Decizia nr. 463/2021

Hotărârea Guvernului nr. 291/2017

privind sistemul unitar de pensii publice, intrată în vigoare la data de 23 iulie 2016, durata acestuia a fost redusă la 20 de ani, nemaifiind, până la data ridicării excepției, modificată. Prin

s-au adus completări

art. 134 din Normele

de aplicare a prevederilor

privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 . Scopul adoptării acesteia a constat în stabilirea în mod concret a stagiului de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare prevăzut de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , în așa fel încât persoanele care au lucrat în condiții identice să beneficieze la determinarea punctajului mediu anual de stagii de cotizare identice, prin raportare la dispozițiile

Legii nr. 263/2010 . Prin interpretarea instanței supreme date

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

se ajunge în situația în care, prin aceste norme cu caracter tehnic, adoptate în vederea explicitării

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , să se retroactiveze până la momentul la care acest articol a început să își producă efectele, respectiv 1 ianuarie 2016.

20.

Mai departe, autorii excepției arată că normele de aplicare a

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , deși, evident, sunt menite să expliciteze norma de drept primar, reglementează, la rândul lor, raporturi juridice. Prin urmare, nici aceste norme, în virtutea caracterului propriu-zis juridic pe care îl posedă, nu se pot aplica în mod retroactiv, așa cum nu se poate aplica retroactiv nicio dispoziție de drept civil. În plus, ținând seama de data intrării în vigoare a

Hotărârii Guvernului nr. 291/2017 , respectiv 8 mai 2017, aplicarea acesteia începând cu data de la care și-a produs efectele norma juridică primară ar avea semnificația aplicării sale retroactive. În acest fel s-ar ajunge și în situația, de asemenea inacceptabilă din punct de vedere juridic, ca actele juridice încheiate în temeiul normei legale, în intervalul 1 ianuarie 2016-8 mai 2017, să poată fi desființate, încălcându-se astfel și principiul tempus regit actum. Prin urmare, normele de aplicare nu pot modifica, completa sau deroga de la lege și nici nu pot institui reguli suplimentare.

21.

De asemenea, se susține că

Legea nr. 263/2010

trebuie să se aplice doar în cazul celor care se pensionează începând cu data de 1 ianuarie 2011, nu și celor care, la stabilirea pensiei în temeiul

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, au beneficiat de un stagiu complet de cotizare de 20 ani. Prin recalcularea prevăzută de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , legiuitorul ar fi trebuit să se limiteze la creșterea punctajului anual al celor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă, fără să modifice durata stagiului complet de cotizare la 30 ani. Printr-o astfel de modificare, cuantumul pensiei ar fi mai mic, lucru interzis de jurisprudența Curții Constituționale. Instanța supremă, prin

deciziile nr. 40 din 22 septembrie 2008

și

nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii, a statuat că durata stagiului complet de cotizare al celor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă și care s-au pensionat în intervalul 1977-2001 este de 20 ani. Ținând seama de caracterul obligatoriu al acestor decizii, autorii apreciază că nici măcar printr-o lege nu se poate aduce atingere acestei statuări. Prin

urmare, conchid autorii, hotărârea Guvernului nu poate stabili alte reguli decât cele instituite prin cele două decizii anterior menționate ale instanței supreme.

22.

Tot în ceea ce privește critica raportată la

art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție , se arată că, din înțelesul dat sintagmei criticate de

art. 134 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 , din conținutul notei de fundamentare a acesteia, precum și din

art. 56-59 din Legea nr. 263/2010 , în forma acestora în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, rezultă că intenția legiuitorului a fost de a recunoaște stagiul complet de cotizare avut în vedere atât la stabilirea inițială a drepturilor la pensie, cât și la recalculările ulterioare, dar și cel aflat în plată la 1 ianuarie 2016 sau la data formulării unei cereri de recalculare a pensiei în baza

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 . Chiar dacă pensionarii au lucrat în condiții identice de muncă, respectiv grupa I/condiții speciale, cu cei pensionați în temeiul

- legea nouă, aceasta nu se poate aplica efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare decât în situațiile expres prevăzute de

art. 6 alin. (6) din Codul civil , ceea ce nu este cazul în speță. Întrucât face posibilă scăderea pensiei, interpretarea dată sintagmei criticate de instanța supremă este retroactivă, contrară teoriei drepturilor câștigate [expres prevăzute de

art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 ], precum și voinței legiuitorului de a crește pensiile, și nu de a le reduce sau menține cuantumul. În plus, beneficiarii creșterii punctajului de pensie prevăzute de

pentru completarea

privind sistemul unitar de pensii publice sunt dezavantajați și pentru că, suma punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare împărțindu-se la un numitor comun mai mare, vechimea efectiv realizată de aceștia până la durata stagiului complet de cotizare de care se va ține seama la recalculare nu reprezintă o perioadă contributivă. De asemenea, adoptarea

Legii nr. 155/2016

face dovada faptului că stagiul complet de cotizare aplicabil în cazul oricărei recalculări a pensiei este cel corespunzător situației fiecărui asigurat, adică condițiilor în care au realizat stagiul de cotizare.

23.

Autorii invocă în susținere și

Decizia Curții Constituționale nr. 437 din 29 octombrie 2013

prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor prevederi legale care au prevăzut aplicarea unui indice de corecție unor drepturi la pensie deschise anterior intrării lor în vigoare, dar și

Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 . Autorii consideră că din jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006 , a instanței supreme, respectiv

Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a instanțelor naționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului se decelează regula că la recalcularea pensiilor se va ține seama de durata stagiului de cotizare prevăzută de legea în vigoare la data deschiderii acestora, pe deplin aplicabilă și în cazul recalculării prevăzute de

Legea nr. 192/2015 . În mod concret, în cazul autorilor excepției, cu titlu de acte normative în temeiul cărora s-au deschis drepturile la pensie sunt indicate

Legea nr. 3/1977

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a căror suveranitate este încălcată prin prevederile criticate.

24.

În ceea ce privește critica raportată la

art. 16 alin. (1) din Constituție , se arată că prevederile criticate creează discriminare între pensionari care se află în aceeași situație. Astfel, pensia tuturor persoanelor prevăzute de

art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 192/2015 , era calculată sau, după caz, recalculată prin luarea în considerare a duratei stagiului complet de cotizare potrivit principiului tempus regit actum, cu alte cuvinte, potrivit legii care stabilește durata stagiului complet de cotizare în vigoare la data la care sunt îndeplinite condițiile legale de pensionare. Prin aplicarea acestui principiu, stagiile complete de cotizare de care s-a ținut seama la calculare și, după caz, la recalcularea prevăzută de

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat au avut o durată redusă de 20 de ani. Cu toate acestea, dispozițiile criticate, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , stabilesc că, la recalcularea pensiei potrivit

Legii nr. 192/2015 , legea referitoare la stagiul complet de cotizare care va fi avută în vedere este cea în vigoare la data acestei recalculări, respectiv

25.

