Decizia nr. 343/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997 , modificată și completată, și a celor ale

Ordinului ministrului justiției nr. 760/C/1999 , excepție ridicată de Dumitru Ianos și Monica Ianos în Dosarul nr. 736/2000 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, referitor la dispozițiile

Legii nr. 146/1997 , întrucât în jurisprudenta sa Curtea a constatat, prin mai multe decizii, constituționalitatea acestora. În legătură cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordinului ministrului justiției nr. 760/C/1999 , se solicita respingerea acesteia ca fiind inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 736/2000, Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997 , excepție ridicată de Dumitru Ianos și Monica Ianos.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin ca dispozițiile

art. 1, 2, 9, 10, 11, 15, 17, 18, 20, 21, 22, 25 și 28 din Legea nr. 146/1997 , precum și cele ale art. 1, 2, 3, 4, 5, 10, 18, 23, 24, 25, art. 26 alin. (2) și (3),

art. 27 și 29 din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999

încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 8 privind pluralismul și partidele politice, ale art. 11 alin. (1) cu privire la îndeplinirea de către statul român a obligațiilor internaționale la care este parte, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 30 privind libertatea de exprimare, ale art. 43 cu privire la nivelul de trai, ale art. 51 privind respectarea Constituției și a legilor, ale art. 53 cu privire la contribuțiile financiare, ale art. 123-128 privind instanțele judecătorești, ale art. 134 privind economia, precum și cele ale art. 136-138 cu privire la sistemul financiar, bugetul public național și sistemul de impozite și taxe.

De asemenea, se susține ca legea criticata încalcă art. 1, 2, 7, 8, 10, 19, 22, 23, 25, 27, 28 și 29 din Declarația Universala a Drepturilor Omului.

Potrivit susținerilor autorilor excepției, sunt neconstituționale " art. 18 din Legea nr. 146/1997

și

art. 29 din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 , care consacra dreptul de control al unei hotărâri judecătorești prin care se stabilește taxa de timbru și timbru judiciar, de către un organ fiscal, pe calea contestației, cale de atac diferita de căile de atac stabilite de Codul de procedură civilă, respectiv art. 282-298 Cod de procedura civilă - referitoare la apel și art. 299-316 Cod de procedura civilă care stabilesc procedura recursului, în raport de prevederile constituționale din art. 123-128, referitoare la autoritatea judecătorească, singura investită prin legea suprema să asigure realizarea justiției, precum și ale art. 20 și 21, la care se adauga prevederile din Declarația Universala a Drepturilor Omului".

S-a arătat, de asemenea, de către autorii excepției ca principiul plății anticipate a taxelor de timbru, precum și scutirea de plată acestei taxe a instituțiilor publice sunt "imorale, discriminatorii, inechitabile" și obstructioneaza accesul liber la justiție, apreciind ca regula ar trebui să fie scutirea de taxe, iar excepția, timbrajul. Se considera ca, în caz contrar, se încalcă principiul egalității în fața legii, principiul statului de drept, precum și principiile consacrate de art. 11 și 20 din Constituție.

Autorii excepției invedereaza ca "posibilitatea recuperării taxelor de timbru achitate potrivit principiului plății anticipate, de la partea care cade în pretenții, nu este de natura a inlatura argumentarea invocată câtă vreme sistemul de instituire a taxelor în cote fixe și procentuale infrang, prin cuantum și procente, cuantumul derizoriu al veniturilor".

Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază ca dispozițiile criticate sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată. Se considera ca "obligativitatea achitării anticipate a taxelor de timbru se justifica prin necesitatea acoperirii cheltuielilor de judecată", neimpiedicand liberul acces la justiție. Instanța apreciază ca, prin formularea unei contestații împotriva modului de stabilire a taxei judiciare printr-o hotărâre judecătorească la un organ fiscal, se asigura "eliminarea unor erori de calcul și nicidecum nu se ingradeste accesul la justiție". De asemenea, se invedereaza faptul ca scutirea de la plata taxei de timbru a autorităților publice nu are caracter discriminatoriu "din moment ce și persoanele fizice au posibilitatea să obțină scutire de la plata taxei judiciare de timbru".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

În esenta, se considera ca, prin formularea unei contestații împotriva modului de stabilire a taxei judiciare printr-o hotărâre judecătorească la un organ fiscal, se instituie un control numai asupra modului de calcul al taxelor de timbru, în vederea eliminării eventualelor erori, neincalcandu-se astfel art. 21 referitor la accesul la justiție și nici art. 123-128 din Constituție. În ceea ce privește scutirea instituțiilor publice de la plata taxei de timbru, se considera că nu se încalcă principiul egalității în fața legii, întrucât prin aceasta se are în vedere fie calitatea părții în proces, fie obiectul cererii. În acest sens este invocată și jurisprudenta Curții Constituționale în materie (Decizia nr. 271/1997).

