Decizia nr. 27/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 43 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată și modificată prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Eleonora Tuduce în Dosarul nr. 12.276/2001 al Judecătoriei Brașov.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 318C/2002, având în vedere ca atât obiectul excepției de neconstituționalitate, cat și autorul acesteia sunt identice cu cele ale cauzei menționate.

La apelul nominal este prezenta, personal și asistată de avocat, Eleonora Tuduce, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Partea prezenta nu se opune conexarii dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 318C/2002 la Dosarul nr. 317C/2002, care este primul înregistrat.

Avocatul autorului excepției solicita admiterea excepției pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 16 mai 2002, pronunțate în dosarele nr. 12.276/2001 și nr. 12.278/2001, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 43 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată și modificată prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Eleonora Tuduce.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia nu are în vedere raportarea textului legal criticat la prevederile constituționale, ci compararea dispozițiilor respective cu prevederile

Legii nr. 10/2001 , aparuta ulterior, care instituie în favoarea chiriașilor același drept - de a fi despăgubiți pentru îmbunătățirile necesare și utile aduse locuinței -, dar precizează ca în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare, și nu proprietarului.

Din compararea celor două reglementări rezultă, în opinia autorului excepției, concluzia ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 și 41 din Constituție.

Instanța de judecată considera ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 16 și 41 din Legea fundamentală. Obligația proprietarului de a înapoia chiriașului valoarea imbunatatirilor necesare și utile se justifica - în opinia Guvernului - prin considerente de echitate și reprezintă o aplicare a principiului imbogatirii fără justa cauza.

Avocatul Poporului apreciază ca prevederile

art. 43 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

sunt constituționale. În acest sens, se arata ca dispozițiile legale privind obligarea proprietarului la plata de despăgubiri către chiriași confirma, de fapt, intenția legiuitorului de a întări dreptul de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 43 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată și modificată prin

Legea nr. 241/2001 , text care are următoarea redactare:

- Art. 43: "(1) Chiriașul are dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuinței prin îmbunătățirile necesare și utile, efectuate cu aprobările prevăzute de lege, confirmate pe bază de acte justificative.

(2) Până la achitarea integrală a despăgubirilor de către proprietar, chiriașul are drept de retenție asupra locuinței.

(3) În cazul înstrăinării locuinței, chiriașul poate pretinde plata despăgubirilor de la noul proprietar.

(4) Chiriașii din locuintele care au fost restituite, potrivit legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora au dreptul la despăgubiri în condițiile alin. (1)-(3)."

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată în fața instanței și consemnată în încheierea acesteia și în înscrisul depus de parte în dosarul instanței, rezultă ca, în realitate, aceasta se bazează pe o confuzie rezultată din compararea textului criticat cu o dispoziție cuprinsă într-un act legislativ ulterior, și anume

Legea nr. 10/2001 , prin care se precizează ca în anumite situații statul, iar nu proprietarul imobilului, va despăgubi chiriașul pentru îmbunătățirile necesare și utile aduse bunului. În acest fel autorul excepției considera ca, dintre cele doua dispoziții legale, cea cuprinsă în

Legea nr. 10/2001

i-ar fi mai favorabilă, instanța refuzând însă sa o aplice, pe motiv ca legea nu poate retroactivă, astfel ca, în temeiul prevederii

art. 43 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , cel în cauza ar urma sa suporte cheltuielile făcute pentru îmbunătățirea locuinței. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curții Constituționale a statuat în mod constant (de exemplu, Decizia nr. 3 din 2 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 martie 1999, Decizia nr. 59 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 9 iunie 1999, Decizia nr. 134 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999) ca neconstituționalitatea unui text nu poate fi dedusă din succesiunea reglementărilor legale într-un anumit domeniu, ci numai din constatarea unei neconcordante între diferite reglementări, privite distinct, și texte ori principii din Constituție.

De altfel, Curtea constata ca textul

art. 43 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu cuprinde prin el însuși nici o inegalitate și nici o încălcare a dreptului de proprietate privată.

Examinând susținerile autorului excepției cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite. Textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat prin art. 16 din Constituție, tratamentul egal impunandu-se doar pentru cetățenii aflați în situații identice. Sub acest aspect Curtea Constituțională a reținut în mod constant ca principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 70/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, și nr. 49/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 43 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată și modificată prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Eleonora Tuduce în Dosarul nr. 12.276/2001 și în Dosarul nr. 12.278/2001 ale Judecătoriei Brașov.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2003.