Decizia nr. 180/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147, 246 și 289 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Drăguț în Dosarul nr. 270/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat Adriana-Mihaela Corâci, lipsă fiind părțile Cooperativa de credit "Antic" din Bistrița, Gavriș Zubașcu și Floarea Zubașcu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autoarei excepției învederează că Maria Drăguț a formulat o nouă cerere de amânare a cauzei, întrucât nu se poate prezenta, fiind bolnavă. În acest sens depune la dosar cererea, însoțită de un certificat medical.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază cererea de amânare a judecării cauzei ca fiind neîntemeiată.

Curtea respinge cererea formulată de autoarea excepției, considerând că este nejustificată amânarea cauzei în condițiile în care în dosar s-a mai acordat un termen la cererea acesteia, în vederea angajării unui apărător și a pregătirii apărării.

Având cuvântul pe fond, avocatul autoarei excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, arătând că dispozițiile art. 147, 246 și 289 din Codul penal încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, care impun ca la situații diferite să se aplice un tratament diferit. Arată că funcția de notar public nu este o funcție publică în sensul definiției date de

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici și nici nu se regăsește în anexa la această lege, care enumeră funcțiile publice. Ca urmare, notarii publici nu pot fi asimilați funcționarilor publici și nu pot fi responsabili pentru infracțiuni care presupun această calitate a subiectului activ, cum sunt infracțiunile de serviciu.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând practica în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 270/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147, 246 și 289 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Maria Drăguț, inculpată recurentă în dosarul menționat, condamnată pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de fals intelectual săvârșite în calitate de notar public.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile criticate, ce definesc noțiunea de funcționar public, respectiv care reglementează infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de fals intelectual, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece notarul public nu are calitatea de funcționar public. Se arată în acest sens că actul normativ la care face trimitere Constituția este

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, iar notarul public nu se regăsește nominalizat în anexa la acest act normativ. De asemenea, potrivit

art. 3 și 4 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome, iar actul întocmit de către acesta, purtând sigiliul și semnătura sa, este de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege. Notarul public se bucură de o independență totală din punct de vedere profesional, ceea ce nu este valabil în cazul funcționarilor publici cu care, din eroare, autoritățile îi asimilează pe notarii publici. Pentru aceste motive - arată autoarea excepției - apare ca un artificiu, fără o reglementare expresă raportată la profesiile liberale, ca un liber profesionist să răspundă penal pentru infracțiuni de serviciu, prin dispozițiile criticate fiind încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, care impune față de situații diferite un tratament diferit.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală arată că excepția este întemeiată și că dispozițiile art. 147, 246 și 289 din Codul penal, în legătură cu înțelesul noțiunii de funcționar public raportat la profesia liberală, autonomă a notarului public, încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, deoarece categoriile de profesii liberale, cum este cea de notar public, nu pot fi asimilate sau incluse în sfera noțiunii de funcționar public, în aceste cazuri impunându-se aplicarea cu prioritate a legii speciale, respectiv a

Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 .

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât noțiunile de funcționar, respectiv de funcționar public, definite de art. 147 din Codul penal, nu sunt de rang constituțional, ci de domeniul legii. În ceea ce privește corelarea dispozițiilor art. 147, 246 și 289 din Codul penal cu art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, Guvernul arată că prin faptul definirii unor noțiuni, precum și prin faptul incriminării unor fapte având un pericol social ridicat, nu se creează privilegii și discriminări de natura celor prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție, republicată, având la bază considerente de rasă, naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 246 și 289 din Codul penal sunt aplicabile, fără discriminare, oricărei persoane care are calitatea de funcționar public sau funcționar. Se mai arată că, potrivit

art. 3 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome, iar, potrivit art. 4 din aceeași lege, actul întocmit de notarul public, purtând sigiliul și semnătura acestuia, este de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege. Din cuprinsul dispozițiilor art. 145 din Codul penal rezultă înțelesul termenului public, stabilit de legiuitor și în raport cu serviciile de interes public, pe care le îndeplinesc, printre alții, și notarii publici. În ceea ce privește definirea noțiunilor de funcționar public și funcționar, aceasta este, din punctul de vedere al Constituției, în sarcina legiuitorului, fiind realizată de Codul penal prin dispozițiile art. 147. Tot legiuitorul poate stabili și infracțiunile săvârșite de funcționari publici sau funcționari, cum sunt, de exemplu, infracțiunile de serviciu (între care și cea reglementată de art. 246 din Codul penal) sau falsul intelectual, reglementat de art. 289 din Codul penal, săvârșite de notarul public cu prilejul îndeplinirii serviciului de interes public, pe care legal este obligat să-l realizeze. Pe cale de consecință - se arată în punctul de vedere al Avocatului Poporului definirea noțiunilor de funcționar public și funcționar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, nu reprezintă o problemă de domeniul jurisdicției constituționale, legiuitorul fiind singurul competent să o facă. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 147, 246 și 289 din Codul penal, care au următorul cuprins:

- Art. 147: "Prin <<funcționar public>> se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

Prin <<funcționar>> se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.";

- Art. 246: "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.";

- Art. 289: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepsește."

Autoarea excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147, 246 și 289 din Codul penal, cu referire la aplicarea acestora unor fapte comise de notarii publici, prin

Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002. Din jurisprudența în materie a Curții este de menționat și

Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 145 și 147 din Codul penal, în contextul căreia se susținea, de asemenea, că notarii publici, ca de altfel și alți profesioniști (avocați, doctori, arhitecți), nu pot fi calificați funcționari publici și deci nu pot răspunde pentru săvârșirea unor infracțiuni la care subiectul activ are, potrivit dispoziției incriminatoare, calitatea de funcționar public sau funcționar. Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate privitoare la dispozițiile menționate, cu motivarea că noțiunile de funcționar public și funcționar sunt de nivelul legii, astfel încât intră în competența exclusivă a legiuitorului atât definirea acestor noțiuni, cât și stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite de persoanele având această calitate. Este ceea ce Codul penal, ca lege organică, face prin dispozițiile art. 147, prin care definește noțiunile de funcționar public și funcționar și prin stabilirea infracțiunilor săvârșite de funcționari publici și funcționari, cum sunt infracțiunile de serviciu (între care se înscrie și cea prevăzută și pedepsită de art. 246 din Codul penal) sau falsul intelectual (prevăzut și pedepsit de art. 289 din Codul penal) săvârșit de notarul public, cu prilejul întocmirii înscrisului oficial. Potrivit

art. 4 din Legea nr. 36/1995 , actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul și semnătura acestuia, este de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege, iar falsificarea acestuia, în modul prevăzut de art. 289 din Codul penal, nu poate fi caracterizată decât ca infracțiune de fals intelectual.

În concordanță cu jurisprudența constantă în materie a Curții, nu poate fi primită susținerea autoarei excepției referitoare la încălcarea, prin dispozițiile criticate, a principiului egalității în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de funcționar public sau funcționar, iar stabilirea sferei acestor noțiuni, precum și a infracțiunilor care presupun această calitate a subiectului activ nu este de competența jurisdicției constituționale, după cum s-a arătat, considerentele și soluțiile adoptate prin deciziile citate păstrându-și valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu există elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147, 246 și 289 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Drăguț în Dosarul nr. 270/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2004.