Decizia nr. 598/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și

art. 7 alin. 1-4 și 6 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială ICMA - S.A. ("Icma") din București în Dosarul nr. 13.238/301/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul R. Roșu, cu delegație la dosar, iar pentru părțile Luminița-Mihaela Ghioc, Cornel Andrei, Gheorghe Biță, Matei Cârjan, Grigore Stelian Chivu, Radian Cojocaru, Grigore Grosu, Lili Moldovanu, Nicoleta Mușat, Alexandru Marian Rotaru, Ștefan Siminoiu, Ioan Titianu, Valerică Trestianu, Mariana Tudose, Petra Tudose, Floarea Ungureanu și Stelica Văduva se prezintă avocatul Ioana-Adelina Popovici, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului excepției solicită admiterea acesteia, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Avocatul Ioana-Adelina Popovici solicită respingerea excepției, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale cu privire la textele de lege criticate. Totodată, depune la dosar concluzii scrise cu privire la cele susținute.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 13.238/301/2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și

art. 7 alin. 1-4 și 6 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială ICMA - S.A. ("Icma") din București într-o cauză ce are ca obiect soluționarea acțiunii civile privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate în măsura în care se referă la bunuri ce se află în proprietatea unei persoane juridice de drept privat. Astfel, consideră că transferul de proprietate care operează în condițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , fără plata unui preț corespunzător valorii bunului, echivalează cu o expropriere. Arată că prețul de vânzare a spațiilor în cauză către titularii contractelor de închiriere nu se formează liber, prin exercitarea libertății contractuale, ci este un preț social, derizoriu, stabilit în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale

Legii nr. 85/1992 . Astfel, prin impunerea unui preț determinat nu este asigurată posibilitatea conferită de art. 44 alin. (6) din Constituție care stabilește dreptul proprietarului de a se adresa justiției în vederea stabilirii despăgubirii aferente exproprierii, sub acest aspect considerând că se încalcă și dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituție. Totodată, susține că sunt încălcate și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, de vreme ce prevederile criticate consacră o măsură de protecție care îi privilegiază pe chiriașii imobilelor construite din fondurile statului sau ale fostelor unități economice și bugetare de stat în detrimentul proprietarilor persoane juridice private. Arată că obligația instituită prin textele de lege criticate nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție și de art. 1 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale și, în acest sens, face referire la bogata jurisprudență a Curții Constituționale cu privire la acestea.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la

deciziile nr. 633/2008 , nr. 716/2008 și nr. 362/2004 prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate având ca obiect prevederile de lege criticate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 633/2008

și nr. 716/2008. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 35 din Constituție nu sunt incidente în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. 1 și ale

art. 7 alin. 1-4 și 6 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 15 septembrie 1994 și în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora:

- Art. 1 alin. 1: "Locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi. [...]";

- Art. 7 alin. 1-4 și 6: "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi.

De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.

Locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în

Legea nr. 112/1995 .

Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din

Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 . [...]

Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare. [...]"

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1)-(3) și (6) privind garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 135 privind economia României și ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietății private, în condițiile legii organice. Totodată, consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la garantarea proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor criticate Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 814 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008,

Decizia nr. 113 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, și

Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Curtea a reținut că prevederile criticate dau posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. S-a apreciat că dispozițiile criticate sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 44 din Constituție, ci și legitime din punct de vedere economic, social și moral. Curtea a reținut că, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Astfel, se consacră o normă de justiție socială, conformă atât art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi, cât și art. 136 alin. (1) și (5) din Constituție, precum și în deplină concordanță cu normele instituite prin art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituțională - o obligație în rem, instituită în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație în personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării.

Curtea a constatat, de asemenea, că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere și nicio naționalizare sau orice altă măsură de trecere silită a locuințelor în proprietatea publică a statului. În același mod, s-a reținut că

art. 7 din Legea nr. 85/1992

nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deținătorilor de locuințe, foști chiriași, a locuințelor și terenurilor aferente acestor locuințe dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat.

De asemenea, nu s-a reținut nici contraritatea textului de lege criticat în raport cu dispozițiile art. 45 din Constituție referitoare la libertatea economică, de vreme ce posibilitatea chiriașilor de a cumpăra locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic a fost reglementată prin textul de lege criticat înainte de încheierea contractelor de privatizare.

Cât privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, s-a reținut că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale, restrângere care nu a fost constatată de Curte.

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

De asemenea, Curtea constată că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a acestora, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățenii aflați în situații identice.

Totodată, Curtea nu poate reține nici invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 135 alin. (1) referitoare la principiile economiei de piață, de vreme ce prevederile

art. 7 din Legea nr. 85/1992

sunt o concretizare a obligației statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție.

În fine, autorul excepției a indicat, ca temei constituțional al sesizării, și dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție. Examinând această susținere, Curtea constată că este neîntemeiată, de vreme ce autorul excepției a beneficiat de toate garanțiile procesuale în cauza în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, prin formularea întâmpinării la cererea de chemare în judecată a reclamanților și administrarea probelor necesare soluționării cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și

art. 7 alin. 1-4 și 6 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială ICMA - S.A. ("Icma") din București în Dosarul nr. 13.238/301/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.