Cu privire la plata anticipata a taxelor judiciare de timbru, se considera că nu se încalcă art. 21 din Constituție, întrucât acestea sunt instituite pentru a acoperi cheltuielile pe care le implica înfăptuirea justiției. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a

Ordinului ministrului justiției nr. 760/C/1999 , Guvernul apreciază ca este inadmisibila, întrucât Curtea Constituțională se pronunța numai asupra excepțiilor ce privesc neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile criticate sunt constituționale. Se apreciază ca prin instituirea contestației împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se face trimitere la o procedură administrativ-jurisdicțională "prealabilă contenciosului administrativ, fără a constitui o imixtiune în sfera atributiunilor puterii judecătorești". În acest sens se invoca jurisprudenta Curții Constituționale (Decizia Plenului nr. 1/1994) și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, 1981).

Totodată, în punctul de vedere al Avocatului Poporului se considera ca dispoziția privind plata anticipata a taxelor judiciare de timbru nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât aceasta se justifica prin necesitatea acoperirii cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. În acest sens se invoca și jurisprudenta Curții Constituționale (Decizia nr. 198/1999, Decizia nr. 29/2000, Decizia nr. 30/2000). Scutirea de plată taxei judiciare de timbru a instituțiilor publice este în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. (1) din Constituție, care prevăd ca "legiuitorul poate interveni oricând, prin stabilirea atât a unor impozite și taxe, cat și a unor scutiri, cu condiția ca acestea să fie dispuse prin lege", și nici nu încalcă principiul egalității în fața legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost precizat de autorii excepției în concluziile orale, îl constituie dispozițiile

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificată și completată, și cele ale

Ordinului nr. 760/C/1999

al ministrului justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru.

Se susține, în esenta, ca dispozițiile

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 8 privind pluralismul și partidele politice, ale art. 11 alin. (1) cu privire la îndeplinirea de către statul român a obligațiilor internaționale la care este parte, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 30 privind libertatea de exprimare, ale art. 43 cu privire la nivelul de trai, ale art. 51 privind respectarea Constituției și a legilor, ale art. 53 cu privire la contribuțiile financiare, ale art. 123-128 privind instanțele judecătorești, ale art. 134 privind economia, precum și celor ale art. 136-138 cu privire la sistemul financiar, bugetul public național și sistemul de impozite și taxe. Totodată, sunt incalcate, în conceptia autorilor excepției, și dispozițiile art. 1, 2, 7, 8, 10, 19, 22, 23, 25, 27, 28 și 29 din Declarația Universala a Drepturilor Omului.

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca prin Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 .

În consecința, întrucât decizia de constatare a neconstitutionalitatii a intervenit după data sesizării Curții, în cauza de fața, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, combinate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeași lege, Curtea retine ca excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibila cu privire la dispozițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 .

2. Cu privire la celelalte dispoziții legale criticate, Curtea constata ca

Legea nr. 146/1997

a mai format, în întregul său, dar și pe articole, obiect al controlului de constituționalitate. De exemplu, prin deciziile nr. 82/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, nr. 97/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 19 octombrie 1999, nr. 47/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, Curtea a respins ca nefondate excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, Curtea retine ca excepții de neconstituționalitate au fost formulate și cu privire la diferite articole ale

Legii nr. 146/1997 , inclusiv prin raportare la art. 20, 21, 123 și 125 din Constituție, excepții care au fost respinse.

În deciziile pronunțate Curtea a reținut, în principiu, ca dreptul privind accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitatea acestuia. Curtea a apreciat ca instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 53 din Constituție, potrivit căruia "cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice".

În legătură cu invocarea discriminarii cetățenilor față de instituțiile publice scutite de plată taxei judiciare de timbru, în cazul acțiunilor și cererilor care au ca obiect venituri publice, Curtea a reținut, în esenta, în jurisprudenta sa ca "aceasta scutire este justificată, în mod rațional și obiectiv, întrucât sumele provenite din taxa judiciară de timbru se fac venit la bugetul de stat, de la care sunt finanțate aceste instituții".

Soluțiile și considerentele acestor decizii își păstrează valabilitatea și în aceasta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții.

În consecința, Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece din analiza comparativa a dispozițiilor legale criticate, pe de o parte, și a celor constituționale sau cuprinse în Declarația Universala a Drepturilor Omului, invocate, nu rezultă existenta unor incompatibilități.

3. Cu privire la dispozițiile cuprinse în

Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 , Curtea urmează sa respingă excepția ca inadmisibila, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, întrucât acest act normativ nu poate forma obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curte.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată, excepție ridicată de Dumitru Ianos și Monica Ianos în Dosarul nr. 736/2000 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale

Legii nr. 146/1997 , excepție ridicată de aceiași autori în același dosar.

3. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordinului nr. 760/C/1999

al ministrului justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2003.