Decizia nr. 164/2001
referitoare la excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, modificată
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 (prevederi anume) privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…
- Decizia nr. 46/1999 23 martie 1999 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea n…
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, modificată, excepții ridicate de Societatea Comercială "CELCO" - S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 și nr. 10.829/2000 ale Judecătoriei Constanta.
La apelul nominal răspunde autorul excepțiilor, prin reprezentant, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, precum și faptul ca acestea au același autor, ridica din oficiu problema conexarii dosarelor. Partea prezenta nu se opune conexarii, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale în vederea conexarii. Curtea, în temeiul prevederilor
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor.
Autorul excepțiilor solicita admiterea acestora pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse în susținerea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale. În consecința, se solicita respingerea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin încheierile din 15 ianuarie 2001 Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992 , modificată, excepții ridicate de Societatea Comercială "CELCO" - S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 și nr. 10.829/2000 ale acelei instanțe.
În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate autorul acestora susține ca
art. 7 din Legea nr. 85/1992 , încalcă dispozițiile art. 41 din Constituție, care prevăd garantarea și ocrotirea proprietății private. Textul de lege criticat pentru neconstituționalitate prevede vânzarea căminelor de nefamilisti, ceea ce lezeaza dreptul de dispoziție al proprietarului care, în speta, este o societate comercială cu capital integral privat.
Judecătoria Constanta, exprimandu-și opinia, considera ca textul criticat este constituțional întrucât nu încalcă dispozițiile art. 41 și 135 din Constituție.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepțiile de neconstituționalitate sunt nefondate, făcând referire și la deciziile pronunțate de Curte cu privire la constituționalitatea textului de lege criticat.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepțiile de neconstituționalitate ca fiind neintemeiate, întrucât textul de lege criticat instituie o limitare legală a dreptului de proprietate exercitat de unitățile economice sau de societățile comerciale asupra acestor locuințe, indiferent dacă acestea au capital integral privat sau de stat. Aceasta limitare este justificată din punct de vedere social și moral, chiriașii contribuind la construirea acestor locuințe, iar statul având obligațiile constituționale de a asigura condițiile necesare pentru creșterea calității vieții și pentru un trai decent. În concluzie, se considera ca se impune respingerea excepției, invocandu-se în acest sens jurisprudenta Curții.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepțiile de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, rapoartele întocmite în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.
Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările ulterioare, text care, la data sesizării Curții, are următorul cuprins: "Locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile
și ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.
Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în
Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile
și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzura din
Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țara la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a
Articolul 1
alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.
Locuintele de intervenție, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazarii personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesita prezenta, permanenta sau în caz de urgenta, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vand.
Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și sa construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților.
Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului de Interne, nu se vand."
În susținerea excepțiilor autorul acestora a invocat încălcarea dispozițiilor art. 41 din Constituție, prin care se prevede că proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege.
Ținându-se seama de aceasta precizare a autorului excepțiilor, rezultă ca în realitate acesta nu a înțeles sa invoce art. 41 în întregime, ci numai dispozițiile alin. (1) și cele ale tezei întâi a alin. (2) al art. 41 din Constituție, care au următorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [...]."
Asupra textului de lege criticat prin excepția de neconstituționalitate ridicată în cauza de fața Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999; Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000; Decizia nr. 128 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 137 din 11 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000. Prin aceste decizii Curtea a statuat ca dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 85/1992 , modificată, sunt constituționale, retinand în esenta ca prin aceste dispoziții se introduce o limitare legală a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecărui chiriaș de a cumpara locuinta, limitare conformă cu dispozițiile art. 41 din Constituție și care da expresie totodată exigenței cuprinse în art. 43 alin. (1) și în art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție cu privire la obligația statului de a crea condiții necesare pentru creșterea calității vieții și, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.
În același timp s-a apreciat ca dispoziția criticata reprezintă "o norma de justiție socială, întrucât da posibilitatea chiriașilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". Pe aceasta baza s-a apreciat ca dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 85/1992 , modificată, "sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 41 și 135 din Constituție, ci și legitimate din punct de vedere economic, social și moral".
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile, cat și considerentele cuprinse în deciziile anterioare au deplina valabilitate și în prezenta cauza. Asa fiind, excepțiile de neconstituționalitate ridicate în cauza de fața urmează să fie respinse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, modificată, excepții ridicate de Societatea Comercială "CELCO"-S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 și nr. 10.829/2000 ale Judecătoriei Constanta.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.