Legea nr. 293/2004

Numirea în funcții publice de execuție a candidaților reușiți la concurs se face, de regulă, ca funcționari publici debutanți, cu o perioadă de stagiu.

Perioada de stagiu este de un an și constituie vechime în muncă și în specialitate.

Activitatea desfășurată în instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională constituie vechime utilă pentru încadrarea ca funcționar public definitiv în condițiile prezentei legi.

La numirea în funcție, atribuirea gradului profesional se realizează în funcție de pregătire și de vechimea în specialitate corespunzătoare studiilor absolvite, în raport cu cerințele postului, în condițiile prezentei legi.

După efectuarea perioadei de stagiu, activitatea funcționarului public debutant din sistemul administrației penitenciare este evaluată de șeful ierarhic, care propune sau nu definitivarea în funcție.

Pe baza propunerilor favorabile formulate de șefii ierarhici, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, directorul unității din subordinea acesteia, emite decizie scrisă de numire a funcționarului public debutant ca funcționar public definitiv din sistemul administrației penitenciare.

Funcționarul public debutant din sistemul administrației penitenciare care, în urma evaluării, nu corespunde funcției, este declarat necorespunzător din punct de vedere profesional, iar raportul de serviciu încetează conform art. 57 lit. c).

Personalul din sistemul administrației penitenciare, numit funcționar public definitiv, depune jurământul de credință în fața directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, directorilor unităților din subordinea acesteia, în prezența a doi martori, dintre care unul este conducătorul compartimentului în care a fost numit funcționarul public definitiv, iar celălalt, un alt funcționar public definitiv.

Conținutul jurământului de credință este cel prevăzut de

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

Procesul-verbal în care s-a consemnat jurământul, semnat de funcționarul public definitiv, de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, de directorul unității din subordinea acesteia, se depune la dosarul profesional al funcționarului public din sistemul administrației penitenciare.

Conducătorii de compartimente din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate sunt obligați să completeze și să noteze anual, în fișa de evaluare a activității, performanțele profesionale individuale obținute în anul precedent de fiecare funcționar public din subordine.

Calificativele care pot fi acordate în urma evaluării activității sunt "excepțional", "foarte bun", "bun", "satisfăcător" și "nesatisfăcător".

Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare notat cu "nesatisfăcător" sau "satisfăcător" nu poate fi avansat în funcție sau grad profesional în anul următor.

Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare care a fost notat cu "nesatisfăcător" va fi trecut, cu acordul acestuia, într-o funcție inferioară, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, de directorul unității din subordinea acesteia. Funcționarul public care nu acceptă trecerea în funcția inferioară va fi eliberat din funcția pe care o deține.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare notați cu calificativul "nesatisfăcător", în anul următor trecerii într-o funcție inferioară, potrivit alin. (2), vor fi eliberați din funcție, în temeiul art. 57 lit. c).

În cariera profesională, în urma rezultatelor obținute la evaluarea activității profesionale, funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare care ocupă funcții de execuție au dreptul de a avansa în funcție ori grad profesional.

Avansarea în funcții publice superioare de execuție a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege se face, după caz, pe bază de concurs sau examen, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare.

Avansarea în gradele profesionale se face de către:

a) Președintele României, pentru inspector general șef, inspector general principal și inspector general, la propunerea ministrului justiției;

b) ministrul justiției, pentru ceilalți ofițeri, la propunerea directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor;

c) directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru agenți, la propunerea directorilor unităților subordonate.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare se avansează în gradul profesional următor dacă au împlinit stagiul minim în gradul profesional deținut și dacă au fost apreciați în ultimii doi ani ai stagiului minim în grad cu calificativul de "foarte bun" sau "excepțional".

Pentru obținerea gradelor profesionale de inspector general șef, inspector general principal și inspector general este necesară promovarea examenului organizat în acest scop.

ART. 26

Acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiași categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în raport cu nevoile și posibilitățile existente, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul justiției.

Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare cu gradul de inspector șef principal, inspector general, inspector general principal, care a dobândit titlul științific de doctor în specialitatea funcției pe care o deține sau într-o specialitate înrudită este exceptat de la prevederile art. 24 alin. (5).

Avansarea funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare într-o categorie superioară se realizează prin concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare, dacă cei în cauză îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege.

Acordarea gradului profesional funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1) se face în funcție de nivelul studiilor absolvite și de vechimea în specialitate, conform legii.

Metodologia de organizare și desfășurare a pregătirii profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare și criteriile de evaluare a rezultatelor acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.

În cazurile în care pregătirea și perfecționarea profesională se desfășoară în altă localitate decât cea de domiciliu, funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute de prezenta lege.

Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare care nu respectă angajamentul prevăzut la art. 32 este obligat să restituie cheltuielile de școlarizare, proporțional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 5 ani.

Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care nerespectarea angajamentului se datorează unor motive neimputabile funcționarului public din sistemul administrației penitenciare sau în cazul transferului în interesul serviciului.