Autorii semnalează că discriminarea nu rezultă din temeiul legal al pensionării, respectiv

Legea nr. 3/1977 ,

Legea nr. 263/2010 , ci din condițiile efective de lucru. Prin urmare, este discriminatoriu un tratament diferit aplicat la data pensionării, care nu ține seama de aceste condiții. Creșterea vârstelor de pensionare și mai ales a stagiilor de cotizare necesare pentru deschiderea dreptului la pensie au creat diferențe majore între persoane care au lucrat, totuși, în aceleași condiții și în aceeași perioadă. Astfel, aceste măsuri iau dezavantajat foarte mult pe cei care s-au pensionat în aceste noi condiții, pensia lor diminuându-se constant. Abia în 2013 sau aplicat prevederile

art. 170 din Legea nr. 263/2010

menite să atenueze aceste efecte. În susținere se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 681 din 13 noiembrie 2014 , paragraful 25, precum și hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Gaygusuz împotriva Austriei și Stubbings și alții împotriva Regatului Unit. De asemenea, se arată că, dacă s-ar accepta cele reținute de instanța supremă în paragraful 74 al

Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 , atunci existența

art. 100 , raportat la

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , face incert scopul reglementării, lipsește de sens norma juridică și creează confuzie în aplicarea și interpretarea legii.

26.

De asemenea, se arată că, potrivit

Legii nr. 19/2000 , în cazul celor care au lucrat cel puțin 20 ani în subteran, stagiul complet de cotizare este de 20 ani, o astfel de prevedere fiind întru totul justificată de faptul că înseși viața și sănătatea erau puse în pericol. Din acest motiv, înlocuirea stagiului complet de cotizare cu această durată cu stagiul complet de cotizare cu durată de 30 ani, realizată prin

Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 , este de natură să creeze noi discriminări, contrar

art. 14 din Convenție , câtă vreme vor exista persoane care vor beneficia de condiții mai favorabile la pensionare după 1 ianuarie 2011, deși au lucrat în aceleași condiții cu cele care nu vor beneficia de acestea. Se încalcă și dreptul de proprietate privată, garantat de

Primul Protocol adițional la Convenție .

27.

Se mai arată că

Legea nr. 263/2010

a prevăzut același tratament pentru cei care au lucrat în grupa I, grupa II sau condiții speciale/deosebite, indiferent de momentul pensionării. Se apreciază că în acest sens este și

Decizia Curții Constituționale nr. 542 din 15 octombrie 2014 , paragraful 21. În plus, în paragraful 25 al acesteia se justifică diferența de tratament juridic al pensionarilor care au lucrat în condiții speciale, arătându-se că cei pensionați după 1 ianuarie 2011 sunt avantajați față de cei pensionați anterior acestei date.

28.

În continuare, autorii excepției susțin că pensionarii care au lucrat în condiții speciale și s-au pensionat după 1 ianuarie 2011 au o pensie mai mare decât cei care s-au pensionat anterior acestei date, deoarece beneficiază de următoarele avantaje suplimentare: (i) majorarea cu 50% a punctajului pentru condiții speciale, conform

art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 ; (ii) utilizarea unui indice de corecție, în temeiul

art. 170 din Legea nr. 263/2010 , care majorează punctajul celor pensionați după 1 ianuarie 2011; și (iii) la stabilirea punctajului mediu anual se ia în calcul un stagiu de cotizare de 20 de ani. În schimb, cei pensionați sub regimul

și

Legii nr. 19/2000

nu beneficiază de indicele de corecție, iar la valorificarea majorării punctajului cu 50% s-a valorificat un stagiu de cotizare de 30 de ani, și nu de 20 de ani. Cei pensionați înainte de 1 ianuarie 2011 se află în aceeași situație ca persoanele care beneficiază de drepturile prevăzute la

art. 100 din Legea nr. 263/2010 , respectiv: (i) sunt asigurații care au plătit cea mai mare contribuție de asigurări sociale; (ii) sunt pensionari; (iii) au lucrat în condiții speciale/grupa I; (iv) stagiul complet de cotizare și vârsta standard de pensionare li se aplică în mod identic, potrivit

anexelor nr. 3

și

5 la Legea nr. 263/2010

care reglementează în

mod similar cu

anexa nr. 3 la Legea nr. 19/200 0 eșalonarea acestora.

29.

Potrivit autorilor, Curtea Constituțională a stabilit că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare, toate persoanele care au lucrat în condiții speciale sau/și deosebite trebuind să beneficieze fără discriminări de drepturile dobândite anterior

Legii nr. 263/2010 . Deși recalcularea pensiilor și egalizarea cuantumului acestora cu cel al pensiilor deschise sub regimul

presupun un efort financiar mare pentru stat, nu este permisă discriminarea cetățenilor care au desfășurat aceleași activități și în aceleași condiții de muncă, din moment ce singura diferență constă în vârsta și data pensionării. Sistemul public de pensii este un sistem de tip redistributiv bazat pe solidaritatea intergenerațională, așa încât veniturile obținute din contribuțiile generației active sunt utilizate pentru plata pensiilor. Acest sistem se bazează pe principiile contributivității și egalității de tratament al beneficiarilor de prestații sociale.

30.

Se mai arată că, deși Guvernul trebuie să asigure un trai decent tuturor pensionarilor din sistemul public de pensii, fără discriminare, tratamentul diferențiat al celor aflați în aceeași situație nu are justificare obiectivă, este lipsit de proporționalitate, depășindu-se marja largă de apreciere a statului. Sunt amintite în acest sens prevederile din

Convenție

privind interzicerea discriminării, precum și hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului care dezvoltă respectivele prevederi.

31.

Potrivit autorilor, efectele juridice ale desfășurării de activități în condiții speciale de muncă în perioada de activitate a unei anumite legi trebuie să se mențină și după ce aceasta nu mai este în vigoare, cu atât mai mult cu cât condițiile speciale de muncă sunt ocrotite de

art. 41 alin. (2) din Codul muncii . În caz contrar, reglementarea unui regim distinct pentru condiții speciale de muncă devine iluzorie, formală.

32.

Tot cu referire la încălcarea

art. 16 alin. (1) din Constituție

autorii susțin că prevederile criticate instituie o discriminare în interiorul categoriei de persoane indicate de către

art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 . Astfel, sunt discriminate persoanele pensionate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 263/2010 , respectiv 1 ianuarie 2011, față de cele pensionate ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 155/2016 . Tratamentul discriminatoriu constă în durata diferită a stagiului complet de cotizare necesar deschiderii dreptului la pensie. Stagiul de cotizare al celor pensionați anterior datei de 1 ianuarie 2011 este de 30 de ani, în vreme ce, în cazul persoanelor pensionate după intrarea în vigoare a

Legii nr. 155/2016 , stagiul complet de cotizare are durata de 20 de ani.

