Decizia nr. 196/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995

și modificată prin

Legea nr. 105/1997 , excepție ridicată de Angela Vali Rosenberg în Dosarul nr. 8.656/2000 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, iar stabilirea vinovatiei este atributul exclusiv al instanței de judecată, iar nu un motiv de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din data de 17 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 8.656/2000, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995

și ulterior modificată prin

Legea nr. 105/1997 , excepție ridicată de Angela Vali Rosenberg.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (8), art. 41 alin. (1) și (7), art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) și ale art. 135 alin. (1) din Constituție. Se arata ca dispozițiile legale criticate constituie "o formă mascată de confiscare" a unor bunuri dobândite în mod ilicit, în baza unor relații comerciale. Se mai arata ca intervenția statului în cazul unor raporturi juridice de natura comercială nu se justifica, deoarece statul nu a fost parte în contract. În opinia autorului excepției aceste dispoziții legale aduc o restrangere exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale fără să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 49 din Constituție. De asemenea, autorul excepției considera ca răspunderea contravențională stabilită în temeiul art. IV din ordonanța criticata este consecința neexecutării unei obligații contractuale asumate "fără intervenția statului". Or, în aceste condiții executarea sau neexecutarea unei clauze stipulate în contract nici nu poate fi sancționată de stat, care nu este parte în acel contract, ci numai de părțile contractante care au la indemana mijloacele procedurale de executare a contractului sau de sancționare a neexecutării acestuia. Mai mult, organele de control aplica sancțiunea indiferent de existenta sau inexistenta vreuneia dintre formele de vinovăție. În opinia autorului excepției ordonanța aduce atingere și prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituție, deoarece sumele obținute sau pe cale de a fi obținute prin aceste operațiuni de import-export intră în patrimoniul unei societăți comerciale cu capital privat în a carei ordine juridică nu se poate interveni fortat din afară de către stat prin măsuri administrative. În acest mod proprietatea privată nu mai este ocrotită, iar statul intervine abuziv în patrimoniul societății comerciale, prin "confiscare".

Judecătoria Arad, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin normelor și principiilor constituționale invocate în susținerea excepției. În opinia instanței, prin prevederea potrivit căreia, "în raporturile comerciale cu partenerii externi pot aparea diverse cauze care duc la nerespectarea termenelor impuse pentru repatrierea valutei, legiuitorul a reglementat acele situații care duc la înlăturarea răspunderii contravenționale". Astfel fiind, nu se poate susține ca legiuitorul a instituit o răspundere fără vinovăție. De altfel, stabilirea vinovatiei implica judecarea în fond a cauzei, situație în care instanța, examinând starea de fapt, va putea aprecia asupra existenței sau inexistentei vinovatiei agentului economic. În același timp, considera instanța, nu se poate susține ca legea prevede o confiscare mascată atâta timp cat "nu se dispune confiscarea sumelor în valută". De asemenea, nu este incalcata nici proprietatea, ocrotită de stat potrivit art. 135 alin. (1) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu contravin principiului constituțional al prezumției de nevinovatie. Nerepatrierea valutei la expirarea termenelor prevăzute de lege de un agent economic nu îl prezuma ca fiind vinovat. Referitor la vinovăție, aceasta diferă de la caz la caz, în funcție de împrejurările în care este săvârșită fapta, iar stabilirea existenței sau inexistentei acesteia presupune o judecare pe fond a cauzei. Se arata, de asemenea, ca, de principiu, măsura confiscării este complementara, dispunandu-se întotdeauna pe lângă una dintre sancțiunile principale prevăzute în cazul săvârșirii unei contravenții. Pe de altă parte, textul incriminat de către autorul excepției nu poate fi considerat ca ar încalcă proprietatea. "Protecția proprietății private și, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscată, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, pentru încălcarea unui interes național, asa cum este cel al asigurării disponibilităților valutare necesare în vederea asigurării obligațiilor externe de plată ale economiei."

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Articolul IV din

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

prevede unele măsuri în vederea consolidării regimului valutar și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare ale persoanelor juridice și fizice care produc și comercializează mărfuri, executa lucrări și prestează servicii în străinătate. În acest cadru este prevăzută atât obligația de repatriere a valutei, cat și sancționarea nerespectării acestei obligații. Acest text de lege nu încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 23 alin. (8), întrucât

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

se referă la obligația repatrierii valutei și la sancționarea celor care nu respecta aceasta obligație legală fără a avea incidența asupra libertății individuale. Totodată, se arata ca aprecierea "nevinovăției" agenților economici care nu respecta obligația de repatriere a valutei nu este o problemă de constituționalitate, ci un element al stării de fapt, a carei stabilire revine, ca atribut exclusiv, instanței de judecată. În ceea ce privește susținerea în sensul încălcării art. 49 din Constituție, aceasta este considerată nefondata, deoarece în cauza nu suntem "în prezenta unor drepturi și libertăți fundamentale cărora li s-a restrâns exercițiul". În finalul punctului de vedere al Președintelui Camerei Deputaților se considera ca raportarea excepției pe temeiul art. 16 alin. (1) din Constituție este, de asemenea, neîntemeiată, "întrucât acest text se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor, neavând legătură cu tratamentul agenților economici".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , dispoziții modificate ulterior prin

Legea nr. 105/1997 , prin abrogarea pct. 10 alin. 1 al art. IV. Acest text are următorul conținut: "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, se stabilesc următoarele:

1. Persoanele juridice și fizice autorizate în condițiile legii, care produc și comercializează mărfuri, executa lucrări și prestează servicii pe teritoriul României, vor livra mărfurile, vor executa lucrările și vor presta serviciile numai cu plata în lei, cu excepția celor altfel reglementate în mod expres prin acte normative și numai pe baza autorizării exprese a Băncii Naționale a României.

2. Persoanele juridice și fizice prevăzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări și prestărilor de servicii în străinătate, precum și din orice alte operațiuni și tranzacții externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.

3. În cazul operațiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerț internațional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română sau, după caz, a executării lucrărilor și prestării serviciilor în străinătate, în funcție de zona geografică a partenerului extern.

Pentru operațiunile cu încasare la termen între 90 și 360 de zile, cat și pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerțului a eliberat licențe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naționala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plății, stabilite conform clauzelor contractuale.

În cazul plăților în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeași perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.

Ministerul Comerțului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum și lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 și 360 de zile calendaristice.

4. Deținerea de disponibilitati valutare în conturi bancare în străinătate de către persoanele juridice și fizice prevăzute la pct. 1 poate fi facuta numai pe baza și în condițiile autorizării prealabile a Băncii Naționale a României.

5. Operațiunile de transferuri externe privind investițiile directe în străinătate, investițiile de portofoliu și alte transferuri de sume în valută, efectuate potrivit normelor legale, se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Finanțelor și cu autorizarea Băncii Naționale a României.

Pentru operațiunile prevăzute la alineatul precedent se va asigura repatrierea sumelor în valută rezultate din aceste operațiuni, după cum urmează:

- în termen de 30 de zile calendaristice de la data stabilirii și disponibilizarii în valută convertibilă a sumelor reprezentând dividende din activitatea de investiții în străinătate, precum și a cotelor-părți provenind din lichidarea acestor investiții, ținând seama de reglementările legale și de datele calendaristice de început și de sfârșit ale anului financiar în țările în care s-au efectuat aceste investiții;

- în termen de 15 zile calendaristice calculate de la scadenta plății stabilite conform clauzelor contractuale pentru celelalte operațiuni prevăzute la alin. 1.

6. Pentru operațiunile legate de export-import fără încasare efectivă în valută, destinate completării fondului de marfa pe piața interna, autorizate de organele abilitate în acest scop prin hotărâre a Guvernului, persoanele juridice și fizice prevăzute la pct. 1 sunt obligate, în situația efectuării în prealabil a exportului, sa realizeze importurile corespunzătoare în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data efectuării exporturilor. În caz contrar, acestea sunt obligate la repatrierea în valută a contravalorii exporturilor într-un termen suplimentar de maximum 15 zile calendaristice.

7. În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%.

8. Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor prevăzute la pct. 7 și 8 revin organelor Ministerului Finanțelor și Băncii Naționale a României, împuternicite în acest scop. 9. Pentru calcularea amenzilor contravenționale prevăzute la pct. 7 se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data constatării contravenției."

Autorul excepției considera ca textul legal menționat este neconstitutional în raport cu prevederile cuprinse în art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), precum și în art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece prin instituirea obligației agenților economici de a incasa sumele în valută doar prin conturi deschise în România și la bănci autorizate de Banca Naționala a României se realizează o restrangere a exercițiului unor drepturi și al unor libertăți fundamentale, întrucât libertatea comerțului înseamnă și posibilitatea pentru agenții economici de a-și stabili împreună cu partenerii contractului locul unde urmează să se facă plata și modalitățile de plată.

Prevederile constituționale invocate au următoarea redactare:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări";

- Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată";

- Art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b):

"(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară";