Decizia nr. 260/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , republicată, excepție ridicată de Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 1.459/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal răspund avocat Dan Marius Bratila, pentru autorul excepției, și avocat Liliana Șerban, pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare.

Avocatul autorului excepției considera ca dispozițiile

art. 83 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

sunt neconstituționale, întrucât, în situația în care debitul garantat cu activul supus executării are o valoare mai mica decât 20% din valoarea activului supus valorificării, debitorul este obligat, la contestarea actului de executare a activului, să depună o cauțiune mai mare decât debitul datorat.

Avocatul Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, invocand în acest sens și jurisprudenta Curții Constituționale. Se arata ca invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 49 alin. (2) din Constituție nu are legătură cu textul de lege criticat, iar, cu privire la invocarea celorlalte texte constituționale, excepția este neîntemeiată, întrucât nu rezultă ca textul criticat ar încalcă dispozițiile Constituției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arata ca asupra constituționalității dispozițiilor criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, constatând ca acestea sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.459/2002, Curtea Suprema de Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 , excepție ridicată de Daniel Ionut Vladimirescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca textul criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 49 alin. (2), ale art. 21, 41, 134 și 135, precum și principiul egalității părților în fața legii.

Se arata, în esenta, ca dispozițiile legale criticate obliga debitorul garant sa plătească, pentru a contesta orice act de executare, sume mai mari decât valoarea de piața a bunului de executat, în situația în care cauțiunea de 20% se calculează prin raportare la tot debitul principal, și nu la valoarea debitului garantat, astfel încât debitorul nu mai are posibilitatea și interesul sa conteste un act de executare. Autorul excepției considera ca în felul acesta "prevederea criticata încalcă principiile constituționale ale liberului acces la justiție, al egalității părților în justiție, dreptatii și proportionalitatii, cat și pe cel al garantarii sau măcar ocrotirii proprietății", statul incalcandu-și astfel "obligația de a dezvolta un circuit comercial normal, pentru asigurarea bunastarii populației".

Curtea Suprema de Justiție - Secția comercială considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția este nefondata, făcând referire și la jurisprudenta Curții Constituționale în aceasta materie, în sensul că excepții cu același obiect au fost respinse ca neintemeiate.

Avocatul Poporului apreciază ca prevederile legale criticate sunt constituționale. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca "instituirea, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , a obligației la plata unei cauțiuni nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiție pentru apărarea unui drept subiectiv".

În realitate, susține Avocatul Poporului, referindu-se și la jurisprudenta Curții Constituționale, dispozițiile criticate au "drept scop realizarea creanțelor bancare neperformante preluate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, asigurarea celeritatii în soluționarea litigiilor și a oricăror cereri în legătură cu activele bancare supuse valorificării potrivit acestui act normativ, precum și limitarea posibilității abuzului de drept".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor.

În realitate însă,

Legea nr. 409/2001

nu cuprinde decât 3 articole - I, II și III -, art. I pct. 29 prevăzând introducerea art. 25 al ordonanței de urgenta aprobate. Totodată pct. 1 al art. I din lege a prevăzut noul conținut al titlului ordonanței, și anume "ORDONANȚA DE URGENȚĂ privind valorificarea unor active bancare". Ulterior, în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 120/2001 ,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, iar fostul articol 25 a devenit articolul 83 alin. (1), care constituie, în realitate, obiectul excepției, cu următorul cuprins: "(1) Debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanțe de urgență și pot face contestație la executare numai după depunerea unei cauțiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării."

Critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea ca sunt incalcate dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), privind statul român, ale art. 21, privind accesul liber la justiție, ale art. 49, privind restrangerea exercițiului unor drepturi, ale art. 41, privind protecția proprietății private, ale art. 134, privind economia, ale art. 135, privind proprietatea, precum și principiul constituțional al egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1), considerându-se de către autorul excepției ca, prin cuantumul cauțiunii, "debitorul nu are posibilitatea și nici măcar interes sa conteste un act de executare".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

În jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepții de neconstituționalitate având ca obiect fostul

art. 25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 409/2001 , devenit art. 83 în urma republicarii din anul 2002, pe care le-a respins ca neintemeiate.

Astfel, prin Decizia nr. 231 din 10 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 25 noiembrie 2002, Curtea a reținut, în esenta, ca "instituirea prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

a obligației la plata unei cauțiuni nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiție pentru realizarea unui drept subiectiv, ci i se limitează posibilitatea abuzului judiciar, asigurându-se celeritatea în soluționarea cauzei". De asemenea, prin aceeași decizie, s-a reținut ca "nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 și nici cele ale art. 135 din Constituție, deoarece executarea obligației de plată - fie și pe calea executării silite corespunde principiilor economiei de piața și, totodată, garantarii dreptului de proprietate, indiferent de titular". Aceeași soluție a fost pronunțată și prin Decizia nr. 285 din 30 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 18 februarie 2003, reținându-se ca dispozițiile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21 și pe cele ale art. 24.

De altfel și anterior actualelor reglementări, când cuantumul cauțiunii prevăzut de

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică era de 50% din valoarea activului, Curtea, prin mai multe decizii, a respins excepțiile de neconstituționalitate cu același obiect.

Soluțiile pronunțate de Curte și considerentele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în materie.

Curtea nu poate retine nici critica autorului excepției bazată pe dispozițiile art. 49 din Constituție. Textul de lege criticat excedeaza sferei de reglementare a acestor prevederi constituționale, deoarece instituirea obligației de plată a unei cauțiuni nu are semnificatia restrângerii exercitării unor drepturi constituționale.

În ceea ce privește susținerea neconstitutionalitatii textului criticat prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constituție privind statul român, prevederi care consacra principiul statului de drept, Curtea constata ca textul constituțional nu este încălcat, întrucât acest principiu presupune "domnia legii", or, în cauza, cauțiunea al carei cuantum este criticat este stabilită printr-o lege, asa cum cere Constituția.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, republicată, excepție ridicată de Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 1.459/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2003.