33.

Discriminarea constă în faptul că la recalcularea prevăzută de

nu se ține seama de norma privind durata stagiului complet de cotizare prevăzută de

Legea nr. 155/2016 , ci de cea în vigoare la data de 1 ianuarie 2016. Autorii apreciază că această situație este generată de adoptarea

Hotărârii Guvernului nr. 291/2017 , care a indicat că recalcularea prevăzută de

Decizia instanței supreme nr. 69 din 15 octombrie 2018

se va realiza potrivit legii în vigoare la 1 ianuarie 2016 și care prevedea un stagiu cu o durată de 30 de ani, și nu potrivit celei în vigoare la data adoptării acesteia, respectiv 8 mai 2017, și care prevedea un stagiu cu o durată de 20 de ani. Deopotrivă, mai arată autorii, se încalcă și principiul general potrivit căruia la recalcularea pensiilor pentru limită de vârstă, stabilite potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a legii care stabilește recalcularea, se utilizează stagiul complet de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei.

34.

Mai departe, se arată că

Legea nr. 155/2016

acordă exclusiv celor care s-au pensionat după data de 1 ianuarie 2011 posibilitatea cumulării creșterii cu 50% a punctajelor anuale pentru perioadele lucrate în subteran cu beneficiul utilizării pentru calculul punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. Dar, întrucât în sesizarea soluționată prin

nu se face referire la

Legea nr. 155/2016 , întregul mecanism juridic în care a fost judecată această hotărâre prealabilă nu mai corespunde unei soluții cu titlu de normă generală și încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii și al nediscriminării.

35.

În plus, se susține că, deși intenția legiuitorului la adoptarea

Legii nr. 192/2015

a fost de a rezolva discriminarea apărută în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiții speciale și care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleași condiții grele de muncă și aceiași ani de cotizație, pensii diferite, în fapt, prin luarea în considerare, la recalculare, a unui stagiu complet de cotizare cu durată de 30 de ani, în loc de 20 de ani, nu se atinge această finalitate. În realitate, în loc de majorarea pensiilor, s-ar ajunge la diminuarea lor. Remediul potrivit căruia, în situația în care, prin recalculare, pensia s-ar diminua, s-ar păstra cuantumul pensiei aflate în plată, nu este satisfăcător, deoarece are ca efect „înghețarea“ pensiilor. Autorii apreciază că ar trebui să se țină seama de spiritul reglementării, scopul avut în vedere la adoptarea

Legii nr. 192/2015 , evocat și în nota de fundamentare a

Hotărârii Guvernului nr. 291/2017 , în caz contrar încălcându-se

art. 16 alin. (1) din Constituție

și jurisprudența Curții, în mod particular

Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , care interzice aplicarea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind condițiile în care un tratament distinct este discriminatoriu.

36.

În încheiere, se mai arată că, deși legiuitorul are opțiunea exclusivă în stabilirea condițiilor și criteriilor de calcul al pensiilor, orice reglementare legală și modul de aplicare a acesteia trebuie să respecte, în primul rând, principiul egalității de tratament și

art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

privind nediscriminarea. De asemenea, se mai susține că pentru persoane care au lucrat în aceleași condiții, pentru aceeași perioadă, în determinarea punctajului mediu anual se aplică stagii complete diferite.

37.

Cu referire la critica formulată din perspectiva

art. 20 alin. (2) din Constituție , se arată că se aduce atingere

art. 6

și

art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Astfel, trebuie să se considere că durata stagiului de cotizare avută în vedere la momentul stabilirii dreptului la pensie, în speță 20 de ani, este un drept câștigat și, ca atare, un bun în sensul

Primului Protocol adițional la Convenție . Interpretarea instanței supreme aduce insecuritate cu privire la modalitatea în care statul stabilește drepturile la pensie. Prin stabilirea, în vederea acordării unui beneficiu printr-o nouă reglementare, respectiv

Legea nr. 192/2015 , a unui stagiu de cotizare cu o altă durată decât aceea avută în vedere la stabilirea dreptului la pensie, se ajunge ca, în fapt, acest beneficiu să nu fie obținut. Luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durata de 20 de ani, potrivit principiului tempus regit actum, adică potrivit legii în vigoare la data pensionării, a fost pe deplin acceptată de către instanța supremă prin

deciziile nr. 11 din 25 mai 2015

și

nr. 40 din 22 septembrie 2008 . Autorii excepției mai susțin că de fiecare dată când pensionarilor li s-a oferit dreptul la recalcularea pensiilor s-a avut în vedere stagiul de cotizare de care s-a ținut seama și la data pensionării. La baza oricărei modificări a pensiei, ulterior stabilirii acesteia, a stat și stă stagiul complet de cotizare, un drept care, odată câștigat prin scurgerea timpului, nu mai poate să fie înfrânt, nici legal și nici principial. În concluzie, având în vedere că, pe de o parte, durata de 20 de ani a stagiului complet de cotizare reprezintă un bun câștigat, în sensul

art. 6 din Convenție , iar, pe de altă parte, contrar acestuia, dreptul intern stabilește ca, la recalcularea pensiilor prevăzută de

art. 169^1 din Legea 263/2010 , să se țină seama de un stagiu complet de cotizare cu o durată de 30 de ani, se încalcă

art. 20 alin. (2) din Constituție .

38.

Mai departe, autorii excepției apreciază că, întrucât prevederile criticate nu sunt clare, suple și previzibile, se îngrădește accesul la justiție, contrar

art. 21 alin. (1) din Constituție . De asemenea, se susține că se încalcă principiul securității juridice, deoarece, pentru a fi respectată, legea

trebuie să fie cunoscută, iar pentru aceasta este nevoie ca ea să fie suficient de precisă și previzibilă.

39.

În ceea ce privește

art. 21 alin. (3) din Constituție , se susține că dreptul la un proces echitabil garantat de acest text implică acordarea majorării de punctaj prevăzută de

art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , precum și păstrarea dreptului câștigat, respectiv stagiul complet de cotizare de 20 de ani existent la 31 decembrie 2015, potrivit

art. 77 ,

și

art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000

și

Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

40.

Se încalcă și

art. 41 din Constituție , deoarece interpretarea instanței supreme criticată face posibilă ideea, periculoasă, că legiuitorul poate oricând să afecteze în sens negativ dreptul la pensie obținut pe baza unei legi anterioare sau chiar în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, prin eliminarea unor beneficii, de exemplu, stagiul de cotizare de 20 de ani. Aceste beneficii nu sunt nimic altceva decât transpunerea efectivă a garanțiilor oferite de

art. 41 alin. (2) din Constituție

celor care au lucrat în condiții deosebite/speciale și care au fost oferite tocmai în considerarea circumstanțelor excepționale ale desfășurării unei astfel de activități.

