Decizia nr. 1255/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea în ședința publică din data de 15 septembrie 2011 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008 , aprobată prin

Legea nr. 277/2009 , și pentru interpretarea dispozițiilor

Deciziei nr. 182 din 16 noiembrie 1999

și

Deciziei nr. 898 din 16 iunie 2009

ale Curții Constituționale, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul București - Secția a VII-a comercială în Dosarul acesteia nr. 5.147/3/2009 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.658D/2010, precum și a dispozițiilor

art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, coroborate cu

Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 , excepție invocată de S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timișoara, lichidator judiciar al Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului Minvest - S.A. din Deva - Filiala Bradmin, în Dosarul nr. 7.044/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.905D/2010.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 septembrie 2011, când, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.905D/2010 la Dosarul nr. 1.658D/2010, care a fost primul înregistrat, iar în temeiul art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a dispus amânarea pronunțării pentru data de 22 septembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.147/3/2009, Tribunalul București - Secția a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008 , aprobată prin

Legea nr. 277/2009 , și pentru interpretarea dispozițiilor

Deciziei nr. 182 din 16 noiembrie 1999

și

Deciziei nr. 898 din 16 iunie 2009

ale Curții Constituționale, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006 .

Prin Sentința nr. 8/F/2010 din 12 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.044/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, coroborate cu

Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 , excepție invocată de S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timișoara, lichidator judiciar al Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului Minvest - S.A. din Deva - Filiala Bradmin, cu ocazia judecării unei cauze ca urmare a deschiderii procedurii simplificate a insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul București - Secția a VII-a comercială arată următoarele:

1. Dispozițiile

art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006

sunt neconstituționale, pentru că încalcă principiul colectivității, al unicității și caracterului concursual al procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, prevăzut în

art. 2 din Legea nr. 85/2006 .

Textul criticat dă posibilitatea creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor să decidă desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, fără consultarea adunării creditorilor, fapt ce contravine art. 16 și art. 21 din Constituție. Prin urmare, acordarea unei asemenea puteri de decizie creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor este discriminatorie în raport cu alți creditori, care, deși beneficiază de garanții reale și cu rang prioritar, atât la recuperarea creanțelor, cât și la decizia procesuală a executării silite cu privire la modalitatea valorificării bunului, nu își pot exprima opinia asupra desemnării administratorului judiciar sau a lichidatorului.

De asemenea, se arată că modificările aduse art. 19 din lege conțin două elemente de încălcare gravă a principilor menționate, și anume: decizia se ia fără consultarea adunării creditorilor și contestația pentru motive de nelegalitate o pot formula creditorii, și nu judecătorul-sindic. Din moment ce numai conținutul valoric al creanței dă dreptul la decizia unică, se naște întrebarea: care este motivul de "nelegalitate al deciziei", iar "dacă este vorba de nelegalitate, atunci nimeni altul decât judecătorul-sindic trebuie să intervină în proces, atât în virtutea rolului activ instituit de principiile dreptului comun, cât și pentru a asigura instituția imparțialității".

Procedura insolvenței, deși este colectivă și concursuală, poate fi declarată și la cererea unui singur creditor, care poate parcurge "etapele falimentului" până la închidere cu acest unic creditor. Rezultă că oricând, în lipsa unor motive temeinice, așa cum prevede

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , acesta poate să decidă înlocuirea lichidatorului judiciar pe considerentul că este creditor majoritar, dându-se astfel cale liberă arbitrariului și abuzului de drept față de lichidatorul judiciar care își poate îndeplini atribuțiile în mod temeinic și legal. Odată învestit și confirmat de comitetul creditorilor, lichidatorul judiciar a dobândit un drept de servicii în virtutea profesiei liberale la care a aderat și este nedrept să fie înlocuit în orice stadiu al procedurii, fără motive temeinice și numai în baza criteriului valoric al creanței unui creditor care deține cel puțin de 50% din valoarea creanțelor.

