Legea nr. 156/2000

Prezenta lege reglementează condițiile de funcționare, precum și procedura de înregistrare a persoanelor juridice care își desfășoară activitatea pe teritoriul României ca agenți de plasare a forței de muncă în străinătate.

Serviciile specializate de plasare a forței de muncă realizate pe teritoriul României de către un agent de plasare a forței de muncă în străinătate constau în informarea, consilierea și medierea cetățenilor români în vederea angajării acestora în străinătate.

Serviciile prevăzute la

alin. (2)

sunt furnizate de către agenții de plasare a forței de muncă înființați pe teritoriul României sau de către alți furnizori de servicii de plasare a forței de muncă stabiliți pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau al Spațiului Economic European, înregistrați în condițiile prevăzute de prezenta lege ori, după caz, supuși procedurii de notificare.

Guvernul României, prin autoritățile competente, va depune diligențele necesare pentru încheierea de acorduri, înțelegeri, tratate sau convenții cu autorități publice similare din alte state, în vederea stabilirii condițiilor de protecție a cetățenilor români cu domiciliul în România care lucrează în țările respective.

La negocierea acordurilor, înțelegerilor, tratatelor sau convențiilor prevăzute la

alin. (1) , partea română va urmări respectarea principiului egalității de tratament și a reglementărilor aplicabile în ceea ce privește nivelul salariului minim, durata timpului de lucru și de odihnă, condiții generale de muncă, sănătate și securitate în muncă, asigurarea pentru accidente de muncă sau boli profesionale.

Agenții de plasare desfășoară activități de mediere a cetățenilor români, cu domiciliul în România, care solicită să lucreze pe baza ofertelor ferme de locuri de muncă transmise din străinătate de către persoane juridice sau fizice, în calitate de angajatori.

Interpunerea altor categorii de intermediari între agentul de plasare, persoana mediată și angajatorul străin este interzisă.

Agenții de plasare desfășoară pe teritoriul României activitatea de mediere în vederea angajării cetățenilor români în străinătate dacă îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiții:

a)

s-au înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

b)

au încheiat cu persoane juridice sau fizice, stabilite într-un alt stat decât România, care au calitate de angajator conform legislației statului respectiv, contracte care conțin oferte ferme de locuri de muncă;

c)

dispun de spațiul și dotările necesare pentru buna desfășurare a activității;

d)

au încadrat în muncă personal calificat în domeniul resurselor umane care face dovada experienței în recrutare de personal;

e)

nu au fost condamnați definitiv pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, prevăzută de

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal , cu modificările și completările ulterioare, incompatibilă cu activitatea pe care urmează să o desfășoare;

f)

nu se află în faliment;

g)

nu se află în dizolvare.

Furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă pot desfășura activitatea de plasare pe teritoriul României dacă au notificat inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială urmează să desfășoare activitățile specifice în condițiile

art. 10 alin. (1)-(3) .

După înregistrarea la inspectoratul teritorial de muncă conform

alin. (1) lit. a) , agenții de plasare au obligația de a organiza o bază de date care să conțină:

a)

ofertele ferme de locuri de muncă din străinătate, cu toate specificațiile acestora, atât în limba statului de destinație sau într-o altă limbă de circulație internațională, cât și în limba română;

b)

informații referitoare la condițiile de ocupare a locurilor de muncă;

c)

datele de identificare ale solicitanților locurilor de muncă, precum și datele referitoare la calificările și aptitudinile acestora.

Pentru medierea cetățenilor români în vederea angajării în străinătate, agenții de plasare încheie cu solicitanții locurilor de muncă contracte de mediere în formă scrisă, al căror conținut este stabilit prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Agenții de plasare efectuează în mod gratuit activități de mediere a cetățenilor români în vederea angajării în străinătate, fără perceperea de la aceștia de comisioane, tarife sau taxe.