41.

În continuare, autorii subliniază că, având în vedere lipsa de claritate și precizie a

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , se încalcă și

art. 44 alin. (1) ,

alin. (2) teza întâi ,

alin. (3)

și

(8) din Constituție . Astfel, stagiul complet de cotizare de 20 de ani este element substanțial al punctajului mediu anual, deoarece intră în calculul acestuia, potrivit

art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

și

art. 95 din Legea nr. 263/2010 . Prin stabilirea dreptului la pensie și a unui punctaj mediu anual determinat precis, autorii consideră că au dobândit un drept de proprietate având ca obiect o anumită pensie pentru limită de vârstă. Retragerea elementului de calcul constând din stagiul complet de cotizare de 20 de ani echivalează cu (i) încălcarea dreptului la garanția pensiei care a fost stabilită inițial prin lege și (ii) cu o expropriere inutilă, nedreaptă, neprevăzută de lege și fără despăgubire. Pensia este un bun dobândit pe bază de lege. În susținere se invocă considerente din

Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 25 iunie 2010

cu privire la natura dreptului la pensie, caracterul fundamental al acestuia și limitele acțiunii statale în această materie.

42.

Autorii susțin că este încălcat și

art. 47 din Constituție . În acest sens, sunt citate pe larg considerente ale

Deciziei Curții Constituționale nr. 874 din 25 iunie 2010 .

43.

Cu referire la

art. 53 din Constituție , se arată că restrângerea constă în faptul că, prin normele criticate, se suprimă posibilitatea ca, pentru viitor, pensionarii vizați de recalcularea prevăzută de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

să mai poată beneficia de un coeficient favorabil la eventuale recalculări, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durata de 20 de ani. Arată că la alte recalculări realizate anterior adoptării

Legii nr. 192/2015

s-a ținut seama de stagiul complet de cotizare de la data stabilirii dreptului la pensie, de 20 de ani. Restrângerea, potrivit

art. 53 din Constituție , se poate dispune doar în situații excepționale, dar care nu se regăsesc în speță. Dimpotrivă, arată autorii excepției, legiuitorul nu a intenționat niciodată să modifice durata stagiului complet de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiei, ci să elimine discriminările constând în pensii în cuantum diferit, apărute între persoanele care au muncit în subteran. Aceasta reiese cu prisosință, conchid autorii, nu doar din legislația anterioară

Legii nr. 192/2015 , ci și prin prisma

Legii nr. 221/2018

pentru modificarea și completarea

Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 .

privind sistemul unitar de pensii publice.

44.

Tot cu referire la încălcarea

art. 53 din Constituție , deoarece niciuna dintre situațiile indicate de acesta nu se regăsește în cauză nu se justifică anularea unui drept dobândit în mod legal, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.

45.

Autorii apreciază, mai departe, că este încălcat

art. 108 alin. (2) din Constituție , întrucât conținutul

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

a fost modificat, contrar normelor de tehnică legislativă, printr-un act juridic inferior - respectiv prin

46.

De asemenea, autorii consideră că se încalcă și

art. 129

și

art. 148 alin. (2) din Constituție . Aceasta, mai întâi, pentru că nu este posibilă formularea unei căi de atac care să conțină motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii. De asemenea, este blocat dreptul la un recurs efectiv în dreptul român, drept consacrat de

art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , lipsind un remediu efectiv în dreptul intern în desfășurarea procedurilor pentru căile de atac.

Articolul 129

din Constituție

se încalcă și pentru că dispozițiile criticate fac trimitere la hotărâri judecătorești al căror obiect nu este conturat și nu pot fi supuse căilor de atac, iar

Codul de procedură civilă

sancționează cu nulitatea lipsa obiectului acțiunii.

47.

Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , se susține că acestea contravin, din aceleași motive, acelorași norme constituționale invocate și în sensul neconstituționalității

art. 169^1 alin. (3) , cu precizarea că, suplimentar, încalcă și

art. 15 alin. (2)

și

art. 78 din Constituție .

48.

Astfel, se susține că prevederile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

sunt lipsite de predictibilitate, claritate și precizie, deoarece, fiind adoptate în aplicarea

art. 169^1

din aceeași lege, nu conțin nicio majorare de puncte, ci reprezintă un paralelism legislativ, contrar

art. 16 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Totodată, nu se poate înțelege rațiunea acestei reglementări distincte, în condițiile în care

art. 116

din aceeași lege conține norme precise. Mai mult,

art. 169^2

se adresează exclusiv destinatarilor normei cuprinse la

art. 169^1 , fără însă să-l modifice sau să-l abroge, iar beneficiul recalculării pe care acest text îl reglementează s-a dispus după epuizarea perioadei de aplicare a creșterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017). Totodată, nu se înțelege ce se întâmplă cu ceilalți pensionari, cărora nu li s-a aplicat, în prealabil,

art. 169^1 , dispozițiile

art. 169^2

având un evident caracter contradictoriu față de cele ale

art. 169^1 .

49.

La fel ca în cazul

art. 169^1 alin. (3) , nici din cuprinsul

art. 169^2

nu se înțelege ce lege este avută în vedere în sintagma „potrivit legii“, în sensul că nu se poate determina cu precizie care stagii complete de cotizare sunt avute, practic, în vedere, prin raportare la

sau prin raportare la care dintre formele modificate succesiv ale

Legii nr. 263/2010 . Totodată, aceleași dispoziții lasă la voia întâmplării momentul care trebuie luat în considerare la alegerea stagiului complet de cotizare aplicabil, fără a se putea cunoaște dacă acesta este cel al stabilirii drepturilor de pensie sau cel al recalculării pensiilor. În plus, sunt ignorate total condițiile deosebite de muncă și grupa a II-a de muncă, la care fac referire

art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

și

Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

50.

Cât privește, în particular, încălcarea

art. 15 alin. (2) din Constituție , se susține că

art. 169^2 alin. (3)

și

(4) din Legea nr. 263/2010

contravine principiului neretroactivității legii civile, deoarece dispune noi termene de aplicare a

art. 169^1 , fără a abroga data dispusă de acesta, și limitează aplicabilitatea aceluiași text la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creșterilor de punctaje anuale cu 50%, respectiv cu 25%, după caz.

51.

În sfârșit,

art. 169^2 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

contravine

art. 78 din Constituție

în ceea ce privește data intrării în vigoare a

art. 169^1

din aceeași lege, textul criticat menținând două date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor ce intră sub incidența

art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 .

52.

Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

53.

Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

54.

Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

55.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor criticate, care, potrivit

art. 126 din Constituție , revin instanțelor.

56.

Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

57.

