Decizia nr. 471/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (3) raportate la cele ale art. 342 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Are ca temei 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Mona-Maria Pivniceru
- președinte
Petre Lăzăroiu
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (3) raportate la cele ale art. 342 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florentin Lungu în Dosarul nr. 1.205/277/2015/a3 al Tribunalului Buzău - Secția penală, Gheza-Antonie Gașpar în Dosarul nr. 856/111/2015/a1 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, Ion Petcu în Dosarul nr. 12.806/280/2015/a1 al Tribunalului Argeș - Secția penală și Petru Blanda în Dosarul nr. 6.204/95/2015/a5 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și care fac obiectul Dosarelor Curții Constituționale nr. 1.561 D/2015, nr. 1.807 D/2015, nr. 29 D/2016 și nr. 103D/2016.
2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 iunie 2016, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 28 iunie 2016, dată la care a fost pronunțată prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
3. Prin Încheierile din 15 octombrie 2015, 10 noiembrie 2015, 4 decembrie 2015 și 12 ianuarie 2016, pronunțate în Dosarele nr. 1.205/277/2015/a3, nr. 856/111/2015/a1, nr. 12.806/280/2015/a1, nr. 6.204/95/2015/a5, Tribunalul Buzău - Secția penală, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalul Argeș - Secția penală și Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 342 și art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații formulate împotriva unor încheieri ale judecătorului de cameră preliminară de începere a judecății.
4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, se susține că restrângerea cazurilor în care judecătorul de cameră preliminară poate restitui cauza la parchet la cele prevăzute la art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală constituie o limitare excesivă a sferei de incidență a dispozițiilor art. 342 din același cod și, totodată, a voinței legiuitorului referitoare la obiectul procedurii în camera preliminară, cu încălcarea prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție, prin faptul că nu se poate proceda la restituirea cauzei la parchet și în cazul constatării încălcării normelor privind competența materială a organului de urmărire penală. Se susține că, pentru același motiv, al imposibilității restituirii cauzei la procuror în cazul constatării de către judecătorul de cameră preliminară a încălcării dispozițiilor procesual penale referitoare la competența materială, textul criticat contravine prevederilor art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție.
5. Se susține, totodată, încălcarea dreptului la apărare, întrucât acesta presupune ca orice încălcare a garanțiilor procesuale specifice acestui drept să fie sancționate cu nulitatea absolută. Or, textele criticate încalcă acest drept, dând posibilitatea judecătorului de cameră preliminară să dispună începerea judecății, chiar dacă inculpatul nu a beneficiat de dreptul de a studia dosarul cauzei.
6. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, nepermițând destinatarilor legii determinarea sferei lor de aplicare, cu consecința aplicării textului criticat în dezavantajul acestor persoane. În acest sens, se face trimitere la
Deciziile Curții Constituționale nr. 189 din 2 martie 2006 , nr. 647 din 5 octombrie 2006 și nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și nr. 26 din 18 ianuarie 2012, precum și la Hotărârile din 26 aprilie 1979, 25 martie 1983 și 29 octombrie 1992, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit, Silver și alții împotriva Regatului Unit și Open Doors și Dublin Well Women împotriva Irlandei, prin care instanțele anterior referite au statuat cu privire la obligativitatea asigurării standardelor de claritate, precizie și previzibilitate ale legii.
7. Tribunalul Buzău - Secția penală, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalul Argeș - Secția penală și Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că limitarea cazurilor în care judecătorul de cameră preliminară poate trimite cauza la pachet la cele prevăzute la art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală nu este de natură a încălca accesul liber la justiție, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. Se face trimitere la prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, conform cărora procedura de judecată este prevăzută prin lege, și se arată că stabilirea acestor cazuri este de competența legiuitorului. Se susține, de asemenea, că prevederile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală nu contravin cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate prevăzute prin art. 1 alin. (5) din Constituție și că acestea sunt în acord cu cele statuate, prin jurisprudența sa, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitor la cerințele de calitate a legii. Se face trimitere la Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 noiembrie 1996, 29 martie 2000 și 24 mai 2007, pronunțate în cauzele Cantoni împotriva Franței, paragraful 31, Rotaru împotriva României, paragraful 55, și Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35. Se mai arată că stabilirea cazurilor de nulitate absolută și relativă sunt de competența exclusivă a legiuitorului, acesta putând să dea eficiență actelor de urmărire penală care au fost efectuate de către un organ necompetent și care, ulterior, au fost confirmate de către procurorul competent, susținându-se, însă, că se impune ca astfel de acte să fie judecate de către instanța competentă, în caz contrar fiind incidente dispozițiile procesual penale referitoare la nulitatea absolută. Se susține, totodată, că argumentele invocate în susținerea excepției vizează mai degrabă interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate, nu constituționalitatea acestora.