2. De asemenea, judecătorul-sindic arată că reiterează excepția de neconstituționalitate, deoarece consideră că nu s-a luat în discuție de către Curtea Constituțională critica invocată anterior, tot din oficiu, și anume faptul că prevederile legale criticate încalcă principiul colectivității, unicității și caracterul concursual al procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, care, de altfel, au fost invocate în

Decizia Curții Constituționale nr. 182 din 16 noiembrie 1999 , în care s-a reținut că "procedura reorganizării judiciare și a falimentului prevăzute de

Legea nr. 64/1995

este o procedură colectivă, unică și concursuală pentru toți creditorii". Or,

Legea nr. 85/2006

a preluat principiile și prevederile

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării și lichidării judiciare și, prin urmare, nu poate să conțină reglementări contrare acestui principiu, consacrat printr-o decizie a Curții Constituționale cu valoare de principiu al autorității de lucru judecat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timișoara, lichidator judiciar al Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului Minvest S.A. din Deva - Filiala Bradmin consideră, în esență, că textul criticat contravine art. 124 alin. (2) din Constituție, care prevede în mod imperativ faptul că "justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

Având în vedere faptul că, potrivit

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, prevederile art. 19 alin. (2) din aceeași lege creează o totală și injustă inegalitate între creditorii participanți la procedura insolvenței, reglementată prin legea criticată.

Principiul luării hotărârilor de către creditorul care deține peste 50% din totalul creanțelor este discriminatoriu pentru faptul că nu oferă posibilitatea egală în cadrul unei proceduri judiciare, un singur creditor putând fi majoritar, iar restul creditorilor să nu mai aibă absolut nicio posibilitate de a-și exprima cel puțin opinia, potrivit procedurii insolvenței, reglementată de

Legea nr. 85/2006 .

De asemenea,

Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 , conform căruia creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală dobândește un drept preferențial de desemnare a unui lichidator și ulterior schimbarea acestuia, este de natură a acorda o poziție privilegiată acestor creditori, ceea ce încalcă drepturile celorlalți creditori participanți în mod egal și concursual în cadrul aceleiași proceduri.

Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, coroborate cu

Ordinul ANAF nr. 1.009/2007 , este întemeiată, întrucât se încalcă principiul colectivității, unicității și caracterul concursual al procedurii insolvenței.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 277/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, în ansamblul lor, precum și coroborate cu

Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007

privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 9 august 2007, respectiv interpretarea

Deciziilor Curții Constituționale nr. 182 din 16 noiembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000 și nr. 898 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009.

Curtea observă că, în realitate, autorii excepției de neconstituționalitate formulează o critică distinctă atât în ceea ce privește dispozițiile

art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, cât și a prevederilor

Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007

privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv a interpretării

deciziilor Curții Constituționale nr. 182 din 16 noiembrie 1999

și nr. 898 din 16 iunie 2009.

În consecință, Curtea urmează a reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 19 alin. (2) și 2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, ale

Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 , precum și interpretarea

deciziilor Curții Constituționale nr. 182 din 16 noiembrie 1999

și nr. 898 din 16 iunie 2009.

Dispozițiile

art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006

au următorul cuprins: "(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.

(2^1) Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația."

Excepția de neconstituționalitate este raportată la dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 124 alin. (2) care prevede că "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", precum și la dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Asupra dispozițiilor legale criticate, Curtea s-a mai pronunțat și, răspunzând unor critici asemănătoare, raportat la dispoziții constituționale similare, a respins excepția de neconstituționalitate.

Astfel, prin

Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a reținut că dispozițiile art. 19 alin. (2^1) au fost introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008 , pentru asigurarea respectării principiului celerității procedurii, protecției creditorilor și desfășurării adecvate a activității practicienilor în insolvență, așa cum reiese din nota de fundamentare a acestei ordonanțe de urgență a Guvernului. Astfel, s-a dat posibilitatea creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor să desemneze, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau un lichidator în locul administratorului judiciar sau al lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să-i stabilească remunerația.

Curtea a observat că, potrivit

art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația.

Cu privire la aceste dispoziții de lege, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 619 din 27 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, a statuat că adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege, iar pentru facilitarea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevăzute două modalități de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanțelor. Regula în această materie este stabilită de dispozițiile

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , potrivit cărora deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorități, prin valoare, a creanțelor prezente. Există situații speciale, cum este aceea a desemnării unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanța sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specială, și anume votul creditorilor care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor. Opțiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, și nu pentru cel al numărului creditorilor, este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenței, respectiv recuperarea creanțelor asupra averii debitorului. Or, în măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiași clase de creditori, proporțional cu valoarea creanțelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanțelor, iar nu la numărul creditorilor.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că soluția legislativă criticată, și anume posibilitatea creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu, este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu pentru cel al numărului creditorilor, și nu contravine principiului egalității în fața legii, prevăzut de art.16 alin. (1) din Constituție. În ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau a unui lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, și anume numai cu votul acestui creditor care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.

Totodată, Curtea a reținut că, potrivit

art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 , judecătorul-sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, iar, în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 19 din aceeași lege, ceilalți creditori pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului care deține cel puțin 50%, prevăzută la alin. (2^1), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006

nu contravin prevederilor art. 21 din Legea fundamentală.