Tribunalul Brașov - Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.294D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 2.844D/2019, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a formulat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

58.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

59.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

60.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

61.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din analiza motivării excepției, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în interpretarea dată acesteia prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018, precum și prevederile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 . Aceste prevederi au următorul cuprins:

–

Articolul 169

^1 alin. (3): „(3) În cazul persoanelor prevăzute la

alin. (2) , la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor

alin. (1) , la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații.“;

–

Articolul 169

(0)

^2:

(1)

Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile

art. 169^1

beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătorești, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.

(2)

În situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.

(3)

Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.

(4)

Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018.

62.

Potrivit soluției instanței supreme criticate, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la

63.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5) din Constituție

referitoare la supremația legii, ale

art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea legii, ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (1)

și

(3)

privind accesul liber la justiție, ale

art. 41

privind protecția socială a muncii, ale

art. 44

privind dreptul de proprietate privată, ale

art. 47

privind nivelul de trai decent și dreptul la pensie, ale

art. 53

privind condițiile pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale

art. 78

privind intrarea în vigoare a legilor, ale

art. 108 alin. (2)

privind hotărârile Guvernului, ale

art. 129

privind folosirea căilor de atac și ale

art. 148 alin. (2)

privind prioritatea de aplicare a dreptului comunitar cu caracter obligatoriu față de legile interne.

64.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai fost analizate prin

deciziile nr. 17 din 14 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021,

nr. 42 din 19 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021 și

nr. 296 din 6 mai 2021 *), nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunțării prezentei decizii, în raport cu critici de neconstituționalitate similare celor formulate în cauza de față. *)

Decizia Curții Constituționale nr. 296 din 6 mai 2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 8 iulie 2021.

65.

Cu referire la critica formulată din perspectiva încălcării

art. 1 alin. (5) din Constituție

în componenta referitoare la standardele de calitate a legii, Curtea a constatat că

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , în interpretarea dată de instanța supremă, oferă suficiente indicații pentru a se stabili care este durata stagiului complet de cotizare de care se va ține seama în cazul valorificării beneficiului creșterii punctajului anual în cazul pensiilor stabilite în temeiul

Legii nr. 3/1977 . Astfel, cei pensionați în baza

prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare fără durată redusă au beneficiat de creșterea punctajului în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015 și, ca atare, sunt excluși de la recalcularea prevăzută de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 . În schimb, cei pensionați în baza

prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durată redusă nu au beneficiat, din acest motiv, de creșterea punctajului în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015. Doar această din urmă categorie va beneficia de creșterea punctajului anual prevăzută de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , dar cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durata prevăzută de legea în vigoare la data recalculării, respectiv

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018

a stabilit în mod clar că recalcularea în baza

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

se va realiza prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare prevăzut de dispozițiile relevante din

Legea nr. 263/2010 , excluzând orice altă posibilitate, inclusiv cea menționată de către autorii excepției, respectiv a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

66.

În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva

art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție , Curtea a reținut, în prealabil, că legiuitorul, prin adoptarea

Legii nr. 192/2015 , exercitându-și prerogativa suverană și legitimă din punct de vedere constituțional de a conduce politica socială, financiară și bugetară a statului, a decis să ofere unei anumite categorii de pensionari, delimitată în

art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , beneficiul creșterii punctajului mediu anual, refuzat, anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, din cauza faptului că la pensionare beneficiaseră deja de un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. Legiuitorul a decis ca acest beneficiu să fie acordat doar pentru viitor, adică

începând cu data de 1 ianuarie 2016. Astfel, potrivit

art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 , „Drepturile de pensie recalculate potrivit

alin. (1)-(5)

se cuvin și se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016“. Așa cum legiuitorul nu este ținut de nicio prevedere constituțională să acorde sau să nu acorde beneficii anumitor categorii de pensionari, ci doar ca, în temeiul

art. 16 alin. (1) din Constituție , odată ce a decis acordarea beneficiilor, aceasta să se realizeze în mod nediscriminatoriu, nu există nicio constrângere constituțională care să îi impună momentul de la care să acorde beneficiul. Evident, momentul de la care se cuvine beneficiul creșterii punctajului mediu anual prezintă un interes deosebit pentru titularii acestuia, întrucât în funcție de legea aflată în vigoare la acel moment este determinat cuantumul acestor beneficii. În mod corelativ, este un element esențial și pentru stat, deoarece afectează în mod nemijlocit cantitatea resurselor pe care le va aloca în acest scop. Or, dacă legiuitorul a optat să ofere creșterea punctajului anual începând cu 1 ianuarie 2016, este cât se poate de firească soluția potrivit căreia legea (de drept material) care va fi luată în considerare la recalcularea prin care se valorifică respectiva creștere să fie cea în vigoare la data recalculării pensiei, adică 1 ianuarie 2016, așa cum a statuat și instanța supremă în decizia criticată de către autorii prezentei excepții. Curtea a arătat că interpretarea instanței supreme criticată de către autorii excepției nu face posibilă aplicarea retroactivă a normelor criticate. În realitate, autorii excepției nu țin seama de diferența dintre, pe de o parte, norma de drept material care reglementează durata stagiului complet de cotizare și, pe de altă parte, norma care, neavând ea însăși caracter de normă de drept material, stabilește norma de drept material de care se va ține seama la recalcularea pensiilor prevăzută de

Legea nr. 192/2015 .

67.

Curtea a mai reținut că norma de drept material a fost modificată prin

Legea nr. 155/2016

pentru modificarea și completarea

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 20 iulie 2016, dispunându-se că „Stagiul complet de cotizare este de 20 de ani pentru persoanele care au realizat cel puțin 20 de ani în locuri de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) din lege [...]“. De asemenea, Curtea reține că, ulterior acestei modificări a normei de drept material, Guvernul a adoptat

Hotărârea nr. 291/2017

pentru completarea

art. 134 din Normele

de aplicare a prevederilor

Hotărârea Guvernului nr. 291/2017

privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017.

a fost adoptată pentru punerea în aplicare a

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

și a dispus, printre altele, că recalcularea pensiilor se va realiza ținându-se seama de

Legea nr. 263/2010 , în forma în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate [a se vedea

art. 134 alin. (8) din normele

de aplicare a

Legii nr. 263/2010 , introdus prin

Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 ]. Cu alte cuvinte, în privința autorilor excepției, potrivit acestui act normativ, ar fi trebuit să se țină seama de

art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 , în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, adică de un stagiu de cotizare cu durata de 30 de ani, și nu de 20 de ani, așa cum prevedea acest articol ulterior modificării operate de

Legea nr. 155/2016 . Curtea, raportându-se la critica autorilor potrivit căreia se încalcă

art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție

din cauza faptului că, ulterior modificării conținutului legii materiale (operate prin

Legea nr. 155/2016 ),

Hotărârea Guvernului nr. 291/2017

„reactivează“ legea materială în conținutul său anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 155/2016 , a reținut, în prealabil, că pune în discuție conformitatea cu

Constituția

a unei hotărâri a Guvernului care, potrivit unei jurisprudențe constante a jurisdicției constituționale, nu poate face obiectul controlului de constituționalitate (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 474 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 30 octombrie 2014). În al doilea rând, chiar și dacă s-ar aprecia că autorii nu pun în discuție, propriu-zis, conformitatea cu

Constituția

Hotărârii Guvernului nr. 291/2017 , Curtea reține caracterul neîntemeiat al unei astfel de critici, întrucât

Legea nr. 192/2015 , intrată în vigoare la data de 11 iulie 2015, și-a produs efectele începând cu data de 1 ianuarie 2016. Or, la acea dată erau în vigoare dispozițiile de drept material aplicabile categoriei de pensionari din care fac parte și autorii prezentei excepții și care prevedeau o durată a stagiului complet de cotizare de 30 de ani. Modificarea acestei durate la 20 de ani, de care doresc să se prevaleze autorii excepției, a survenit ulterior, prin

Legea nr. 155/2016 , intrată în vigoare la data de 23 iulie 2016. Prin urmare, într-o atare situație nu se încalcă

art. 15 alin. (2) teza a doua din Constituție .

68.

Curtea a observat, mai departe, că autorii excepției își întemeiază tot pe prevederile

art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție

critica potrivit căreia interpretarea instanței supreme ignoră intenția reală a legiuitorului, care a fost aceea de a crește cuantumul pensiilor prin

Legea nr. 192/2015 . Cu privire la acest aspect, Curtea a statuat că întregul conținut normativ al

Legii nr. 192/2015

este în consonanță cu intenția anunțată de a repara dezechilibrele cu privire la cuantumul pensiilor acelor pensionari care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale. Legiuitorul a intenționat ca toți pensionarii care au lucrat în asemenea condiții, indiferent de durata stagiului de cotizare care li s-a luat în considerare la stabilirea pensiilor, să poată, în principiu, valorifica beneficiul creșterii punctajelor anuale. Legiuitorul nu a intenționat să mărească necondiționat pensiile celor care, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, nu beneficiaseră de creșterea punctajelor, mărire asigurată prin valorificarea, la recalculare, atât a stagiilor complete de cotizare cu durată redusă, de care s-a ținut seama la stabilirea pensiilor, așa cum și-ar fi dorit autorii prezentei excepții, cât și a creșterii punctajelor anuale. Curtea a statuat că legiuitorul și-a realizat obiectivul egalizării pensiilor prin acordarea beneficiului creșterii punctajului anual tuturor pensionarilor care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale.

69.

Cu referire la critica potrivit căreia luarea în considerare la recalcularea pensiilor prevăzută de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005

a stagiului complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la această dată, și nu a celui valorificat la data deschiderii acestora ar înfrânge

art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție , Curtea a reținut că o asemenea critică ignoră natura procesului de recalculare prevăzută de

Legea nr. 192/2015 . Astfel, deși vizează pensii care se află în plată și, ca atare, la prima vedere, ar fi firesc să se țină seama de stagiul de cotizare valorificat la data deschiderii lor, această recalculare, în realitate, nu reprezintă o modificare profundă, de esență, a acestora, așa cum este cazul recalculării dispuse de

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat. Din acest motiv aplicarea normei materiale în vigoare la data recalculării nu reprezintă o aplicare retroactivă a acesteia. Mai mult, în cazul în care pensiile recalculate ar avea un cuantum mai mic, titularii acestora le vor primi, mai departe, în cuantumul anterior recalculării. Cu alte cuvinte, pensia pe care o vor primi ulterior recalculării, care nu a condus la creșterea cuantumului acesteia, valorifică mai departe stagiul complet de cotizare de care s-a ținut seama la data stabilirii ei. În plus, dacă, prin reducere la absurd, s-ar admite că este retroactivă aplicarea normei de drept material în vigoare la data recalculării, atunci ar trebui să se conchidă că aceasta ar fi retroactivă inclusiv în situația în care, ulterior recalculării, cuantumul pensiei va fi mai mare, nu doar în situația în care se află autorii excepției, adică pensia recalculată este mai mică. Evident, o atare consecință este inacceptabilă, pentru că ar însemna că legiuitorul ar fi împiedicat ca, în exercitarea prerogativei sale de orientare a politicii sociale a statului, să acorde beneficii anumitor categorii de pensionari de la momentul pe care îl socotește oportun. În

aceste condiții, Curtea reține netemeinicia și a acestei critici raportate la

art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție .

70.

Curtea a mai reținut că

Decizia nr. 11 din 25 mai 2015

a instanței supreme, invocată de autori în sprijinul ideii că normele criticate retroactivează, a avut în vedere o situație distinctă de cea vizată de prevederile criticate în cauza de față. Astfel, instanța supremă a interpretat dispoziții legale care aveau ca obiect un proces de recalculare a unor pensii stabilite anterior, reglementat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 . Spre deosebire însă de recalcularea prevăzută de

Legea nr. 192/2015 , cea prevăzută de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005

a vizat pensiile provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat care a fost eliminat prin

și a avut ca scop să „aducă la un numitor comun“ aceste pensii și pe cele deschise în regimul noii legi. Întrucât, în cazul pensiilor deschise sub regimul

Legii nr. 19/2000 , în mod firesc stagiul complet de cotizare era cel prevăzut de legea în vigoare la data deschiderii acestora, potrivit principiului tempus regit actum, la fel de logică și firească a fost și interpretarea instanței supreme potrivit căreia la recalcularea pensiilor deschise anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

să se țină seama de principiul tempus regit actum. În schimb, recalcularea vizată de

are o finalitate diferită, legiuitorul urmărind doar să ofere pensionarilor care au lucrat în condiții de muncă altele decât cele normale o compensare pentru desfășurarea activității în asemenea condiții, prin creșterea punctajului mediu anual. Ca atare, cele două situații nu sunt comparabile, iar legiuitorul nu este ținut să ofere soluții similare în reglementarea acestora.

71.

În continuare, se observă că prin

deciziile nr. 17 din 14 ianuarie 2021

și

nr. 42 din 19 ianuarie 2021 , precitate, Curtea s-a mai pronunțat cu privire la criticile formulate din perspectiva

art. 16 alin. (1) din Constituție . Astfel, Curtea a reținut că

se aplică în mod nediferențiat tuturor pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite și/sau condiții speciale, potrivit legii. Această lege acordă beneficiul creșterii punctajului anual celor cărora, anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, le fusese refuzat de către legiuitor din cauza faptului că pensiile lor valorificau un stagiu complet de cotizare cu durată redusă.