Pentru apărarea intereselor profesionale, economice, sociale și culturale, funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare au dreptul la asociere sindicală sau în alte organizații profesionale, precum și la libertatea întrunirilor, în condițiile legii.

Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare își poate exercita drepturile prevăzute la alin. (1), cu condiția garantării drepturilor deținuților și a siguranței așezămintelor de detenție.

Se exceptează de la prevederile alin. (2) personalul aflat de serviciu sau în misiune.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare vor fi sprijiniți în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei profesionale, a unei locuințe proprietate personală, în localitatea în care își are sediul unitatea la care sunt încadrați, din fondurile Administrației Naționale a Penitenciarelor sau alte fonduri guvernamentale, în condițiile legii.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare care au o vechime în serviciu de cel puțin 10 ani pot cumpăra locuința de serviciu.

Criteriile și condițiile de sprijin prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

În condițiile legii, prin hotărâre a Guvernului se poate înființa Casa de Credit a personalului din sistemul administrației penitenciare.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare își păstrează, pe perioada delegării, detașării ori trecerii temporare în altă muncă, cu acordul acestora, după caz, funcția, gradul și drepturile salariale avute anterior.

Dacă drepturile salariale corespunzătoare funcției pe care este detașat sau, după caz, trecut temporar în altă muncă sunt mai mari, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază de aceste drepturi salariale.

Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare, transferat în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care își are domiciliul, beneficiază de următoarele drepturi:

a) locuință de serviciu, dacă nu deține nici el, nici soția/soțul, în proprietate personală o locuință în localitatea în care se transferă; până la asigurarea locuinței de serviciu, beneficiază de compensarea lunară a chiriei, în cuantum de până la 50% din venitul net realizat, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere, încheiat în condițiile legii;

b) o indemnizație de instalare, egală cu salariul de bază brut realizat la data transferării efective;

c) o indemnizație egală cu 1/4 din salariul de bază brut realizat la data transferării efective, pentru fiecare membru de familie mutat efectiv cu titularul dreptului;

d) decontarea cheltuielilor de transport pentru el și membrii familiei sale și pentru transportul mobilierului și al celorlalte obiecte ale gospodăriei;

e) un concediu plătit de 5 zile lucrătoare, acordat la cerere, în vederea mutării efective.

Prevederile alin. (1) se aplică și funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, absolvenți ai instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor - secția penitenciare, Ministerului Justiției și ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, care au fost repartizați în unități situate în alte localități decât cele de domiciliu, precum și soțului sau soției acestora.

Instituțiile și organele specializate ale statului au obligația de a acorda protecție, la cerere, funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare și membrilor de familie ai acestora, în cazul în care viața, integritatea corporală, demnitatea sau avutul le sunt puse în pericol, în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

Conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, a unităților din subordinea acesteia este obligată să asigure personalului prevăzut la alin. (1) protecție împotriva amenințărilor, violențelor și faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcției sau în legătură cu aceasta.

Pentru activitatea desfășurată, funcționarilor publici li se conferă ordine și medalii, potrivit legii.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare decorați cu Ordinul Meritul Militar sau cu Semnul onorific În Serviciul Armatei își păstrează toate drepturile conferite de aceste ordine, dobândite anterior.

Durata normală a timpului de lucru este, de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.

În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale.

Orele prestate de funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. (3) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă, în scris, de șeful ierarhic, fără a se putea depăși 120 de ore anual. În cazuri excepționale, se poate aproba efectuarea orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credit și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu.

Raporturile de serviciu ale personalului prevăzut la alin. (1) se pot modifica sau suspenda ori pot înceta numai în cazurile și în condițiile prezentei legi.

Raporturile de serviciu ale funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare sunt de subordonare ierarhică.

Personalul din sistemul administrației penitenciare, care are calitatea de funcționar public din sistemul administrației penitenciare, poate fi delegat de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, de directorii unităților din subordinea acesteia, să îndeplinească anumite activități în interesul unității unde este încadrat, în aceeași localitate sau în altă localitate, pe o perioadă de cel mult 60 de zile într-un an.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare pot fi delegați mai mult de 60 de zile într-un an, cu acordul scris al acestora.

Detașarea personalului din sistemul administrației penitenciare care are calitatea de funcționar public se dispune în interesul instituției publice în care urmează să-și desfășoare activitatea, situată în aceeași localitate sau în altă localitate, pe o perioadă de cel mult 6 luni într-un an. Detașarea pe o perioadă mai mare de 6 luni se poate dispune numai cu acordul scris al celui în cauză.

Trecerea temporară în altă muncă se poate dispune fără acordul funcționarului public din sistemul administrației penitenciare în caz de forță majoră, ca măsură de protecție a funcționarului public din sistemul administrației penitenciare ori ca sancțiune disciplinară.

