Decizia nr. 10/1994
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Republicat prin 3
- Decizia nr. 357/2002 12 decembrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale art…
- Decizia nr. 1/2003 14 ianuarie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale art…
- Decizia nr. 278/2003 1 iulie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 7 și 10 din Legea…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 (prevederi anume) privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
Are ca temei 4
- Decretul-lege nr. 61/1990 7 februarie 1990 privind vînzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație
- Legea nr. 15/1990 7 august 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comercia…
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…
Ion Filipescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, ridicată de pirita Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. în dosarul nr. 1262/1993 al Judecătoriei Brașov.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 23 februarie 1994, cu participarea reclamantei Ungureanu Stanica și a procurorului, în lipsa piritei Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. care, deși legal citata, nu s-a prezentat, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, pronunțarea amânându-se pentru 8 martie 1994.
Curtea Constituțională, având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin acțiunea din 27 ianuarie 1993, reclamanta Ungureanu Stanica solicita Judecătoriei Brașov obligarea Societății Comercială "Avicola Codlea" - S.A. la încheierea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului din orașul Codlea, str. Panselutei nr. 11, bl.7, sc. A, ap. 12, județul Brașov, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/1992, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. 1262/1993 al acestei judecătorii.
Prin intimpinarea depusa la dosar pirita Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. solicita respingerea acțiunii ca nefondata, motivând, printre altele, și cu imposibilitatea obligării sale la vânzarea apartamentului de la adresa menționată, deoarece o astfel de soluție ar constitui o limitare nelegală a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, și anume dreptul de dispoziție. Arata în continuare ca: "În măsura în care instanța ar considera ca prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 s-a instituit o obligație de a da apta de a justifica cererea reclamantei, invoca excepția de neconstituționalitate a normei juridice sus-menționate, care, în aceasta interpretare, ar fi contrară prevederilor Constituției României (art. 41) și ale Codului civil (art. 480 - 481) și solicita înaintarea dosarului Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției".
Judecătoria Brașov sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, invocată de pirita Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A., prin Încheierea din 16 martie 1993, care nu cuprinde însă și opinia instanței cu privire la aceasta, asa cum prevăd imperativ dispozițiile art. 23 alin.(5) din Legea nr. 47/1992.
Pentru aceste considerente, Curtea, cu adresa nr. 52C/16.06.1993, solicita Judecătoriei Brașov completarea încheierii cu opinia sa în legătură cu neconstituționalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Urmare adresei, Judecătoria Brașov completează încheierea de ședința din 16 martie 1993, apreciind ca art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu contravine prevederilor Constituției, deoarece textul considerat neconstitutional stabilește ca "locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora", or este de principiu ca oricărui drept subiectiv îi corespunde o obligație corelativa, în speta, dreptului chiriașului de a cumpara locuinta îi corespunde obligația unității de a vinde aceasta locuinta. Din momentul în care titularul contractului de închiriere și-a exprimat opțiunea de a cumpara, unitatea deținătoare nu poate refuza vânzarea.
Aceasta dispoziție legală nu este contrară prevederilor art. 41 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate, dar cu prevederea expresă ca limitele și conținutul acestor drepturi sunt stabilite de lege.
Reclamanta Ungureanu Stanica considera ca în mod greșit pirita a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 7 din Legea nr. 85/1992, pe care de altfel l-a aplicat tuturor salariaților săi cu apartamente de serviciu, mai puțin în cazul sau. Susține, de asemenea, ca apartamentul în litigiu a fost vîndut unei terțe persoane, ceea ce demonstreaza, de asemenea, ca Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. a aplicat prevederile respective.
În vederea soluționării excepției, au fost solicitate în baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, susține ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu poate fi admisă deoarece aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constituție. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca, urmărind evoluția reglementărilor legale în materie, în inlantuirea lor logica, rezultă opțiunea constanta a puterii legiuitoare de a crea, prin lege, posibilitatea ca oricare chiriaș al unei locuințe construite din fondurile statului ori din fondurile unităților economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinței respective, prin cumpărare, în condițiile în care, potrivit Legii nr. 15/1990, întreprinderile transformate în societăți comerciale sau regii autonome au devenit proprietare ale locuințelor construite din fondurile proprii.
Senatul apreciază ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituționale și, în consecința, excepția este vadit neîntemeiată.
Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
examinînd dosarul nr. 1262/1993 al Judecătoriei Brașov, încheierea de sesizare, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum și prevederile Constituției, constata ca este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate și retine următoarele:
Pe fond, prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat s-a stabilit ca "Locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decît locuintele de intervenție, vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.
*) Definitivă prin nerecurare.
Ioan Muraru - președinte
Articolul 1
alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.
Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1, conform Decretului-lege nr. 61/1990 și prezentei legi, se fac de către unitățile proprietare sau de către unitățile specializate în vânzarea locuințelor, pe bază de contract de prestări de servicii, cu un comision de 1% calculat la prețul de vînzare.
Prin locuințe de intervenție se înțelege locuintele situate în incinta unităților economice sau bugetare de stat, cît și cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupa".
Ca atare, acest articol stabilește, în principal, următoarele: obligația vinzarii locuințelor către chiriașii lor, chiar dacă aceștia nu sunt angajații unităților proprietare; exceptarea locuințelor de intervenție; definirea locuințelor de intervenție.
În dosarul aflat pe rol, Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. invoca excepția de neconstituționalitate a art. 7, aratind ca el contravine dispozițiilor art. 41 și art. 135 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate.
Astfel, se spune în punctul de vedere, art. 7 instituie în sarcina proprietarului, Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A., obligația de a vinde locuintele de serviciu la simpla intenție a locatarului, anulându-se "dreptul de dispoziție ca atribut al dreptului de proprietate garantat prin legea fundamentală".
Se constata, de asemenea, ca Judecătoria Brașov, în completarea Încheierii de ședința din 16 martie 1993, privind opinia instanței referitoare la excepția de neconstituționalitate (fila 9) se arata ca: "dreptului chiriașului de a cumpara locuinta îi corespunde obligația unității economice (sau bugetare) de stat de a vinde aceasta locuinta", la solicitarea chiriașului; "unitatea deținătoare nu poate refuza vânzarea spațiului locativ"; art. 7 este constituțional deoarece chiar Constituția da legii posibilitatea de a stabili "conținutul și limitele acestor drepturi" (art. 41).
În punctul sau de vedere, Senatul caracterizează excepția ca vadit neîntemeiată, art. 7 stabilind condițiile vinzarii-cumpărării apartamentelor.
Guvernul, în punctul sau de vedere, motiveaza constituționalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992 prin succesiunea reglementărilor legale privind vânzarea acestor locuințe, prin opțiunea legală (exprimată de Decretul-lege nr. 61/1990) de "vînzare a tuturor locuințelor construite din fondurile statului, în noi condiții de preț și de creditare", prin reluarea acestei optiuni în Legea nr. 85/1992 ca o opțiune "constanta a puterii legiuitoare de a crea, prin lege, posibilitatea ca oricare chiriaș al unei locuințe construite din fondurile statului ori din fondurile unităților economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinței respective, prin cumpărare". Trebuie reținută și precizarea din acest punct de vedere, precizare corecta, ca deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuințe construite din fondurile proprii, "legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a opțiunii ca fiecare chiriaș din asemenea locuințe sa devină proprietar nu poate fi privită decît numai ca o limita stabilită de lege (art. 41 din Constituție) a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercială în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile proprii ale întreprinderii, asa cum de altfel este o limita și exceptarea de la vînzare a locuințelor de intervenție, construite din aceleași fonduri și care, de asemenea, au intrat în patrimoniul societății comerciale".
Argumentele juridice invocate de către Judecătoria Brașov, Senat și Guvern sunt evident corecte și solide.
Dacă art. 41 din Constituție garantează dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, tot el statuează ca legea stabilește "conținutul și limitele acestor drepturi". Este în afară oricărei îndoieli ca aceasta împuternicire data legii trebuie exercitată fundamentat și nu arbitrar. Ca atare, legiuitorul, determinînd "conținutul și limitele acestor drepturi", are în vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite, în considerarea cărora stabilește dimensiuni și limite.
Astfel, dacă ne raportam la cazul dedus judecații, trebuie menționată obligația statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții [art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție] și mai ales de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent [art. 43 alin. (1) din Constituție].
Prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 legiuitorul realizează o măsura în acest sens, asigurind chiriașilor dreptul și prioritatea în cumpărarea de locuințe, măsura legitimata prin funcțiile ce sunt stabilite în Constituție.
Din examinarea textului rezultă ca aceste locuințe: sunt construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la data intrării în vigoare a legii; se vînd titularilor contractelor de închiriere, care sunt sau nu sunt angajații unităților proprietare ; nu trebuie să fie locuințe de intervenție. O asemenea măsura este fără indoiala în litera și spiritul Constituției. Nu trebuie neglijat ca legislația de după 22 decembrie 1989 a transformat practic un drept de administrare, pe care întreprinderile și instituțiile bugetare îl aveau asupra patrimoniului lor, într-un drept de proprietate. Aceasta transformare nu poate fi o măsura arbitrară prin care unii cetățeni să fie defavorizati în beneficiul altora, știut fiind ca aceste bunuri erau rezultatul eforturilor tuturor. Ar fi contrar principiilor dreptului și chiar regulilor traditionale privind proprietatea ca, deodată, o unitate economică "transformata" într-o societate comercială sa devină proprietara absolută asupra unor bunuri "moștenite" cu înlăturarea abuzivă a cetățenilor care în calitatea lor de angajați sau fosti angajați au contribuit la formarea acestui patrimoniu. Dacă legiuitorul ar fi admis un asemenea lucru, chiar el s-ar fi situat în afară legitimitatii.
De aceea legiuitorul, prin art. 7, stabilește o norma de justiție socială și economică, dând posibilitatea chiriașilor sa cumpere locuintele la construirea cărora direct sau indirect, în vechiul sistem statal-juridic, au contribuit. Ca atare, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 41 și al art. 135 din Constituție, ci și legitimate din punct de vedere economic, social, moral.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr. 47/1992.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85 din 22 iulie 1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, sunt constituționale.
2. Respinge excepția de neconstituționalitate invocată de către Societatea Comercială "Avicola-Codlea" - S.A. în fața Judecătoriei Brașov și trimisa de către aceasta Curții Constituționale prin Încheierea din 16 martie 1993.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 martie 1994.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.