Decizia nr. 1039/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cecilia Dăscălescu în Dosarul nr. 543/222/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent face referatul cauzei și arată că la dosar s-a depus o cerere prin care autorul excepției de neconstituționalitate solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece la termenul stabilit pentru soluționarea excepției va fi internat în spital, nefăcând dovada în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă respinge cererea de amânare.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea jurisprudenței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 543/222/2008, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cecilia Dăscălescu într-o cauză având ca obiect o acțiune civilă pentru pretenții - restituire împrumut.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate nu fac diferența între cererea de intervenție în interes propriu și cererea de intervenție accesorie, ambele fiind taxate după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale, ajungându-se astfel la o dublă taxare, ceea ce duce la încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție.

Tribunalul Botoșani - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu următorul conținut: "Cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări și ale art. 21 alin. (1) privind dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor sale legitime.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și critici similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 796 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 29 noiembrie 2006, Curtea a reținut că susținerea autorului excepției, potrivit căreia intervenientul are obligația de a-și timbra cererea la valoarea acesteia sau a acțiunii principale, este eronată. Art. 10 din lege prevede că cererile de intervenție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale, aspect care nu duce la concluzia autorului excepției. Analizând norma legală criticată, Curtea observă că procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenție este aceeași cu cea aplicabilă cererii principale, nu și cuantumul taxei, care se calculează în funcție de valoarea pretinsă prin cererea de intervenție.

În acest sens sunt, de altfel, și prevederile

art. 10 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin

Ordinul ministrului de stat, ministrul justiției, nr. 760/C/1999 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cărora "Cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție ce apar în urma unei acțiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri".

De asemenea, prin numeroase decizii, spre exemplu prin

Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011,

Decizia nr. 1.072 din 16 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010,

Decizia nr. 494 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau

Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea, soluționând excepția de neconstituționalitate, a constatat, în esență, potrivit dispozițiilor constituționale, că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului.

Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe stabilite în condițiile legii.

Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

De asemenea, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, justițiabilii pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru.

Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cecilia Dăscălescu în Dosarul nr. 543/222/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.