Articolul 169

nu realizează nicio diferențiere în interiorul acestei categorii de pensionari, astfel încât, aplicând principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, urmează ca ele să fie aplicate în mod nediferențiat tuturor acestor pensionari. În urma aplicării

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , toți pensionarii care, anterior, nu au beneficiat de creșterea punctajului anual vor putea beneficia de aceasta. În plus, pensia tuturor acestora se va recalcula în aceleași condiții, respectiv prin luarea în considerare a aceluiași stagiu complet de cotizare, prevăzut de

Legea nr. 263/2010 . Prin urmare, contrar susținerii autorilor excepției, prevederile criticate nu doar că nu tratează în mod diferențiat două categorii distincte de pensionari, dar nici măcar nu instituie două (sub)categorii distincte de pensionari în interiorul categoriei pensionarilor. Prevederile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

nu înlătură de la recalcularea pensiilor pe niciunul dintre pensionarii care, din cauza faptului că li s-a valorificat la calcularea pensiilor un stagiu complet de cotizare cu durată redusă, nu a beneficiat, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, de creșterea punctajelor anuale.

72.

Curtea a reținut că luarea în considerare la recalcularea pensiilor potrivit

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

a stagiului complet de cotizare indicat de către legea în vigoare la data realizării acesteia, respectiv

Legea nr. 263/2010 , și nu a celui indicat de către legea în vigoare la data la care s-a deschis dreptul la pensiile astfel recalculate, se realizează în condițiile stabilite de

art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 , potrivit căruia, „În situația în care, în urma aplicării prevederilor

alin. (1)-(3) , rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Cu alte cuvinte, în situația în care cuantumul pensiei recalculate este mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflate în plată, legiuitorul aplicând principiul tempus regit actum. În plus, a statuat Curtea, recalcularea la care se face referire în

art. 134 alin. (3) din normele

de aplicare a

Legii nr. 263/2010 , aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, este fundamental diferită de cea prevăzută de

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

și

art. 134 alin. (8) din norme . Astfel, situația vizată de

art. 134 alin. (3) din normele

de aplicare, în care, ulterior deschiderii dreptului la pensie, pensionarul dorește valorificarea unor elemente care, deși existau la momentul deschiderii acestuia, nu au fost totuși valorificate, este diferită de situația vizată de

art. 134 alin. (8) din normele

de aplicare, în care pensionarul nu dorește valorificarea unor venituri, elemente etc. care existau la momentul pensionării, ci valorificarea unor creșteri de punctaj acordate de către legiuitor ulterior pensionării. Este, prin urmare, firesc ca, în prima situație, recalcularea să se realizeze ținânduse seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data pensionării, iar în a doua situație recalcularea să țină seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de lege la data la care se realizează această recalculare.

73.

Mai departe, Curtea a observat că autorii apreciază că dispozițiile criticate discriminează între persoane care, în mod obiectiv, fac parte din aceeași categorie, în funcție de criteriul datei ieșirii la pensie. Astfel, categoria înăuntrul căreia se apreciază că se realizează discriminarea este formată din persoane care au lucrat în condiții speciale de muncă, în sensul că sunt discriminați cei pensionați înainte de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a

Legii nr. 263/2010 , față de cei pensionați sau care, după caz, se vor pensiona după această dată. În sfârșit, tratamentul discriminatoriu ar consta în faptul că cei pensionați anterior datei de 1 ianuarie 2011 vor beneficia doar de mărirea de punctaj anual, fără a putea beneficia la recalculare și de o durată redusă a stagiului complet de cotizare, în vreme ce persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011 vor avea dreptul să valorifice ambele beneficii. Cu referire la această critică, Curtea a reținut că

art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010

nu prevede, așa cum susțin autorii excepției, cumularea celor două beneficii, ci acordarea doar a creșterii punctajului anual. În aceste condiții, la data pensionării acestei categorii de persoane se va ține seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de dreptul comun, în prezent

Legea nr. 263/2010 , fără durată redusă, și nu de legi/norme cu caracter special, care prevăd un stagiu complet de cotizare cu o durată redusă. Prin urmare, persoanele care au lucrat în condiții speciale sunt tratate în mod identic, indiferent de data ieșirii la pensie, anterior sau ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 263/2010 , astfel încât Curtea a respins, ca neîntemeiată, și această critică de neconstituționalitate.

74.

Curtea a mai reținut că autorii excepției consideră că nu este acceptabil, în cazul persoanelor care, pentru aceeași durată de timp, au lucrat în aceleași condiții, un tratament diferențiat, respectiv durata diferită a stagiilor complete de cotizare, pentru simplul motiv că la data pensionării lor legea în vigoare prevedea durate ale stagiului complet de cotizare diferite.

75.

Cu referire la această critică, Curtea a statuat că, potrivit jurisprudenței sale, exprimată, de exemplu, în

Decizia nr. 717 din 6 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 15 ianuarie 2021, paragraful 18, sau

Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020, paragraful 50, principiul conform căruia pensiile se calculează potrivit normelor juridice în vigoare la data deschiderii lor (tempus regit actum), chiar și în situația în care titularii acestora, în fapt, se află în situații asemănătoare sau chiar identice, respectiv au desfășurat activități în aceleași condiții și pentru aceeași durată, nu trebuie înțeles în sensul că neagă caracterul obiectiv al acestei împrejurări, ci în sensul că natura dreptului la pensie garantat de

art. 47 alin. (2) din Constituție

impune o marjă de apreciere semnificativă a statului în configurarea acestuia. Astfel, deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condițiile acordării dreptului la pensie, generează o așteptare legitimă. Astfel, până la momentul pensionării se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiții de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept.

76.

Cu referire la critica formulată prin raportare la

art. 20 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut că atât jurisdicția constituțională din România, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că, prin plata către stat, cu titlul obligatoriu, a unor contribuții de natura asigurărilor sociale, cei care au realizat-o și-au câștigat dreptul corelativ ca, ulterior, la deschiderea dreptului la pensie, să beneficieze de o pensie, o prestație din partea statului. Cu toate acestea, ambele jurisdicții, în mod constant, au statuat și că nici

Constituția

și nici

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

nu garantează dreptul la pensie într-un anumit cuantum. Mai mult, potrivit jurisprudenței consacrate a Curții Constituționale, statul are dreptul ca, în funcție de resursele financiare, să configureze condițiile acordării pensiilor.

77.

Având ca premisă aceste considerente, Curtea a statuat că recalcularea vizată de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

este distinctă de situația reglementată de

art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , potrivit căruia „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia“. Diferența dintre cele două tipuri de recalculări constă în faptul că recalcularea prevăzută de

art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

vizează situația în care, la momentul stabilirii pensiei, au existat venituri care ar fi trebuit să fie luate în considerare, dar care, în fapt, nu au fost valorificate, ceea ce a condus la modificarea drepturilor de pensie. În schimb, recalcularea vizată de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

nu se referă la valorificarea unor venituri/stagii de cotizare/perioade asimilate etc. care ar fi trebuit, la momentul stabilirii pensiilor care se recalculează, să fie valorificate, dar, în fapt, nu au fost valorificate. Această recalculare reprezintă procedeul tehnic, mijlocul prin care legiuitorul implementează politica de a acorda pensionarilor care au lucrat în grupe superioare de muncă și/sau condiții deosebite/speciale o majorare de punctaj anual, în compensarea acestei condiții în mod obiectiv defavorizante.

