Decizia nr. 146/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Iulian Oprea în Dosarul nr. 2.019/2002 al Judecătoriei Fetesti.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 56C/2003, nr. 60C/2003, nr. 74C/2003, nr. 118C/2003 și nr. 129C/2003, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Zoran Coicici în Dosarul nr. 4.668/2002 al Judecătoriei Resita, de Constantin Gavrila în Dosarul nr. 1.773/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Vasile Oltean în Dosarul nr. 202/2003 al Judecătoriei Brașov, de Viorel Decuseara în Dosarul nr. 2.621/P/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală și de Petru Bunea în Dosarul nr. 303/2003 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal în dosarele nr. 56C/2003, nr. 60C/2003, nr. 74C/2003, nr. 118C/2003 și nr. 129C/2003 se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată ca în Dosarul nr. 118C/2003 partea Maria Mancas a depus o cerere de judecare în lipsa, iar partea Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca a depus o cerere prin care se solicita amânarea judecării cauzei pentru lipsa de procedura.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca procedura de citare cu partea Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca a fost legal îndeplinită și apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru amânarea judecării cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere conținutul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și al art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 56C/2003, nr. 60C/2003, nr. 74C/2003, nr. 118C/2003 și nr. 129C/2003 la Dosarul nr. 46C/2003, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 28 ianuarie 2003, 21 noiembrie 2002, 4 noiembrie 2002, 30 ianuarie 2003, 21 februarie 2003 și 3 martie 2003, pronunțate în dosarele nr. 2.019/2002 al Judecătoriei Fetesti, nr. 4.668/2002 al Judecătoriei Resita, nr. 1.773/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală, nr. 202/2003 al Judecătoriei Brașov, nr. 2.621/P/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală și nr. 303/2003 al Judecătoriei Medias, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Iulian Oprea, Zoran Coicici, Constantin Gavrila, Vasile Oltean, Viorel Decuseara și Petru Bunea în cadrul unor cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia considera ca dispoziția legală criticata contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și celor ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arata ca în situația existenței a doi infractori care au comis aceeași infracțiune înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 543/2002 , cel condamnat definitiv, datorită rapiditatii desfășurării procesului penal în privinta sa, are un avantaj nejustificat față de cel care nu a fost condamnat definitiv, din motive neimputabile lui. Se susține ca unei persoane i se poate agrava situația în propria cale de atac, incalcandu-se principiul non reformatio în pejus, deoarece promovarea apelului ori recursului de către persoana respectiva sau de către procuror în favoarea acesteia și nesoluționarea caii de atac promovate până la intrarea în vigoare a legii de grațiere duc la pierderea beneficiului acordat de lege.

Exprimandu-și opinia, instanțele de judecată au apreciat, în esenta, ca textul criticat încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece între o persoană care, din cauze neimputabile ei, nu fusese judecata definitiv până la data intrării în vigoare a legii și o altă persoană care a săvârșit aceeași infracțiune, în același moment, dar care, datorită celeritatii judecării cauzei sale, a fost judecata definitiv până la data intrării în vigoare a legii se creează o inegalitate de tratament. Se apreciază ca textul contestat contravine tehnicii legislative în domeniu, respectiv

Legii nr. 137/1997

privind grațierea unor pedepse și

Legii nr. 546/2002

privind grațierea și procedura acordării grațierii.

Judecătoria Resita considera ca excepția este neîntemeiată deoarece textul criticat nu vine în contradictie cu art. 16 alin. (1) din Constituție. Se arata ca legea de grațiere este impersonala, acordarea beneficiului clementei numai pentru cei condamnați prin hotărâri definitive la data intrării în vigoare a legii "are o motivare rezonabila, constând în aceea ca s-ar afecta buna desfășurare a procesului penal în situația în care s-ar cunoaște incidența acestui beneficiu în cauzele în curs de soluționare, sau incidența beneficiului ar fi condiționată de aplicarea unei anumite pedepse. Prin urmare, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, în condițiile în care exista o motivare rezonabila".

