Decizia nr. 152/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 59 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Laurențiu-Cristian Cămîrzan în Dosarul nr. 2.687/86/2015 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.486D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Casa Județeană de Pensii Suceava, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată și arată că, prin

Decizia nr. 16 din 21 septembrie 2015 , Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat înțelesul noțiunii de "nevăzător" din cuprinsul textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 8 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.687/86/2015, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 59 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Laurențiu-Cristian Cămîrzan cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care reglementează condițiile acordării pensiei pentru limită de vârstă nevăzătorilor, sunt contrare art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care sunt interpretate în sensul stabilit prin

Decizia nr. 16 din 21 septembrie 2015

de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. În acest sens arată că

art. 59 din Legea nr. 263/2010

nu face nicio distincție între nevăzători în funcție de gradul de handicap necesar obținerii pensiei, astfel că dispozițiile acestui articol ar trebui să se aplice tuturor nevăzătorilor, indiferent de gradul de handicap în care sunt încadrați. O interpretare contrară, în sensul aplicării unui tratament diferit în funcție de gradul de handicap în care sunt încadrați nevăzătorii, ar fi de natură să încalce dreptul la pensie stabilit anterior și care reprezintă un "bun" potrivit celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 6 decembrie 2008, pronunțată în Cauza Beian contra României.

6. Tribunalul Suceava - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, potrivit celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 16 din 21 septembrie 2015 , pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea

art. 59 din Legea nr. 263/2010 , respectiv a

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , termenul de "nevăzător" trebuie interpretat în sensul de "cecitate absolută". Nu rezultă însă că, prin precizarea categoriei persoanelor ce beneficiază de prevederile

art. 59 din Legea nr. 263/2010 , se încalcă prevederile art. 44 din Constituție, întrucât dreptul de proprietate privată trebuie exercitat în limitele prevăzute de lege.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 551 din 17 decembrie 2013 , potrivit cărora cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil. Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a arătat că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor a omului și a libertăților fundamentale, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie de un anumit cuantum. De asemenea, Guvernul amintește că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Astfel, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea de la Strasbourg respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 59 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora: "Nevăzătorii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare."

12. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică dispozițiile

art. 59 din Legea nr. 263/2010

în interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin

Decizia nr. 16 din 21 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 noiembrie 2015. Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 59 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cele ale

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și a stabilit înțelesul termenului de "nevăzător". Clarificarea acestui termen a fost necesară întrucât, în jurisprudență, s-au conturat două orientări. În una dintre aceste orientări, instanțele de judecată au considerat că termenul "nevăzător" se referă exclusiv la persoanele cu grad de handicap grav, în timp ce, în a doua orientare jurisprudențială, s-a relevat că instanțele de judecată au considerat că

art. 59 din Legea nr. 263/2010 , respectiv

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

se referă atât la persoanele cu handicap vizual grav, cât și la persoanele cu handicap accentuat.

13. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că reglementarea care constituie dreptul comun în ceea ce privește încadrarea persoanelor în grade de handicap o reprezintă

Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, precum și faptul că anexa la Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului sănătății publice

nr. 762 / 1.992/2007

pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 și 885 bis din 27 decembrie 2007, stabilește în capitolul 2 pct. I criteriile de evaluare a gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii. Astfel, pentru încadrarea în gradul de handicap mediu (generat de o deficiență medie a funcției vizuale), acuitatea vizuală trebuie să fie între 1/8 (0,12)-1/10 (0,10) cu corecție optimă la ochiul cel mai bun, iar pentru încadrarea în gradul de handicap accentuat (generat de o deficiență accentuată a funcției vizuale), acuitatea vizuală trebuie să fie între 1/12 (0,08) (4 m) - 1/25 (0,04) (2 m) la ochiul cel mai bun.

14. Cât privește situația persoanelor cu handicap grav (corespunzător unei deficiențe vizuale grave), Curtea a observat că, pentru încadrarea deficienței în acest grad de handicap, prin ordinul menționat, se indică atât o limită inferioară - cecitatea relativă -, cât și o limită superioară - cecitatea absolută. Astfel, se încadrează în noțiunea de "handicap grav" deficiențele funcției vizuale în limitele: VAO < 1/25 (0,04) (2 m) (sau vedere ambii ochi sub 2 m) și VAO = pmm, pl, fpl = cecitatea absolută (sau vedere ambii ochi = percepe mișcările mâinii - pmm; percepe lumina - pl; fără percepția luminii - fpl).