În vederea înregistrării la inspectoratele teritoriale de muncă, agenții de plasare trebuie să prezinte următoarele documente:

a)

certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, din care să rezulte că au ca activitate principală „Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă“ cod CAEN - 7810;

b)

dovada înregistrării la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca operator de date cu caracter personal, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 677/2001 , cu modificările și completările ulterioare*);

Notă

*)

Legea nr. 677/2001

a fost abrogată prin

art. V alin. (1) din Legea nr. 129/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 102/2005

privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și pentru abrogarea

Legii nr. 677/2001

pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 19 iunie 2018.

Toate trimiterile la

Legea nr. 677/2001 , cu modificările și completările ulterioare, din actele normative se interpretează ca trimiteri la Regulamentul general privind protecția datelor și la legislația de punere în aplicare a acestuia, conform art. V alin. (2) din Legea nr. 129/2018.

c)

alte documente, stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Agenții de plasare care se supun procedurii de înregistrare, potrivit prezentei legi, au obligația de a notifica înființarea de filiale, sucursale ori alte sedii secundare, anterior începerii prestării de activități în cadrul acestora, atât inspectoratului teritorial de muncă unde sunt înregistrați, cât și inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială funcționează respectivele sedii secundare, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, a documentului prin care se atestă înființarea acestora.

În vederea prestării, cu caracter permanent în România, a serviciilor prevăzute la

art. 2 alin. (2) , furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a notifica inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială au stabilit un sediu permanent în România, potrivit legii, anterior începerii prestării acestor servicii, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

În vederea prestării transfrontaliere, cu caracter temporar sau ocazional în România, a serviciilor prevăzute la

art. 2 alin. (2) , furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a notifica inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială intenționează să își desfășoare activitatea pe teritoriul României, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă prevăzuți la

alin. (1)

au obligația de a notifica înființarea pe teritoriul României de filiale, sucursale ori alte sedii secundare, ale căror activități intră în sfera de aplicare a prezentei legi, inspectoratelor teritoriale de muncă în a căror rază teritorială funcționează respectivele filiale, sucursale ori sedii, anterior începerii prestării activității în cadrul acestora, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Ofertele ferme din contractele prevăzute la

art. 8 alin. (1) lit. b)

vor cuprinde cel puțin următoarele elemente:

a)

datele de identificare ale angajatorului străin;

b)

durata ofertei ferme;

c)

numărul locurilor de muncă din străinătate conținute de ofertele ferme;

d)

funcția, meseria sau ocupația;

e)

durata angajării, condițiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;

f)

durata timpului de muncă și de repaus;

g)

tariful orar și/sau salariul lunar, moneda în care se efectuează plata, modalitățile de plată și datele de plată a salariului;

h)

sporuri, ore suplimentare și alte drepturi salariale;

i)

cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;

j)

durata, modul de acordare și drepturile bănești aferente concediului de odihnă;

k)

condițiile de muncă și de climă, măsurile de sănătate și securitate în muncă;

l)

asigurarea medicală și de viață a angajaților români, în aceleași condiții cu cetățenii din țara de destinație;

m)

acordarea de despăgubiri în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;

n)

condițiile de cazare sau, după caz, de închiriere a unei locuințe și de asigurare a hranei;

o)

condițiile de transport și de repatriere a salariaților români, inclusiv în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;

p)

obiceiurile locului și orice alte aspecte specifice de natură a pune în pericol viața, libertatea sau siguranța salariaților români;

q)

taxele, impozitele și contribuțiile care grevează asupra veniturilor angajaților cetățeni români, asigurându-se, după caz, evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuții de asigurări sociale;

r)

datele de contact ale ambasadelor/misiunilor diplomatice ale României în statul de destinație.

Agenții de plasare au obligația de a asigura includerea elementelor prevăzute la

alin. (1) lit. a) ,

d)-r)

în contractul de mediere și în contractul individual de muncă sau, după caz, în documentul echivalent acestuia pentru statele prevăzute la

art. 12 alin. (2) , încheiat între angajatorul străin și salariatul cetățean român, cu respectarea legislației statului pe teritoriul căruia urmează să fie angajat.