Tribunalul Galați - Secția penală apreciază ca excepția este neîntemeiată deoarece grațierea nu constituie un drept al persoanei și nici o obligație a puterii legiuitoare intemeiata pe art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție. Statul este acela care poate obliga inculpatul la executarea pedepsei ori poate acorda grațierea, fără a avea o obligație constituțională ori legală în acest sens. "Chiar dacă la baza adoptării legii de grațiere stau considerente de natura politica, socială sau penală - nimeni în afară Parlamentului nu are dreptul de a impune acordarea unei gratieri colective sau condițiile de acordare ale acesteia." Se apreciază ca admiterea excepției, în lipsa posibilității legale de a interveni pozitiv asupra textului, face ca legea sa devină inaplicabila, deoarece va lipsi precizarea condiției de timp de la care se va aplica actul de clementa, Parlamentul fiind singura autoritate care va putea rezolva eventuala inechitate. Se concluzioneaza ca textul criticat nu încalcă art. 16 alin. (1) ori alte texte din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile

art. 8 din Legea nr. 543/2002

nu creează privilegii sau discriminări, neincalcandu-se nici unul dintre criteriile egalității în drepturi, enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituție. De asemenea, se arata ca interpretarea data de autorii excepției principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, este în vădită contradictie cu jurisprudenta Curții Constituționale în aceasta materie. În acest sens se citeaza Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, în care s-a statuat ca "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite". Se mai apreciază ca grațierea colectivă constituie un act de clementa al Parlamentului, condițiile de acordare și de aplicare a acesteia fiind stabilite prin lege organică în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție. Destinatarii legii prin care se acordă grațierea colectivă au vocația de a beneficia de prevederile sale numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în conținutul acesteia, iar condiția continuta de

art. 8 din Legea nr. 543/2002

nu încalcă principiul egalității în fața legii.

Avocatul Poporului apreciază ca dispoziția legală criticata este neconstitutionala. Se arata ca

Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni este atât un act de voința politica, cat și un act de clementa ce aparține Parlamentului. Criteriile pe baza cărora se acordă grațierea colectivă se stabilesc în exclusivitate de legiuitor care are obligația de a respecta principiile Constituției. Conținutul art. 8 din lege încalcă însă atât principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consfintit de art. 16 alin. (1) din Constituție, cat și principiul aplicării legii penale mai favorabile, reflectat la rândul sau de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, se susține ca "legea mai favorabilă se exprima printr-un tratament mai bland, inclusiv prin acte de clementa ale statului". Textul de lege supus controlului de constituționalitate lipsește de tratamentul juridic menționat persoanele care nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă. Se considera ca art. 8 "ar putea fi constituțional numai dacă se referea la data săvârșirii faptei și nu la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziția legală criticata, raportată la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziții care au următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorii excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și cu cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminarii.

În legătură cu acest text de lege, ulterior sesizării cu excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentului dosar, Curtea Constituțională s-a pronunțat în alte cauze prin Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, și Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003. Prin aceste decizii Curtea a statuat ca prevederile

art. 8 din Legea nr. 543/2002

sunt neconstituționale, întrucât "limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri și sancțiuni stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârșite până la această dată". În consecința, în speta ce face obiectul prezentei decizii, având în vedere prevederile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", rezultă ca, în temeiul alin. (6) din același articol, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 543/2002

a devenit inadmisibila.

De altfel, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor menționate a fost adoptată

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 18/2003

pentru modificarea

art. 8 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2003, modificare care are următorul conținut: "Art. 8. - Dispozițiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate pentru fapte săvârșite până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I." Ca urmare a modificării textului, criticile de neconstituționalitate au rămas fără obiect.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 543/2002 , excepție ridicată de Iulian Oprea în Dosarul nr. 2.019/2002 al Judecătoriei Fetesti, de Zoran Coicici în Dosarul nr. 4.668/2002 al Judecătoriei Resita, de Constantin Gavrila în Dosarul nr. 1.773/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Vasile Oltean în Dosarul nr. 202/2003 al Judecătoriei Brașov, de Viorel Decuseara în Dosarul nr. 2.621/P/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală și de Petru Bunea în Dosarul nr. 303/2003 al Judecătoriei Medias.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2003.