În cazul în care împotriva funcționarului public din sistemul administrației penitenciare s-a început urmărirea penală, menținerea sa în activitate se hotărăște după soluționarea definitivă a cauzei, cu excepția situației în care a comis și alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obișnuită.

Pe timpul urmăririi penale și al judecății, funcționarul public din sistemul administrației penitenciare este pus la dispoziție. Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare pus la dispoziție îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite, în scris, de conducătorul unității și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, și de celelalte drepturi prevăzute de prezenta lege.

Pe perioada arestării preventive, funcționarul public din sistemul administrației penitenciare este suspendat din funcție. Pe timpul suspendării, funcționarul public din sistemul administrației penitenciare nu beneficiază de nici un drept dintre cele prevăzute de prezenta lege.

În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, funcționarul public din sistemul administrației penitenciare va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului justiției.

Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare se suspendă din funcție dacă desfășoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea, în condițiile legii.

Raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public din sistemul administrației penitenciare pentru desfășurarea unei activități în cadrul unor organisme sau instituții internaționale.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare pot solicita, în scris, încetarea raporturilor de serviciu prin demisie.

Demisia produce efecte după 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, dacă funcționarul public în cauză și directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, conducătorul unității din subordinea acesteia, nu au convenit alt termen mai scurt.

În cazul funcțiilor de conducere, demisia produce efecte după 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia.

Funcționarul public demisionar este obligat să-și continue activitatea până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (2) sau (3), după caz.

Cu acordul conducerii Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, a unității din subordinea acesteia, funcționarul public în cauză poate reveni asupra cererii de demisie, dar numai până la împlinirea termenului de la care demisia produce efecte.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare pot fi transferați, în interesul serviciului sau la cererea acestora, în aceeași sau în altă funcție publică, din alte unități ale sistemului administrației penitenciare sau în afara acestui sistem.

Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcționarului public din sistemul administrației penitenciare care urmează să fie transferat.

Funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare transferați în interesul serviciului în alte unități din sistemul administrației penitenciare, situate în alte localități decât cele unde își au domiciliul, beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta lege.

Încetarea raporturilor de serviciu, în toate situațiile prevăzute la art. 57 și 58, se dispune prin ordin sau decizie, potrivit competențelor prevăzute la art. 20.

Împotriva ordinului sau deciziei prevăzute la alin. (1) se poate face plângere la instanța competentă, potrivit legii.

Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare, indiferent de funcția sau postul pe care îl ocupă, a îndatoririlor de serviciu ce le revin, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară, dacă faptele nu atrag răspunderea penală sau contravențională.

Răspunderea penală, contravențională, civilă sau, după caz, patrimonială nu exclude răspunderea disciplinară pentru fapta săvârșită, dacă prin aceasta s-au încălcat și îndatoriri de serviciu.

La individualizarea sancțiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată, se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a autorului abaterii, precum și de existența altor sancțiuni disciplinare.

Sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară săvârșită de funcționarul public în cauză și audierea acestuia de către comisiile prevăzute la art. 67.

Audierea funcționarului public se consemnează în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audiere sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare imputate se consemnează într-un proces-verbal. În astfel de cazuri, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată.

Sancțiunea disciplinară se aplică în termen de 60 de zile calendaristice de la data la care persoanele competente să o aplice au luat cunoștință despre abaterea disciplinară, cu respectarea termenului de prescripție prevăzut la art. 68.

Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 62 lit. a) poate fi aplicată direct de către conducătorul compartimentului din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, din cadrul unității din subordinea acesteia, în care își desfășoară activitatea funcționarul public care a săvârșit abaterea disciplinară.

Împotriva sancțiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor alin. (1), funcționarul public în cauză poate face contestație la directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, la conducătorul unității din subordinea acesteia, în termen de 15 zile de la comunicarea sancțiunii disciplinare aplicate.

Pe baza propunerii comisiei de disciplină prevăzute la art. 67, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, conducătorul unității din subordinea acesteia, adoptă o decizie definitivă.

Sancțiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă potrivit competențelor prevăzute la art. 64 alin. (1) și art. 65, care se comunică funcționarului public sancționat în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.

Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit legii.

Comisiile de disciplină se constituie în Administrația Națională a Penitenciarelor și în fiecare unitate din subordinea acesteia și au competența de a efectua cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere disciplinară și de a propune sancțiunea disciplinară ce urmează să fie aplicată persoanei în cauză.

Modul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină se stabilește prin ordin al ministrului justiției.

Sancțiunile disciplinare aplicate se radiază de drept în termen de un an de la aplicare, dacă funcționarul public sancționat nu a mai săvârșit o abatere disciplinară în această perioadă.

Radierea sancțiunilor disciplinare nu duce la anularea efectelor patrimoniale ale acestora.

Răspunderea patrimonială a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare se angajează în următoarele situații:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție în patrimoniul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităților din subordinea acesteia;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură, precum și a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit.

Recuperarea prejudiciului cauzat prin oricare din situațiile prevăzute la alin. (1) se face potrivit prevederilor

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată.