Decizia nr. 571/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 92/1992 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Mihai Constantinescu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul Vlad Octavian Gabriel în Dosarul nr. 2.032/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea Suprema de Justiție - Secția comercială, prin Încheierea din 8 iulie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.032/1996 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul Vlad Octavian Gabriel.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale atacate, ce reglementează posibilitatea procurorului general de a promova recurs în anulare, încalcă dispozițiile art. 131 alin. (1) din Constituția României, care prevăd ca procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției, considerând ca, în consecința, aceasta cale de atac "putea fi promovata numai la cererea acestuia".
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.
În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții Constituționale.
Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția referitoare la dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă, cu care a fost legal sesizată.
Prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă și a constatat ca acestea nu contravin unor prevederi constituționale.
Prevederile art. 128 din Constituție, potrivit cărora căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se exercită de către părțile interesate și Ministerul Public, în condițiile legii, îi conferă procurorului general legitimarea constituțională sa declare recursul în anulare, cu respectarea condițiilor impuse de lege. Examinând condițiile impuse de art. 330 din Codul de procedură civilă, rezultă ca procurorul general este titularul recursului în anulare, ministrul justiției având însă posibilitatea să-i ceara acestuia exercitarea caii de atac. Aceasta prevedere legală nu încalcă prevederile art. 131 din Constituție, întrucât modul în care își exercită ministrul justiției autoritatea asupra procurorului depinde de reglementarea legală a acestei autorități, potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, modificată prin Legea nr. 142/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997. Asadar, exercitarea recursului în anulare de către procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, corespunde atât statutului constituțional al Ministerului Public, cat și autorității exercitate de ministrul justiției asupra procurorilor, sens în care Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 339 din 18 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul Vlad Octavian Gabriel în Dosarul nr. 2.032/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 1997.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.