Curtea a reținut că liberul acces la justiție, consacrat prin prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu este un drept absolut, legiuitorul putând să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, având, evident, o justificare rezonabilă și proporțională cu obiectivul propus.

Astfel, faptul că, împotriva deciziei creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau un lichidator în locul celui provizoriu ori de a confirma administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu, creditorii interesați pot face contestație la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării acestei decizii în Buletinul procedurilor de insolvență, își găsește justificarea în însuși specificul acestei proceduri și are drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia.

Prin alte decizii, spre exemplu

Decizia nr. 900 din 16 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, Curtea a statuat că, deși adunarea creditorilor desemnează administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i și remunerația, sau confirmă administratorul judiciar ori lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic, nu se poate susține încălcarea principiului potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, deoarece această desemnare este confirmată de judecătorul-sindic prin încheiere, iar ceilalți creditori o pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în condițiile

art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 . Pe de altă parte, așa cum rezultă din nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, care a modificat dispozițiile criticate ale

art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 , această lege privind procedura insolvenței a introdus ca elemente de noutate, printre altele, degrevarea judecătorului-sindic de responsabilitățile ce excedează sferei contenciosului și amplificarea rolului adunării creditorilor, pornind de la acquis-ul comunitar în materie și valorificând principiile consacrate în legislația internațională și bunele practici în materie.

Distinct de cele reținute, Curtea nu poate primi critica autorilor potrivit căreia creditorul majoritar poate oricând să decidă înlocuirea administratorului/ lichidatorului judiciar doar pe acest unic considerent că deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, ceea ce ar permite, într-adevăr, instaurarea arbitrariului și abuzului de drept.

Dispozițiile

art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006

dau dreptul creditorului care deține singur cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor să desemneze un administrator/lichidator judiciar, în locul administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau să îl confirme pe acesta și să îi stabilească remunerația.

Or, desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar "provizoriu" este atributul exclusiv al judecătorului-sindic, potrivit tezei finale a art. 19 alin. (2) "creditorii (este vorba de creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor) pot decide să confirme administratorul/lichidatorul judiciar desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic", dispoziții de care prevederile

art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006

nu pot fi disociate. Dimpotrivă, pentru motive temeinice [ art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 ], numai judecătorul-sindic poate decide schimbarea administratorului/lichidatorului judiciar desemnat, ceea ce are ca efect tocmai aplicarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 124 alin. (2), potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți ".

Totodată, prin

Decizia nr. 726 din 7 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziție și o situație deosebite față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanți la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele reținute anterior, Curtea constată că prevederile

art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006

nu încalcă dispozițiile art. 16, art. 21 și art. 124 alin. (2) din Constituție și nici pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate referitoare la interpretarea

Deciziei nr. 182 din 16 noiembrie 1999

și a

Deciziei nr. 898 din 16 iunie 2009

ale Curții Constituționale, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece nu pot forma obiectul controlului de constituționalitate, pe calea excepției, deciziile Curții Constituționale. De asemenea, Curtea observă că, în accepțiunea prevederilor

art. 146 din Constituție și ale Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu are nici competența de a interpreta sau explica deciziile sale la solicitarea unor subiecte de drept.

III. În ce privește critica referitoare la

Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007

privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform căreia creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală dobândește un drept preferențial privind desemnarea unui lichidator și, ulterior, schimbarea acestuia, fapt ce încalcă drepturile celorlalți creditori participanți în mod egal și concursual în cadrul aceleiași proceduri, Curtea constată, de asemenea, că nici aceasta nu poate constitui obiectul controlului de constituționalitate, deoarece acest act normativ nu face parte din categoria celor asupra cărora Curtea Constituțională este competentă a se pronunța, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

și art. 146 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile

art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul București - Secția a VII-a comercială în Dosarul nr. 5.147/3/2009 și de S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timișoara, lichidator judiciar al Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului Minvest S.A. din Deva - Filiala Bradmin, în Dosarul nr. 7.044/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate privind interpretarea

deciziilor Curții Constituționale nr. 182 din 16 noiembrie 1999

și nr. 898 din 16 iunie 2009, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul București - Secția a VII-a comercială în Dosarul nr. 5.147/3/2009.

III. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007

privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, excepție ridicată de S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timișoara, lichidator judiciar al Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului Minvest S.A. din Deva - Filiala Bradmin, în Dosarul nr. 7.044/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011.