludenta pentru soluționarea acesteia.
II. Cea de a doua critica de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, despre care autorul excepției susține ca ar fi contrare art. 11, 20, art. 23 alin. (9) și art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzic privarea de libertate pentru datorii.
Analizând susținerile formulate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, deoarece textul de lege criticat nu sancționează neplata datoriei, astfel cum arata autorul excepției, ci escrocheria practicată la încheierea sau executarea unui contract, ca atentat la bunurile persoanei prin amagire, infracțiune prevăzută în toate legislatiile penale. De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, prin Decizia nr. 58 din 23 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 23 mai 2000, respingând excepția ca neîntemeiată.
III. În sfârșit, o ultima critica de neconstituționalitate privește dispozițiile
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 , astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 489/2002 , referitoare la condițiile de exercitare a profesiei de avocat. În opinia autorului excepției, aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, și ale art. 14 din Convenție, referitoare la interzicerea discriminarii. Se motiveaza ca aceste dispoziții creează un statut privilegiat pentru avocații străini care exercită profesia în România.
Aceste critici nu pot fi reținute. Completarea
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat s-a făcut după studierea legislației similare din celelalte state europene, a celorlalte dispoziții legale în domeniul drepturilor omului și al dreptului muncii. Nu se poate afirma ca legea ar admite practicarea avocaturii de către persoane care nu au calitatea de avocat. Faptul ca autorul excepției infiintase, în anul 1991, în temeiul
privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, o societate care avea ca obiect, printre altele, acordarea de consultanța juridică, nu îl absolvă de răspundere pentru nerespectarea
Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal și ale
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curții de Apel Targu Mures - Secția penală.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.