Decizia nr. 233/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Sorin Gornoviceanu în Dosarul nr. 14.746/2001 al Judecătoriei Constanta și Augustin Baciu în Dosarul nr. 7.089/2002 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Lavinia Svanovici, prin avocat Daniela Cealera. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 11C/2003 și 84C/2003 au un conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Avocatul părții prezente arata ca este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 84C/2003 la Dosarul nr. 11C/2003, care este primul înregistrat.

Cauza se afla în stare de judecată.

Avocatul solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocand Decizia Curții Constituționale nr. 127 din 27 martie 2003, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , în măsura în care se referă și la taxele judiciare de timbru stabilite de instanțele judecătorești, arata ca norma cuprinsă în

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

este o norma de trimitere, astfel ca, pentru identitate de ratiune, pune concluzii de admitere a excepției ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 14 octombrie 2002 și din 11 februarie 2003, pronunțate în dosarele nr. 14.746/2001 și 7.089/2002, Judecătoria Constanta și, respectiv, Tribunalul Bihor - Secția comercială și contencios administrativ au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Sorin Gornoviceanu și Augustin Baciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin ca dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 125 și 128, precum și principiului separației puterilor în stat, deoarece se creează posibilitatea ca hotărârea instanței, prin care s-a stabilit taxa de timbru, să fie cenzurata de un organ administrativ, subordonat puterii executive.

Judecătoria Constanta considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

Tribunalul Bihor - Secția comercială și contencios administrativ apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât competența soluționării unei contestații privind taxa judiciară de timbru, după ce a fost supusă controlului de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor, revine instanței de judecată, situație ce se deduce din însăși cauza aflată pe rolul sau.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la obiectul excepției, precizează ca împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru se pot formula contestații care se soluționează conform

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 506/2001 . Prin aceasta procedura jurisdicțională nu se încalcă însă dispozițiile constituționale ale art. 123 alin. (2) și ale art. 125 alin. (1) și nici principiul constituțional al separației puterilor în stat, deoarece decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești. Apreciază ca introducerea contestației mai întâi la organele fiscale da posibilitatea ca acestea sa examineze în mod operativ taxa contestată și, când este cazul, sa dispună corectarea ei. Este vorba de o procedură obligatorie, fără îndeplinirea căreia, când este cazul, nu se poate trece la sesizarea instanței judecătorești, astfel cum stabilesc, ca regula de principiu, dispozițiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale

art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 .

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arata ca normele legale criticate fac trimitere la reguli de procedura administrativ-jurisdicțională, prealabilă contenciosului administrativ, fără a constitui o imixtiune în sfera atribuțiilor judecătorești, cu atât mai mult cu cat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată este de competența legiuitorului. De altfel, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Curtea Constituțională a statuat ca instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicționale nu contravine dispozițiilor constituționale atât timp cat decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața instanței judecătorești. Referitor la critica privind încălcarea principiului independenței justiției, Avocatul Poporului arata ca art. 123 alin. (2) din Constituție nu are incidența în cauza, deoarece dispozițiile legale criticate nu se referă la independenta judecătorilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispoziții care au următorul conținut: "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contestație potrivit dispozițiilor aplicabile în materie fiscală."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca prin dispozițiile legale criticate se încalcă principiul separației puterilor în stat, precum și următoarele prevederi constituționale:

- Art. 123 alin. (2): "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 125 alin. (1): "Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituție, România este un stat de drept, iar acest principiu implica separarea puterilor - legislativă, executivă și judecătorească.

În ceea ce privește puterea judecătorească, Legea fundamentală prevede în art. 125 alin. (1) ca justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. De asemenea, prin alin. (3) al aceluiași articol se prevede că procedura de judecată, care cuprinde și căile de atac la care se referă art. 128, este stabilită de lege.

Având în vedere exigențele acestor principii constituționale și luând în considerare faptul ca taxele judiciare de timbru se stabilesc de către instanțele judecătorești prin încheieri pronunțate în cadrul procesului, fiind supuse căilor de atac prevăzute de lege, Curtea Constituțională constata că nu se poate admite, fără riscul încălcării principiilor și normelor constituționale, ca modul de stabilire a taxei judiciare de timbru să fie cenzurat pe calea procedurii administrative prevăzute de

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , cu trimitere la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001.

În ordinea principiilor menționate este irelevanta împrejurarea ca, potrivit

art. 12 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , deciziile organelor de jurisdicție administrativă prevăzute în acest act normativ "pot fi atacate, potrivit legii, la instanța judecătorească", deoarece exercitarea acestei cai de atac poate avea ca efect înlăturarea unei erori comise de organul de jurisdicție administrativă în soluția data contestației împotriva modului de stabilire de către instanța de judecată a taxei judiciare de timbru, dar nu este de natura sa desfiinteze însăși imixtiunea autorității administrative în sfera justiției. De altfel, în toate cazurile în care nu s-ar exercita calea de atac menționată, împotriva deciziilor prin care organele de jurisdicție administrativă prevăzute de ordonanța - direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat sau, după caz, Ministerul Finanțelor Publice - au modificat taxele judiciare de timbru stabilite de instanțele judecătorești, încheierile prin care instanțele au stabilit taxele judiciare de timbru ar rămâne fără efect.

În sensul considerentelor de mai sus, se retine împrejurarea ca, prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , în conformitate cu care se solutionau, potrivit dispozițiilor ordonanței, "și contestațiile împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru". În motivarea deciziei, Curtea a reținut ca dispoziția legală menționată contravine prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție și principiului separației puterilor în stat.

Curtea observa ca ratiunile care au motivat decizia menționată, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , subzistă și în cazul dispozițiilor

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 și 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Sorin Gornoviceanu în Dosarul nr. 14.746/2001 al Judecătoriei Constanta și Augustin Baciu în Dosarul nr. 7.089/2002 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și contencios administrativ, și constata ca aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care se referă și la taxele judiciare de timbru stabilite de instanțele judecătorești.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2003.