Decizia nr. 1034/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) și art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și a celor ale art. 39 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) și
art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și a celor ale art. 39 alin. (1) și
art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Otilia Ciuhuță în Dosarul nr. 8.508/182/2007 al Tribunalului Maramureș - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Ioan Tămâian a depus note scrise la dosar prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate formulate.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.508/182/2007, Tribunalul Maramureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) și
art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și a celor ale art. 39 alin. (1) și
art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, excepție ridicată de Otilia Ciuhuță într-o cauză având ca obiect fond funciar.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, în măsura în care obligă justițiabilul să semneze cererea neapărat la termenul de judecată următor, iar nu și anterior acestui moment, prin aceasta instituindu-se o discriminare în raport de ceilalți justițiabili, care pot modifica sau rectifica orice cerere prin cereri subsecvente.
De asemenea, apreciază că întreruperea unui proces civil, atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, încalcă dreptul de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil, discriminând justițiabilii al căror proces este suspendat.
În ceea ce privește prevederile de lege criticate din titlul XIII al
Legii nr. 247/2005 , cu referire și la textele din
Legea nr. 304/2004 , autorul excepției susține că acestea sunt neconstituționale, deoarece procesele de fond funciar se soluționează obligatoriu de complete specializate, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil și la o justiție imparțială.
Astfel, apreciază că aceste "complete specializate" în litigiile de fond funciar sunt înființate nu prin lege, ci de un organ administrativ, și anume Consiliului Superior al Magistraturii, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat și a obligației înființării instanțelor numai pe calea legii organice - nu prin act administrativ, "instabil și temporar" -, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil. Consideră că justițiabilii din procesele având ca obiect fond funciar sunt discriminați față de restul justițiabililor, care pot cere obligarea martorilor de a se prezenta, prin citarea lor, și prin sancțiunea aducerii cu mandat sau a amenzii judiciare, împrejurare ce, în opinia autorului excepției, îi încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil. De asemenea, prin imposibilitatea de a se folosi de calea de atac a apelului, consideră că este privat de o justiție unică și egală pentru toți, de un proces echitabil și de o cale de atac garantată de lege celorlalți cetățeni.
Tribunalul Maramureș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate nefiind în contradicție cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale și invocă în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele prevederi legale:
Articolul 133
alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, care prevăd că:
- Art. 133 alin. 2 teza a doua: "Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.";
- Art. 244 alin. 1 pct. 1: "Instanța poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;";
- Art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: [...]
d) semnătura.".
Articolul 2
alin. (2), art. 4 alin. (2) și art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII referitor la accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare din
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu următorul cuprins:
- Art. 2 alin. (2): "(2) În cadrul instanțelor judecătorești procesele funciare se vor soluționa de către complete specializate.";
- Art. 4 alin. (2): "(2) Martorii nu vor fi citați în vederea audierii, prezentarea lor la termenul de judecată fiind în sarcina părții care i-a propus.";
- Art. 5 alin. (1) teza întâi: "(1) Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecată birourilor de carte funciară.".
Articolul 39
alin. (1) și
art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul conținut:
- Art. 39 alin. (1): "(1) În raport cu natura și numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înființa secții sau complete specializate.";
- Art. 41 alin. (1): "(1) Secțiile și completele specializate ale curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora se înființează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanțe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii."
Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la statul român, art. 15 alin. (1) și (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (5) potrivit cărora este interzisă înființarea de instanțe extraordinare și art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 133, art. 302^1 și art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prilej cu care a statuat că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală.
În acest sens este
Decizia nr. 551 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 9 august 2007, Curtea a reținut că prevederile art. 133 din Codul de procedură civilă reglementează nulitatea, ca sancțiune incidentă în cazul lipsei mențiunilor esențiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esențiale ale cererii introductive de instanță numele părților, obiectul cererii și semnătura reclamantului. Regimul juridic al nulității este însă diferit. Astfel, absența numelor părților sau a obiectului cererii este sancționată cu nulitatea, fără ca legea să acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce, pentru lipsa semnăturii, art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă permite remedierea în tot cursul judecății, dar nu mai târziu de prima zi de înfățișare ce urmează după invocarea neregularității procedurale.
Curtea a constatat că mențiunile sancționate cu nulitate au un caracter esențial pentru buna administrare a justiției, numele părților, obiectul cauzei și semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze acțiunea civilă, să ateste manifestarea de voință necesară declanșării procesului civil și conținutul concret al pretențiilor reclamantului, lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activității judiciare. Din economia textului procedural rezultă că sancțiunea operează doar în cazul lipsei totale a mențiunilor privitoare la unul dintre elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată.
Așa fiind, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu contravine normelor constituționale referitoare la liberul acces la justiție, dreptul la apărare și folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor principii, constituind o garanție a respectării drepturilor procesuale ale părților.
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor
art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 332 din 28 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, Curtea a constatat că, "dincolo de semnificația esențială a acestor mențiuni pentru buna administrare a justiției în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispozițiile art. 287 și art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfățișare, în cererea de apel și, prin extindere, și în aceea de recurs, impune concluzia că dispozițiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituționale de referință."
De asemenea, referitor la critica privind neconstitu ționalitatea art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunțat printr-o serie de decizii, de exemplu, prin
Decizia nr. 1.318 din 13 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, prin care instanța de contencios constituțional a reținut, în esență, că "suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor. Prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, întrucât permit instanței să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecății.
Așa fiind, în situația în care dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, suspendarea vizează o chestiune prejudicială de a cărei soluționare ar putea depinde și hotărârea ce va fi pronunțată în cauza dedusă judecății."
Curtea a constatat că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecății, instanța este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecății. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existența unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să îi permită acestuia să își exercite rolul activ, sancționând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situația în care suspendarea ar avea caracter imperativ. Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
În consecință, susținerea autorului excepției, potrivit căreia textul legal criticat încalcă dispozițiile constituționale care prevăd liberul acces la justiție și garantarea dreptului la apărare, precum și cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, este neîntemeiată, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă constituind garanția exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale de către toate părțile implicate în proces.
În ceea ce privește critica autorului excepției potrivit căreia, deși procesele având ca obiect fond funciar se caracterizează printr-o complexitate deosebită, legiuitorul a instituit inadmisibilitatea atacării cu apel a hotărârilor pronunțate în primă instanță în această materie, o astfel de reglementare aducând atingere dreptului de proprietate privată și dreptului la un proces echitabil, prin
Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Curtea a constatat că "Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci prevede principial în art. 129 că, «împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii», art. 126 alin. (2) din Constituție statuând că procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt prevăzute prin lege, iar, potrivit jurisprudenței sale constante, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac". Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al
sunt constituționale.
În final, față de critica autorului excepției referitoare la neconstituționalitatea prevederilor art. 39 alin. (1) și
art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 620 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, în sensul conformității reglementării criticate cu Legea fundamentală.
În acest context, Curtea a reținut că prevederile
art. 41 și următoarele din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară se referă la modul de organizare și funcționare a instanțelor de judecată. Acestea sunt adoptate de legiuitor în aplicarea prevederilor art. 124-126 din Constituție, care cuprind principiile generale potrivit cărora se organizează instanțele judecătorești și se realizează justiția, fără a conține nicio prevedere contrară textelor constituționale de referință.
Așa fiind, legiuitorul constituant a lăsat la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanțelor judecătorești.
Ca atare, întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care acestea se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) și
art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și a celor ale art. 39 alin. (1) și
art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, excepție ridicată de Otilia Ciuhuță în Dosarul nr. 8.508/182/2007 al Tribunalului Maramureș - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.