Decizia nr. 239/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 177/2002 6 decembrie 2002 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.000/2003 al Tribunalului Mures.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca statutul magistraților consultanți diferă în mod esențial de cel al celorlalte categorii de magistrați, ceea ce impune instituirea de către legiuitor a unui tratament juridic diferit, care nu contravine art. 16 din Constituție sau reglementărilor internaționale. În considerarea deosebirilor privitoare la condițiile de numire, durata și încetare a funcției și la atribuțiile acestora, legiuitorul a înțeles sa creeze o categorie aparte de magistrați, cu atribuții substanțial diferite față de cele ale judecătorilor, procurorilor și magistraților-asistenți, atribuții cărora le corespund, în mod firesc, drepturi cu conținut diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, în sensul Constituției sau al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.000/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 , excepție ridicată de Elisei Constantin.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 20 alin. (1) din Constituție, cu raportare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Considera ca textul de lege criticat, care acorda magistraților consultanți doar o parte din drepturile salariale și de alta natura prevăzute pentru ceilalți magistrați, instituie o discriminare între cele două categorii de magistrați.
Tribunalul Mures apreciază ca excepția ridicată este intemeiata, iar dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
"sunt neconstituționale în măsura în care exclud pe magistrații consultanți de la aplicarea în mod corespunzător a tuturor drepturilor stabilite pentru magistrați". Instanța considera ca "vocația magistraților consultanți de a exercita drepturile aferente statutului de magistrat nu poate fi diferita de cea a tuturor celorlalți magistrați". În acest sens invoca și Decizia nr. 88/1999, precum și Decizia nr. 89/1999 ale Curții Constituționale, prin care s-a statuat inadmisibilitatea discriminarii între magistrați.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată. Arata în acest sens ca "acordarea, prin lege, a anumitor drepturi se face în considerarea unei multitudini de aspecte, de natura economică, socială, profesională etc.". În cazul magistraților consultanți, recunoașterea sau acordarea doar a unora dintre drepturile stabilite magistraților trebuie raportată la statutul lor, care este diferit, magistrații consultanți nefacand parte din corpul magistraților. Astfel, stabilirea drepturilor de care beneficiază tine de opțiunea legiuitorului. Potrivit doctrinei și jurisprudenței constituționale, principiul egalității nu pretinde uniformitate, ci permite soluții legislative diferențiate pentru situații diferite.
Avocatul Poporului considera ca dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
sunt constituționale, deoarece, "asa cum s-a arătat în Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, principiul egalității în fața legii, instituit de art. 16 din Constituția României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite".
pentru organizarea judecătorească, republicată, în art. 17 și art. 69^1 -69^5, reglementează un rol și un statut aparte pentru magistrații consultanți, diferit de cel al magistraților, atât în privinta atribuțiilor și competentelor lor, cat și în ce privește condițiile și modalitățile de numire sau de eliberare a lor din funcție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, dispoziții potrivit cărora "Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 și 30".
Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.",
cu raportare la reglementările cuprinse în:
- Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin
Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, conform cărora "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționala sau socială, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau orice alta situație";
- Art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin
Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, care prevăd ca "Toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii".
Examinând excepția de neconstituționalitate și conținutul dispozițiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale și la reglementările internaționale invocate, Curtea retine următoarele:
Articolul 42
pentru organizarea judecătorească, republicată, prevede că "Au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraților judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și magistrații-asistenți ai Curții Supreme de Justiție". De asemenea, potrivit
art. 2 alin. (8) din Legea nr. 124/2000
privind structura personalului Curții Constituționale, magistrații-asistenți de la aceasta instituție "fac parte din Corpul magistraților, în sensul prevăzut prin titlul IV din
Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Pe de altă parte, legislația actuala recunoaște o parte dintre drepturile acordate magistraților anumitor categorii de persoane care sunt asimilate cu aceștia. Spre exemplu, potrivit
art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , modificat prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României nr. 559 din 17 noiembrie 1999, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției și Institutul Național al Magistraturii este asimilat magistraților. De asemenea, fac parte din categoria persoanelor asimilate, în unele privinte, cu magistrații și cărora li se recunosc, în consecința, anumite drepturi ale acestora și consilierii juridici din Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, personalul de specialitate juridică din Centrul de Pregătire și Perfecționare a Grefierilor și a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate, specialiștii de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticoruptie, precum și personalul de specialitate al Institutului Național de Criminologie.
Un statut similar cu cel al judecătorilor ce compun instanțele judecătorești au și magistrații Curții de Conturi. În jurisprudenta sa constanta, Curtea Constituțională a reținut ca magistrații Curții de Conturi, care exercită activitatea jurisdicțională a acesteia, nu sunt judecători în sensul constituțional al termenului, activitatea lor fiind una administrativ-jurisdicțională, iar nu o activitate de judecată (a se vedea deciziile nr.: 64/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, și 147/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002).
În considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție și, mai ales, a atribuțiilor profund diferite pe care le au toate aceste categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiază acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și de privatiunile inerente fiecărei funcții în parte, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității persoanelor în fața legii și a autorităților publice, garantat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
În ceea ce privește funcția de magistrat consultant, aceasta a fost creata în urma modificării și completării
pentru organizarea judecătorească, prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. Prin aceasta reglementare conceptul de asistent judiciar a fost înlocuit cu cel de magistrat consultant, atribuindu-se denumirea de magistrat acestei funcții în considerarea faptului ca titularul sau face parte din completul de judecată care soluționează, în prima instanța, conflictele de muncă. Alăturând cuvantului magistrat atributul de "consultant", legiuitorul a evidențiat de la început statutul diferit al acestei categorii față de ceilalți magistrați.
Astfel condițiile de numire a magistraților consultanți sunt diferite de condițiile generale de acces în magistratura.
Articolul 69
^1 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , introdus prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , prevede că "Magistrații consultanți sunt numiți pe o perioadă de 4 ani de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare, o vechime în specialitate de cel puțin 2 ani și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a)-e) și alin. 2". Potrivit
art. 1 din Legea nr. 109/1997
privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, modificat prin
Legea nr. 58/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 21 martie 2003, "Consiliul Economic și Social este instituție publică de interes național, tripartita, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la nivel național dintre patronat, sindicate și Guvern și a climatului de stabilitate și pace socială", reprezentând, asadar, un segment bine determinat al vieții politice și sociale, iar nu interesele generale ale societății.
Eliberarea din funcție a magistraților consultanți este, de asemenea, supusă unor condiții diferite față de cele care se aplică celorlalte categorii de magistrați.
Articolul 69
^5 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , introdus prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , prevede că "Magistrații consultanți pot fi eliberați din funcție de ministrul justiției, în condițiile art. 92, care se aplică în mod corespunzător. De asemenea, ei pot fi eliberați din funcție ca urmare a reducerii numărului de posturi de magistrați consultanți, în raport cu volumul de activitate", în vreme ce alte categorii de magistrați se bucura de inamovibilitate.
În cazul aplicării sancțiunilor disciplinare magistrații consultanți beneficiază de calea de atac a contestației împotriva acestor sancțiuni, îndreptată la secția de contencios administrativ a curții de apel în circumscripția căreia funcționează cel sancționat [ art. 69^3 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 ], în mod similar cu funcționarii publici ( art. 74 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999). Spre deosebire de aceste două categorii, magistraților enumerati la
art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, li se aplică, în materie disciplinară, prevederile
art. 124-129 din Legea nr. 92/1992 , republicată.
În plus,
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002
stabilește caracterul temporar al dispozițiilor privitoare la magistrații consultanți, prevăzând ca "Magistrații consultanți vor funcționa potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență până la instituirea tribunalelor muncii, în condițiile legii".
De asemenea, potrivit
art. 69^2 alin. 4 din Legea nr. 92/1992
și ca o măsura de protecție instituită în favoarea magistraților consultanți, caracterul temporar al acestei funcții este însoțit de suspendarea contractelor de muncă sau, după caz, a raporturilor de muncă și de rezervarea posturilor ocupate anterior numirii ca magistrat consultant, pe perioada în care persoanele vizate își desfășoară activitatea în aceasta calitate. Cu totul alta este situația celorlalte categorii de magistrați (judecători, procurori sau magistrați-asistenți), pentru care
art. 111 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, prevede că "Funcția de magistrat este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior". Prin urmare, magistraților consultanți li se oferă beneficiul legal al rezervarii postului ocupat anterior, prin suspendarea contractului de muncă, spre deosebire de magistrații enumerati la
art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cărora le este interzis cumulul funcției de magistrat cu alte funcții publice sau private, tocmai pentru a avea garanția imparțialității și independentei acestora în raport cu alte instituții, organe sau persoane.
Asadar, dincolo de denumirea comuna de "magistrat", magistrații consultanți se afla într-o situație esențial diferita față de alte categorii de magistrați, chiar și față de persoanele asimilate acestora, deoarece condițiile de numire și de încetare a funcției, durata acesteia și procedura sanctionarii disciplinare a magistraților consultanți diferă în mod esențial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistrați, iar atribuțiile specifice acestei funcții nu sunt exercitate cu caracter de permanenta, ci doar în cazurile când se judeca, în prima instanța, conflicte de muncă.
Curtea constata ca situația diferita în care se afla magistrații consultanți justifica, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, cat și în sensul reglementărilor internaționale, instituirea unui tratament juridic diferențiat, drepturile care li se acordă ținând de opțiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoașterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistrați.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției ca
art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
încalcă art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea retine ca, în conformitate cu jurisprudenta europeană, acest articol nu are o existenta independenta și nu se poate, asadar, retine încălcarea sa decât dacă aceasta intervine în legătură cu un drept sau cu o libertate consacrate de textul Convenției (a se vedea cauza Curții europene a drepturilor omului Syndicat național de la police belge contra Belgiei, 1975). Având în vedere faptul ca autorul excepției nu a indicat care anume drept garantat de Convenție considera ca este încălcat prin
art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 , Curtea constata ca este nemotivată critica privind încălcarea principiului nediscriminarii prevăzut în aceasta reglementare internationala.
Cu privire la problema cazarii magistraților consultanți care au domiciliul în alta localitate decât cea în care se afla sediul instanței, pe care autorul excepției o ridica în speta, Curtea retine ca aceasta este rezolvată în
art. 16 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 , potrivit căruia "În cazul în care magistrații consultanți sunt numiți sau funcționează ori sunt delegați la instanțe care au sediul în alte localități decât cele în care își au domiciliul, aceștia beneficiază de cheltuieli de transport, diurna și cazare, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului din unitățile bugetare", iar competența de soluționare a unei cereri întemeiate pe acest text legal revine în exclusivitate instanțelor de judecată.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.000/2003 al Tribunalului Mures.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.