Decizia nr. 301/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 35/1997 13 martie 1997 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Valeriu Sas și Delia Sas în Dosarul nr. 3.036/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 iulie 2003, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, la cererea părților prezente, a amânat pronunțarea la data de 9 iulie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:
Prin încheierile din 12 februarie 2003, 11 februarie 2003 și 25 martie 2003, pronunțate în dosarele nr. 3.036/2001, nr. 10.412/2002, nr. 10.413/2002, nr. 10.408/2002, nr. 6.443/2002 și nr. 6.595/2002, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, Judecătoria Sectorului 2 București și, respectiv, Judecătoria Sibiu au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Valeriu Sas, Delia Sas, Gheorghe Grigoriu, Elena Xantopol, Sever Xantopol și Adela Grigoriu și, din oficiu, de Judecătoria Sibiu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , prin validarea actelor de înstrăinare a unor imobile preluate de stat fără titlu valabil, contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.
Se susține ca textele criticate încalcă și prevederile art. 41 din Constituție și pe cele ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât "adevăratul proprietar al imobilului pierde dreptul sau de proprietate, în folosul altei persoane, dar fără a fi expropriat pentru o cauza de utilitate publică și cu dreapta și prealabilă despăgubire". În acest fel, susțin autorii excepției, dispozițiile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
"consolideaza actele juridice prin care s-a vândut lucrul altuia, ducand la violarea dreptului adevăratului proprietar".
Curtea Suprema de Justiție apreciază ca excepția este neîntemeiată, invocand Decizia Curții Constituționale nr. 191/2002, prin care s-a constatat ca dispozițiile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
sunt constituționale. Judecătoria Sectorului 2 București considera ca textul legal criticat de autorii excepției contravine atât dispozițiilor art. 15 alin. (2), deoarece se validează un act lovit de nulitate, cat și dispozițiilor art. 16 și ale art. 41 alin. (1), (2) și (3) din Constituție.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^ din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca din analiza textului de lege criticat nu reiese elementul de noutate care să determine raportarea acestuia la art. 15 alin. (2) din Constituție. Ocrotirea bunei-credințe a subdobanditorului cu titlu oneros al unui imobil și grija pentru asigurarea securității circuitului civil sunt principii care erau deja consacrate la data apariției textului de lege criticat. În consecința, apreciază excepția ca neîntemeiată.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca textul criticat nu încalcă principiul neretroactivitatii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, invocand Decizia Curții Constituționale nr. 191/2002 prin care s-a statuat ca acest text este constituțional.
Protejarea dobânditorului cu titlu oneros de buna-credința este justificată pe considerente de echitate și utilitate socială și constituie una dintre excepțiile de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării sau constatării nulității actului inițial. De asemenea, se arata ca textul de lege criticat reprezintă o aplicare a principiului constituțional al ocrotirii proprietății private și al bunei-credințe a celui care a devenit proprietar. Se mai arata ca dispozițiile criticate nu conțin nici un element de discriminare care să ducă la încălcarea art. 16 din Constituție, deoarece tuturor celor aflați în situația descrisă de ipoteza textului criticat urmează sa li se aplice același regim. În concluzie, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, arata ca textul criticat este în concordanta cu prevederile constituționale cu privire la proprietate, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale, ca, de exemplu, Decizia nr. 191/2002 și Decizia nr. 72/2003.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Excepția are ca obiect dispozițiile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, dispoziții al căror conținut este următorul: "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credința."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca asupra constituționalității dispozițiilor
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, și Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.
Cu acest prilej Curtea Constituțională, aplicând principiul ocrotirii bunei-credințe și pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constituțional, dat fiind ca soluția pe care o consacra nu are nimic novator și, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
Soluțiile adoptate, precum și considerentele pe care acestea se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie.
Curtea constata, de asemenea, ca ocrotirea interesului dobânditorului de buna-credința a fost determinata de ratiuni care vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam în prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumție de buna-credința a acestora, întrucât aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decât de bunacredinta cel ce se întemeiază pe o dispoziție a legii.
Fața de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Valeriu Sas, Delia Sas, Gheorghe Grigoriu, Elena Xantopol, Sever Xantopol și Adela Grigoriu și, din oficiu, de Judecătoria Sibiu în dosarele nr. 3.036/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, nr. 10.412/2002, nr. 10.413/2002 și nr. 10.408/2002 ale Judecătoriei Sectorului 2 București și nr. 6.443/2002 și nr. 6.595/2002 ale Judecătoriei Sibiu.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.