Decizia nr. 129/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepție ridicată de Alexandru Lucian în Dosarul nr. 3.127/2002 al Tribunalului Arges - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondata, arătând ca, în conformitate cu Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994, existenta unor organe administrativ-jurisdicționale nu poate inlatura liberul acces la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.127/2002, Tribunalul Arges - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepție ridicată de Alexandru Lucian.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât nu prevăd posibilitatea de a se recurge la justiție pentru rezilierea contractului încheiat cu avocatul angajat, care a încasat onorariul fără să își îndeplinească obligația contractuală de a-și presta munca. Textul constituțional invocat de autorul excepției în motivarea acesteia este art. 21, care consacra accesul liber la justiție.

Tribunalul Arges - Secția civilă apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "întrucât prevederile

art. 31 din Legea nr. 51/1995

nu sunt de natura sa aducă nici un fel de atingere drepturilor și libertăților cetățeanului, cu atât mai puțin accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție". Totodată, se considera ca "onorariul este normal a fi achitat chiar și în condițiile în care clientul a pierdut în fața instanței, obligația avocatului fiind una de diligenta și nu de rezultat, neputând fi angajata răspunderea avocatului în cazul soluționării cauzei nefavorabil clientului sau". Pe de altă parte, referitor la condițiile prevăzute de textul de lege criticat privind formularea contestațiilor și reclamatiilor având ca obiect onorariile, instanța apreciază ca "este legal să fie soluționate de forurile competente din cadrul baroului, potrivit legii-cadru ce reglementează aceasta activitate, fără sa aducă vreo încălcare supremației Constituției, respectiv fără sa ingradeasca în nici un fel accesul liber la justiție al cetățeanului".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata, în esenta, ca dispozițiile criticate nu încalcă principiul constituțional al liberului acces la justiție. Astfel, potrivit acestui punct de vedere, "existenta procedurii prealabile instituită de articolul invocat nu conduce la concluzia ca hotărârea definitivă a comisiei permanente, în cazul în care contravine unor prevederi statutare sau altor dispoziții legale, nu poate fi contestată în fața instanțelor judecătorești". În realitate, "partea interesată poate să solicite instanțelor judecătorești efectuarea controlului de legalitate asupra oricărei hotărâri a organismelor Uniunii Avocaților și ale Comisiei permanente".

Este evocata, în continuare, jurisprudenta în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât "dispozițiile legale invocate sunt constituționale". Totodată, în acest punct de vedere, s-a precizat ca "avocatul are dreptul, în schimbul prestației sale, la un onorariu. Acest onorariu trebuie achitat, chiar și în condițiile în care cauza nu s-a soluționat în favoarea clientului, activitatea avocatului fiind una de diligenta și nu una de rezultat".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 31 din Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, care au următorul cuprins: "Contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de consiliul baroului. Deciziile consiliului baroului pot fi atacate cu plângere la Comisia permanenta, a carei soluție este definitivă."

Critica de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, consta, în esenta, în invocarea încălcării dispozițiilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".

Examinând textul de lege criticat pentru neconstituționalitate, Curtea retine ca prevederile sale reglementează modalitatea de soluționare a contestațiilor și reclamatiilor privind onorariile de avocat pe cale administrativ-jurisdicțională.

Aceasta procedura prealabilă nu contravine însă dispozițiilor art. 21 din Constituție, cel interesat având acces liber la justiție.

Astfel, în legătură cu legitimitatea constituțională a procedurilor administrativ-jurisdicționale, Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "este de competența exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale, evitarea cheltuielilor de judecată". Totodată, Curtea a stabilit, prin aceeași decizie, ca "existenta unor organe administrative de jurisdicție nu poate să ducă la înlăturarea intervenției instanțelor judecătorești, în condițiile stabilite de lege".

Mai mult, Curtea a statuat în Decizia nr. 24 din 4 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 20 ianuarie 1998, ca, inclusiv în situația în care legea nu prevede în mod expres calea de atac împotriva unui act administrativ, cel interesat se poate adresa instanței de contencios administrativ în temeiul

Legii nr. 29/1990

și, deci, accesul la justiție nu este împiedicat.

De altfel, dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în cadrul controlului a priori. Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 15 mai 1995, Curtea a constatat, printre altele, ca dispozițiile

art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995

(având conținut identic cu cel al actualului art. 31 din legea republicată) "sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că cei interesați au acces la justiție în condițiile legii".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepție ridicată de Alexandru Lucian în Dosarul nr. 3.127/2002 al Tribunalului Arges - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2003.