15. Înalta Curte de Casație și Justiție a mai observat că atât dispozițiile

Legii nr. 19/2000 , cât și dispozițiile

Legii nr. 263/2010

instituie norme derogatorii în ceea ce privește condițiile de pensionare pentru "nevăzători", categorie de persoane care se încadrează în noțiunea de handicap grav, fără a se suprapune însă total cu întreaga categorie a persoanelor cu handicap de vedere grav, așa cum este aceasta delimitată de

Legea nr. 448/2006

și de Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului sănătății publice

nr. 762 / 1.992/2007 .

16. Prin urmare, Curtea a considerat că "în domeniul de aplicare a legii speciale, pentru delimitarea noțiunii de «nevăzători» prevăzute de

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

și

art. 59 din Legea nr. 263/2010

de categoria celor cu handicap (vizual) mediu, accentuat și grav la care se referă dispozițiile

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

și, respectiv,

art. 58 din Legea nr. 263/2010 , instanțele de judecată erau ținute a face aplicarea regulilor de interpretare a normelor juridice, între care principiul de interpretare specialia generalibus derogant și, totodată, să observe dispozițiile de elaborare a actelor normative, în special, prevederile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora este interzis paralelismul legislativ.

17. Or, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

și, ulterior, celor ale

art. 59 din Legea nr. 263/2010 , regulile anterior menționate nu permiteau a se asimila noțiunii de «nevăzător» - căreia legiuitorul îi consacră o normă specială - și categoria persoanelor a căror deficiență vizuală conduce la încadrarea lor în categoria persoanelor cu handicap (vizual) grav și, cu atât mai puțin, a categoriei celor cu handicap (vizual) accentuat, având în vedere că acestora (ca și celor cu handicap mediu) legea le stabilește un alt regim de facilități în vederea dobândirii dreptului la pensie pentru limită de vârstă."

18. În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că noțiunea de "nevăzător" din cuprinsul

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

și

art. 59 din Legea nr. 263/2010

va fi explicitată prin sintagma "cecitate absolută".

19. Revenind la critica de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză, Curtea Constituțională observă că aceasta se referă la incompatibilitatea dispozițiilor de lege criticate cu prevederile art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și cu prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă, de asemenea, la proprietate, autorul excepției susținând că îi este afectat dreptul la pensie, care reprezintă un bun.

20. Față de această critică, Curtea reține, în acord cu cele statuate și prin

Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului.

21. De asemenea, Curtea Constituțională a reținut în numeroase rânduri că, având în vedere situațiile deosebite în care se află anumite categorii de persoane, legiuitorul poate adopta reglementări speciale, cu caracter derogatoriu. În acest sens pot fi amintite

Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008,

Decizia nr. 1.062 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 20 septembrie 2011,

Decizia nr. 652 din 28 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 27 august 2007, ori

Decizia nr. 303 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 27 iulie 2005.

22. Totodată, prin

Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil".

23. Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată că stabilirea printr-o normă legală a condițiilor de acordare a dreptului la pensie nu poate fi privită ca aducând eo ipso o atingere dreptului de proprietate asupra pensiei, atât timp cât nu afectează un drept devenit exigibil. În aceleași condiții, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 16 din 21 septembrie 2015

dispozițiilor

art. 59 din Legea nr. 263/2010

nu poate fi privită ca aducând o atingere dreptului de proprietate.

24. În ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia își întemeiază critica pe o pretinsă atingere adusă dreptului la pensie, așa cum a fost acesta stabilit inițial, în temeiul

art. 59 din Legea nr. 263/2010 , într-o interpretare diferită de cea pronunțată ulterior prin

Decizia nr. 16 din 21 septembrie 2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ulterior, decizia de pensionare a fost revizuită, iar decizia mai sus amintită a confirmat temeiurile revizuirii. Curtea apreciază însă că aceste aspecte nu relevă o atingere adusă de dispozițiile

art. 59 din Legea nr. 263/2010

prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, ci, mai degrabă, pun în evidență probleme de interpretare și aplicare a legii care au fost tranșate prin

Decizia nr. 16 din 21 septembrie 2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Stabilirea în cauză a respectării condițiilor legale a obținerii dreptului la pensie în condițiile

art. 59 din Legea nr. 263/2010

cade în competența instanței de judecată.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laurențiu-Cristian Cămîrzan în Dosarul nr. 2.687/86/2015 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 59 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 21 septembrie 2015

de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 martie 2016.