Pentru statele în care contractele individuale de muncă se încheie, potrivit legislației aplicabile în statul respectiv, în formă scrisă, agenții de plasare au obligația de a asigura încheierea acestora de către părți atât în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, cât și în limba română, înainte de plecarea salariatului din România.

Pentru statele în care forma de angajare nu se realizează prin încheierea unui contract de muncă, agenții de plasare au obligația de a asigura comunicarea, către salariatul cetățean român, înainte de plecarea acestuia din România, a documentului echivalent contractului de muncă potrivit legislației statului de destinație, atât în limba română, cât și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul.

Agenții de plasare vor păstra la sediul social sau, după caz, la sediile secundare câte o copie, în limba română și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, a contractului individual de muncă, semnat de părți conform

alin. (1) , sau, după caz, un exemplar al documentului prevăzut la

alin. (2) , pe care au obligația de a le pune la dispoziția inspectorilor de muncă, cu ocazia controlului.

Agenții de plasare au obligația de a transmite, trimestrial, inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își desfășoară activitatea, până la sfârșitul lunii următoare trimestrului încheiat, situația privind contractele de mediere încheiate și persoanele angajate în străinătate, conform modelului stabilit prin normele de aplicare a prezentei legi.

Inspecția Muncii centralizează situațiile prevăzute la

alin. (1)

și le pune la dispoziția Ministerului Afacerilor Externe în vederea facilitării acordării de asistență și protecție consulară în beneficiul persoanelor mediate și angajate în străinătate.

Situațiile prevăzute la

alin. (1)

sunt administrate cu respectarea regimului juridic specific datelor cu caracter personal.

Inspecția Muncii pune la dispoziția Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, la cerere, situația privind persoanele mediate și angajate în străinătate.

Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează:

a)

exercitarea de către agenții de plasare a forței de muncă a activității de mediere în vederea angajării cetățenilor români în străinătate, cu încălcarea prevederilor

art. 6

și

art. 8 alin. (1) ,

,

(4)

și

(5) , cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

b)

exercitarea de către agenții de plasare a forței de muncă a activității de mediere în vederea angajării cetățenilor români în străinătate, cu încălcarea prevederilor

art. 11 , cu amendă de la 7.000 lei la 10.000 lei;

c)

organizarea unei baze de date cu încălcarea prevederilor

art. 8 alin. (3)

de către agenții de plasare, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

d)

încălcarea dispozițiilor

art. 10 , cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

e)

încălcarea dispozițiilor

art. 12 , cu amendă de la 7.000 lei la 10.000 lei;

f)

exercitarea activității de mediere în vederea angajării cetățenilor români în străinătate de către alte persoane juridice sau de către persoane fizice, în afara agenților de plasare, cu amendă de la 25.000 lei la 40.000 lei;

g)

netransmiterea situației trimestriale, în condițiile prevăzute la

art. 13 alin. (1) , cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei.

(2)

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute la

alin. (1)

se fac de către inspectorii de muncă.

Agenții de plasare a forței de muncă sau furnizorii de servicii prevăzuți la

art. 1^1 alin. (3)*) din Legea nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin prezenta lege, care, la data intrării în vigoare a acesteia, sunt înregistrați la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază își au sediul, au obligația de a se înregistra în termen de 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în condițiile stabilite potrivit acesteia. *)

Art. 1^1 alin. (3)

a devenit în forma republicată art. 2.

Inspecția Muncii verifică îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1).

Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția

art. 13**) , care se aplică de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (2)***). **) Art. 13 a devenit în forma republicată art. 19.

***) A se vedea

Hotărârea Guvernului nr. 723/2018

pentru modificarea și completarea

Normelor metodologice

de aplicare a prevederilor

Legii nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 384/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 24 septembrie 2018.

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, în baza propunerilor Inspecției Muncii și ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, va supune Guvernului, spre aprobare, modificarea în mod corespunzător a

Hotărârii Guvernului nr. 384/2001

pentru aprobarea

Normelor metodologice

de aplicare a prevederilor

Legii nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.