8. În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, și, în subsidiar, neîntemeiată. Se face trimitere, în acest sens, la
Decizia Curții Constituționale nr. 99 din 13 februarie 2007 , prin care instanța de contencios constituțional a statuat că acceptarea solicitării autorului excepției de pronunțare a unei alte soluții legislative ar echivala cu transformarea Curții Constituționale în legiuitor pozitiv, aspect care ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție. Pe de altă parte, se învederează că textul criticat nu încalcă dispozițiile Legii fundamentale invocate în susținerea acesteia. Se apreciază, astfel, că prevederile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală nu îngrădesc accesul liber la justiție și dreptul la apărare, câtă vreme inculpatul a cărui cauză nu a fost restituită la parchet beneficiază, pe parcursul procesului penal, de toate garanțiile specifice acestui drept fundamental prevăzut la art. 21 din Constituție, precum și de dreptul de a fi asistat de un avocat care, în numele său, să formuleze cereri, să invoce excepții și să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare formulării apărării. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, se arată că vinovăția inculpatului este stabilită de către instanța de judecată, după administrarea probelor și în urma unei proceduri care asigură toate garanțiile procesuale necesare apărării intereselor acestuia. Se susține, de asemenea, că dispozițiile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt conforme cu cerințele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
10. Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că își menține punctele de vedere transmise în Dosarele Curții Constituționale nr. 374 D/2015 și nr. 291 D/2015 și reținute în
Deciziile Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014
și nr. 472 din 16 iunie 2015.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 342 și art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că autorii critică, în realitate, prevederile art. 346 alin. (3) raportate la cele ale art. 342 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:
"Obiectul procedurii în camera preliminară
Articolul 342
Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.";
- Art. 346 alin. (3): Soluțiile
"(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:
a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;
b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții."
14. Autorii excepției susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la cerințele de calitate a legii, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare.
15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, într-adevăr, legiuitorul nu a enumerat printre cazurile în care judecătorul de cameră preliminară poate restitui cauza la parchet, prevăzute la art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, și situația constatării lipsei competenței materiale a organului de urmărire penală. Aceeași lipsă a competenței materiale a organului de urmărire penală nu este reglementată nici, drept cauză de nulitate absolută, la art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, care prevede, la lit. b), doar încălcarea dispozițiilor legale privind competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești ca determinând întotdeauna aplicarea nulității. Așa fiind, lipsa competenței materiale a organului de urmărire penală poate fi invocată, potrivit art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, de către persoana interesată, care trebuie să probeze faptul că încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează această materie i-a produs o vătămare, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.
16. Cu toate acestea, Curtea constată că, potrivit art. 347 din Codul de procedură penală, încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară pot fi contestate în termen de 3 zile de la comunicare.
17. De asemenea, în cazul dispunerii de către judecătorul de cameră preliminară a începerii judecății, cu menținerea actelor de urmărire penală efectuate de către un organ de urmărire penală necompetent material, cu excepția cazului recunoașterii de către inculpat a învinuirii, conform art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecata în primă instanță se va face, conform art. 376 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente și, nu în ultimul rând, cu administrarea probelor încuviințate. În privința probelor, părțile sau instanța, din oficiu, pot recurge la oricare dintre probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii prevăzute la art. 97-201 din Codul de procedură penală.
18. În situația recunoașterii învinuirii, conform art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecata în primă instanță are loc cu asumarea de către inculpat a faptului că soluționarea cauzei se face numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, potrivit tezei finale a aceluiași alin. (4) al art. 374 din Codul de procedură penală. De asemenea, conform art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți sau de către persoana vătămată nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești, acestea fiind puse în dezbaterea contradictorie a părților, a persoanei vătămate și a procurorului și fiind avute în vedere de instanță la deliberare.
19. Totodată, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, poate fi formulat apel, în condițiile art. 408 și următoarele din Codul de procedură penală, acesta constituind o cale de atac integral devolutivă, potrivit art. 417 din Codul de procedură penală.
20. Analizând aspectele procedurale mai sus invocate, Curtea constată că ele constituie, de fapt, garanții ale drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21, art. 23 alin. (11) și art. 24 alin. (1) din Constituție, prevăzute de legiuitor în scopul asigurării acestor drepturi, așa încât lipsa prevederii exprese, în cuprinsul art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, a dreptului judecătorului de cameră preliminară de a restitui cauza la parchet în situația constatării împrejurării că urmărirea penală a fost efectuată de către un organ de urmărire penală necompetent, nu este de natură a încălca drepturile fundamentale anterior enumerate. În acest sens, accesul liber la justiție, reglementat la art. 21 din Legea fundamentală, presupune accesul la toate mijloacele procesuale prin care se înfăptuiește actul de justiție, legiuitorul având competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din prevederile
art. 126 alin. (2) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 2015 și
Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009). În ceea ce privește prezumția de nevinovăție, invocată de autorul excepției, aceasta presupune dreptul inculpatului de a fi considerat nevinovat până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare (a se vedea
Decizia nr. 1.028 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 1 septembrie 2011). Nu în ultimul rând, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, dreptul la apărare, reglementat la art. 24 alin. (1) din Constituție, conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător (a se vedea
Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 33).
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florentin Lungu în Dosarul nr. 1.205/277/2015/a3 al Tribunalului Buzău - Secția penală, Gheza-Antonie Gașpar în Dosarul nr. 856/111/2015/a1 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, Ion Petcu în Dosarul nr. 12.806/280/2015/a1 al Tribunalului Argeș - Secția penală și Petru Blanda în Dosarul nr. 6.204/95/2015/a5 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 346 alin. (3) raportate la cele ale art. 342 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secția penală, Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalului Argeș - Secția penală și Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința din data de 28 iunie 2016.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.