Decizia nr. 1/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Biroul de Turism și Tranzacții" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.482/2001 al Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 253C/2002, având în vedere ca atât obiectul excepției de neconstituționalitate, cat și autorul acesteia sunt identice cu cele ale cauzei menționate.

La apelul nominal este prezenta Dumitra Avramescu prin mandatar, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Partea prezenta nu se opune conexarii dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 253C/2002 la Dosarul nr. 129C/2002, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezenta solicita respingerea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând ca asupra constituționalității textelor legale criticate Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, statuand ca acestea sunt constituționale. Precizează că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.482/2001, precum și prin Încheierea din 21 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 803/2002, Judecătoria Mangalia și, respectiv, Tribunalul Constanta Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Biroul de Turism și Tranzacții" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției considera - pentru ipoteza în care terenurile aparțin societăților comerciale - ca, prin efectul art. 10 alin. 4 din lege, acestea devin proprietate de stat, ceea ce ar reprezenta "o expropriere", contravenind astfel art. 41 alin. (3) din Constituție. Au fost, tot astfel, în opinia autorului excepției, incalcate și prevederile art. 41 alin. (1) și ale art. 135 alin. (6) din Legea fundamentală. Neconstituționalitatea textului menționat ar atrage, astfel cum considera autorul excepției, și neconstituționalitatea altor texte din aceeași lege, de care regimul terenului afectat locuințelor ce se vand nu poate fi disociat; este vorba despre art. 7 alin. 1, 5 și 6, ca și despre

art. 10 alin. 1, 2, 3 și 6 din Legea nr. 85/1992 . În fine, se mai susține ca art. 10 alin. 4 din lege, incalcand prevederile Constituției, contravine și Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Al doilea text criticat pentru neconstituționalitate este art. 7 alin. 4 din legea menționată. Autorul excepției considera ca "Modalitatea în care s-a stabilit prin lege indexarea nu are nici o justificare obiectivă și rațională, determinând ruperea justului echilibru și antrenand încălcarea art. 1 din primul Protocol adițional la convenția deja menționată". Pe de altă parte, arata autorul excepției, "legiuitorul a prevăzut ca dreptul de proprietate asupra părților comune ale clădirii și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției se transmit obligatoriu și fără nici un contraechivalent", iar această măsură este o privare de proprietate care contravine art. 1 din primul Protocol la convenție.

Instanțele de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. Se considera ca "modalitatea de stabilire a prețului de vânzare pentru locuintele menționate, precum și atribuirea terenului aferent în condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 nu încalcă principiul dreptei și prealabilei despăgubiri prevăzute de art. 41 alin. (3) din Constituție, deoarece vânzarea vizează doar locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, iar terenul atribuit în proprietate este, de asemenea, teren aparținând statului. Faptul ca, ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 , în cadrul procesului de privatizare, parata a devenit societate pe acțiuni cu capital mixt nu este de natura sa atragă neconstituționalitatea prevederilor legale invocate".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. 4 și a

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, este neîntemeiată. Aceasta excepție are la baza - în opinia Guvernului - o gresita interpretare a legii, căci art. 10 alin. 4 din legea menționată "nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deținătorilor de locuințe, fosti chiriași ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat. Prin urmare, atribuirea terenurilor se face integral sau proporțional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcției respective". Pe de altă parte, observa Guvernul, "Faptul ca în aceste cazuri autorul excepției critica prețul de vânzare al locuințelor nu privește constituționalitatea textului criticat, fiind o problemă de opțiune legislativă". Este citata în acest sens jurisprudenta Curții, de exemplu Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 7 alin. 4: "Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzura din

Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țara la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 .";

- Art. 10 alin. 4: "Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991."

Motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției privesc atât modalitatea de stabilire și, implicit, cuantumul prețului de vânzare, cat și atribuirea în proprietatea deținătorilor de locuințe, fosti chiriași ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat, a terenurilor pe care se afla aceste construcții, considerându-se ca textul criticat nu respecta cerințele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Asupra constituționalității dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000.

S-a apreciat în soluția data de Curte, în sensul constituționalității textului art. 7 din legea menționată, ca prin aceste prevederi a fost consacrată "o norma de justiție socială, întrucât s-a dat posibilitatea chiriașilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuinta ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituțională - o obligație în rem, deci în considerarea obiectului (locuinta construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării.

Atât soluțiile, cat și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, Curtea constata, de asemenea, ca acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate. Acest text de lege face referire numai la modalitatea concretă de atribuire a terenurilor pe care se găsesc locuintele dobândite prin vânzare-cumpărare în condițiile

Legii nr. 85/1992 . Astfel fiind, acest articol nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deținătorilor de locuințe, fosti chiriași ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporțional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcției respective.

De altfel, și asupra constituționalității acestui text Curtea s-a pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, și Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, statuand ca dispozițiile

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, sunt constituționale.

Atât soluțiile, cat și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Biroul de Turism și Tranzacții" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.482/2001 al Judecătoriei Mangalia, precum și în Dosarul nr. 803/2002 al Tribunalului Constanta Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2003.