Decizia nr. 437/2009

Articolul 7

din Legea nr. 85/1992 : "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi.

De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.

Locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în

Legea nr. 112/1995 .

Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din

Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 .

Articolul 1

alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.

Locuințele de intervenție, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesită prezența, permanentă sau în caz de urgență, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vând.

Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților.

Locuințele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând.";

-

Articolul 6

din Decretul-lege nr. 61/1990 : "Prețurile de vânzare către populație pentru locuințele construite din fondurile statului și recepționate până la data de 31 decembrie 1989 se stabilesc potrivit anexelor nr. 1 și 2.

În vederea corelării prețurilor de vânzare cu prețurile de deviz pentru locuințele recepționate după 1 ianuarie 1990, Ministerul Economiei Naționale, Ministerul Finanțelor și Comisia Națională pentru Urbanism și Amenajarea Teritoriului vor prezenta în termen de 60 de zile de la data prezentului decret-lege nivelurile corespunzătoare ale prețurilor de vânzare în funcție de numărul de camere, suprafețele utile, gradul de confort și finisaj."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2) și (3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 135 privind economia și ale art. 136 referitor la proprietate, precum și dispozițiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața Judecătoriei Sectorului 3 București, care, prin încheiere, a respins ca fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri autorul excepției a formulat recurs la Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, instanță care, prin Decizia civilă nr. 1.118 R din 6 iunie 2008, a admis calea de atac și a modificat încheierea judecătoriei în sensul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Într-o atare situație, Curtea constată că decizia pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă nu a soluționat fondul cauzei, împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constituționalitate al prevederilor criticate, ci numai problema admisibilității excepției de neconstituționalitate. Așa fiind, deși sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, așa cum prevăd dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , pentru a se evita tergiversarea soluționării litigiului dintre părți, deci pentru înfăptuirea cu celeritate a actului de justiție, Curtea Constituțională reține spre judecare excepția de neconstituționalitate.

Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor de lege criticate prin raportare la aceleași dispoziții constituționale ca și în prezenta cauză, de exemplu, prin

Decizia nr. 814 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008.

Curtea a statuat că

art. 7 din Legea nr. 85/1992

consacră o normă de justiție socială, dând posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispozițiile criticate sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 44 din Constituție, ci și legitime din punct de vedere economic, social și moral. Curtea a reținut că, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii, legiferarea posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective.

În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituțională - o obligație în rem, instituită în considerarea bunului (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație în personam, reglementată în considerarea persoanei, societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării.

Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere și nicio naționalizare sau orice altă măsură de trecere silită a locuințelor în proprietatea publică a statului.

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 , Curtea constată că, de fapt, autorul excepției nu critică obligativitatea înstrăinării locuințelor, ci prețul de vânzare al acestora. Or, aceasta nu este o problemă de constituționalitate, fiind o problemă de opțiune legislativă. Legiuitorul a înțeles să stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor, în cazul unui preț ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu.

În aceste condiții textele de lege criticate nu contravin sub niciun aspect dispozițiilor constituționale și convenționale invocate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat și ale

art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990

privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, excepție ridicată de Societatea Comercială "Faur" - S.A. din București în Dosarul nr. 14.288/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2009.