78.

În ceea ce privește critica întemeiată pe o presupusă încălcare a

art. 21 alin. (3) din Constituție , Curtea a reținut că autorii semnalează faptul că prevederile criticate nu țin seama de stagiul complet de cotizare cu durată redusă, respectiv 20 de ani, avut în vedere la stabilirea/recalcularea pensiilor vizate de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 . Or, în mod evident,

art. 21 alin. (3) din Constituție

nu are legătură cu aceste susțineri. Astfel, autorii sugerează că este inechitabil să nu se țină seama la recalcularea pensiilor de stagiul complet de cotizare luat în considerare la calcularea lor, deci critică o presupusă inechitate ce ar caracteriza o normă juridică substanțială. Dar prevederile

art. 21 alin. (3) din Constituție

se referă în mod expres la procesul judiciar, impunând exigența ca acesta să se desfășoare în mod echitabil.

79.

Cu referire la invocarea

art. 21 alin. (1) din Constituție , autorii susțin, în mod neîntemeiat, că neclaritatea prevederilor criticate face imposibilă exercitarea efectivă a accesului liber la justiție. Or, a statuat Curtea, autorii prezentei excepții sunt și inițiatorii litigiilor în care au ridicat excepția, ceea ce demonstrează că nu au fost împiedicați să se adreseze justiției pentru apărarea dreptului lor, respectiv a dreptului prevăzut de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 .

80.

Critica formulată prin raportare la

art. 41 alin. (2) din Constituție

este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu înlătură din legislație regimul juridic prin care s-a urmărit să se țină seama de circumstanțele desfășurării activității în alte condiții de muncă decât cele normale. Astfel, în cazul în care, ulterior recalculării, cuantumul pensiei este mai mare, pensionarii care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale valorifică beneficiul creșterii punctajului anual, acordat de către legiuitor tocmai în considerarea acestei condiții obiective. În mod similar, în situația în care recalcularea nu conduce la un cuantum mai ridicat al pensiilor, pensionarii care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale vor continua să valorifice beneficiul stagiului complet de cotizare cu durată redusă de care s-a ținut seama la deschiderea dreptului la pensie. Or, evident, temeiul în baza căruia legiuitorul a prevăzut stagii complete de cotizare cu durată redusă l-a reprezentat și îl reprezintă tot împrejurarea obiectivă care îi diferențiază, pe de o parte, pe cei care au lucrat și lucrează în condiții de muncă altele decât cele normale de cei care, pe de altă parte, au lucrat și lucrează în condiții normale. Prin urmare, indiferent de efectul pe care îl va avea asupra cuantumului pensiei lor recalcularea prevăzută de

Legea nr. 192/2015 , legiuitorul ține, mai departe, seama de împrejurarea obiectivă care distinge pensionarii care au lucrat în condiții de muncă altele decât cele normale de ceilalți pensionari.

81.

Critica raportată la

art. 44 alin. (1) ,

alin. (2) teza întâi ,

alin. (3)

și

(8) din Constituție , potrivit jurisprudenței anterioare a Curții, este neîntemeiată, ținând seama de faptul că, potrivit

art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 , „În situația în care, în urma aplicării prevederilor

alin. (1)-(3) , rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Ca atare, ca urmare a recalculării pensiei, pensionarii vor avea o pensie mai mare (datorită efectului superior al majorării punctajelor anuale față de beneficiul stagiului de cotizare redus) sau o pensie egală în cuantum cu cea de dinaintea recalculării (în cazul în care majorarea punctajelor anuale la recalculare nu este mai avantajoasă decât efectul reducerii stagiului complet de cotizare de la calcularea pensiei inițiale), nicidecum o pensie într-un cuantum inferior celui stabilit la momentul recalculării. Prin urmare, Curtea constată că nici dreptul de proprietate privată garantat de

art. 44 din Constituție

nu este încălcat în prezenta cauză.

82.

Curtea a stabilit că și critica raportată la

art. 47 alin. (2) din Constituție

este neîntemeiată, având în vedere că situația analizată de Curte în

Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, invocată de către autorii excepției, este diferită de cea în care se află aceștia. Astfel, prin decizia menționată, Curtea a constatat neconstituționalitatea măsurii legislative de reducere a cuantumului pensiei aflate în plată, în vreme ce, în prezenta cauză, dispozițiile criticate dau expresie unor măsuri favorabile pensionarilor, ca urmare a recalculării, în cel mai dezavantajos caz pentru aceștia pensia rămânând la același nivel.

83.

În ceea ce privește critica formulată prin raportare la

art. 53 alin. (2) din Constituție , Curtea a observat că dispozițiile criticate nu operează o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la pensie al autorilor excepției de neconstituționalitate, astfel încât pretinsa încălcare a prevederilor constituționale amintite, neavând incidență în cauză, nu va fi analizată.

84.

Cu privire la critica raportată la

art. 108 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut că verificarea eventualității ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depășește competențele Curții Constituționale.

85.

Curtea a mai statuat că nu se încalcă

art. 129

și

art. 148 alin. (2) din Constituție , având în vedere că aceste dispoziții nu au incidență în soluționarea prezentei cauze.

86.

În examinarea criticilor de neconstituționalitate a

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , Curtea a reținut că acestea se referă, în esență, la două aspecte: un prim aspect vizează pretinsa lipsa de claritate, întrucât se instituie o reglementare paralelă cu cea a

art. 169^1

din același act normativ, în timp ce al doilea aspect vizează o omisiune legislativă, întrucât din conținutul dispozițiilor de lege criticate nu reiese dacă

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

este aplicabil și persoanelor cărora nu li s-au recalculat pensiile în temeiul

art. 169^1

din aceeași lege.

87.

Cu privire la primul aspect de neconstituționalitate, Curtea a reținut că, potrivit

art. 169^2 alin. (3)

și

(4) din Legea nr. 263/2010 , recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , este, prin urmare, distinct și ulterior celui prevăzut de

art. 169^1

din aceeași lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin urmare, este lipsită de susținere critica potrivit căreia dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

ar constitui un paralelism legislativ. Mai mult, Curtea a statuat că cele două texte de lege la care fac referire autorii excepției au reglementări cu un conținut diferit. Astfel, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , paragrafele 71-77, dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

implică o schimbare a concepției legislative în raport cu dispozițiile

art. 169^1

din aceeași lege, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât și a beneficiului folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, așa cum s-a reținut și anterior, dispozițiile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

au prevăzut doar creșterea punctajelor anuale, fără să fie luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de