Decizia nr. 358/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Respinge 1
- Decizia nr. 260/2003 24 iunie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Ord…
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 51/1998 15 decembrie 1998 (prevederi anume) privind valorificarea unor active bancare
Are ca temei 1
- OG nr. 55/1999 24 august 1999 privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică i…
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 83 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , republicată, excepție ridicată de Aurel Iosif, Doina Maria Iosif și Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 83/2003 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.
La apelul nominal răspund Aurel Iosif și avocat Liliana Șerban pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepției solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivată în concluziile scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare solicita respingerea excepției ca nefondata, deoarece, în acest sens, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 260/2003. Se arata ca prevederile criticate pentru neconstituționalitate nu ingradesc accesul liber la justiție și nu încalcă nici dispozițiile art. 16 din Constituție.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar în cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 83/2003, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 83 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active bancare, excepție ridicată de Aurel Iosif, Doina Maria Iosif și Daniel Ionut Vladimirescu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca obligația prevăzută de textul art. 83, și anume aceea ca debitorii care contesta în justiție măsurile dispuse de AVAB și introduc contestație la executare să depună o cauțiune egala cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, "ingradeste clar exercițiul dreptului de acces liber la justiție, constituind un impediment real și un cuantum exagerat și imposibil de a fi suportat".
În acest fel, se apreciază ca sunt incalcate dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială considera ca "dispozițiile
art. 83 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
nu ingradesc accesul la justiție, garantat de art. 21 alin. (2) din Constituție, și nu încalcă art. 16 alin. (1) și (2), întrucât prin acest articol se stabilesc condițiile în care pot fi contestate în justiție măsurile dispuse de AVAB". De asemenea, potrivit opiniei instanței, "faptul ca numai după achitarea unei cauțiuni de 20% din valoarea activului bancar instanța poate dispune asupra contestației la executare nu înseamnă ca sunt incalcate drepturi garantate prin Constituție".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca, în realitate, în raport cu criteriile constituționale prevăzute la art. 4, textul criticat "nu creează nici privilegii, nici discriminări, neincalcand vreunul din criteriile egalității în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituție". De asemenea, cu privire la invocarea încălcării liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, în punctul de vedere prezentat se arata ca "obligația depunerii cauțiunii [are] drept finalitate evitarea exercitării cu rea-credința a drepturilor subiective de către debitori. [...] Depunerea garanției este prevăzută pentru a descuraja debitorii de rea-credința și pentru a accelera procedura de recuperare a activelor bancare neperformante. Prin instituirea obligației de depunere a cauțiunii nu se limitează accesul la justiție, orice debitor putând contesta executarea în condițiile prevăzute de lege". În opinia Guvernului, argumentele expuse "se aplică și în ceea ce privește compatibilitatea art. 83 cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
Avocatul Poporului considera ca dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție nu sunt incalcate, "deoarece textele legale criticate, instituind obligația de plată a cauțiunii pentru introducerea contestației la executare, nu fac nici o diferentiere între debitorii care doresc sa atace în justiție măsurile dispuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare".
Pe de altă parte, se arata în continuare, Curtea Constituțională a decis, în mod constant, ca "principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".
În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 21 din Constituție, Avocatul Poporului apreciază ca "stabilirea condiției de plată a cauțiunii pentru exercitarea unei acțiuni în justiție nu constituie o ingradire a accesului la justiție, ci, dimpotriva, o garanție a desfășurării cu celeritate a procedurii de executare, de natura să contribuie la evitarea unor tergiversari nejustificate ale acesteia". De asemenea, se considera ca "aceasta modalitate de reglementare, care prevede plata unei cauțiuni, reprezintă o opțiune a legiuitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 125 din Constituție".
În legătură cu susținerea ca prin textul criticat s-ar încalcă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Avocatul Poporului opineaza ca aceasta nu poate fi reținută, "deoarece prevederile legale criticate nu împiedica părțile interesate să se adreseze instanțelor judecătorești, să fie aparate și să se prevaleze de toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 83 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51 din 15 decembrie 1998
privind valorificarea unor active bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.
Textul criticat pentru neconstituționalitate are următorul cuprins:
Articolul 83
: "(1) Debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanțe de urgență și pot face contestație la executare numai după depunerea unei cauțiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării.
(2) Dovada privind plata cauțiunii prevăzute la alin. (1) va însoți în mod obligatoriu contestația debitorului fără care aceasta nu va putea fi înregistrată.
(3) Verificarea cuantumului cauțiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii."
În esenta, critica de neconstituționalitate consta în susținerea ca textul criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.
În jurisprudenta sa Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra unor excepții având ca obiect textul
art. 83 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , pe care le-a respins ca neintemeiate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 203 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, și Decizia nr. 260 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003).
În considerentele
Curtea Constituțională a reținut, în esenta, ca "instituirea obligației de plată a unei cauțiuni nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției [art. 16 alin. (2), art. 21, art. 48], dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiție pentru apărarea unui drept subiectiv". Curtea a mai reținut, în legătură cu invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituție, ca "aceste prevederi constituționale nu sunt aplicabile normei legale a carei neconstituționalitate se susține", întrucât "[...] AVAB este o instituție a autorității publice centrale, având calitatea de creditor privilegiat, deținător al unei creanțe privilegiate potrivit legii. Privilegiul acordat de lege creanței AVAB este în strânsă legătură cu datoria publică interna și cu obligația statului, prin instituțiile sale, de a asigura protejarea interesului național în activitatea economico-financiară".
De asemenea, în Decizia nr. 260/2003 Curtea Constituțională a reținut ca, "în jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepții de neconstituționalitate având ca obiect fostul
art. 25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 409/2001 , devenit art. 83 în urma republicarii în anul 2002, pe care le-a respins ca neintemeiate". De asemenea, Curtea a reținut ca prin Decizia sa anterioară nr. 285 din 30 octombrie 2002 s-a considerat ca "dispozițiile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21 și pe cele ale art. 24".
În considerentele
Curtea a mai arătat ca, "de altfel, și anterior actualelor reglementări, când cuantumul cauțiunii prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică era de 50% din valoarea activului, Curtea, prin mai multe decizii, a respins excepțiile de neconstituționalitate cu același obiect".
Soluțiile pronunțate de Curte și considerentele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au fost invocate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții în materie.
În legătură cu critica de neconstituționalitate prin invocarea încălcării prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind "dreptul la un proces echitabil", care include și accesul liber la justiție, Curtea retine ca textul criticat nu contravine nici uneia din prevederile cuprinse în art. 6 din convenție. Instituirea unor condiții pentru introducerea contestațiilor privind drepturile și obligațiile cu caracter civil prevăzute de art. 6 paragraful 1 din convenție nu este interzisă de acest text, asa cum de altfel Curtea Constituțională a consacrat în jurisprudenta sa privind dreptul la liberul acces la justiție.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 83 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active bancare, republicată, excepție ridicată de Aurel Iosif, Doina Maria Iosif și Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 83/2003 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.