Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 40/2000

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat

prezumat în vigoare republicat

Data actului
14 martie 2000
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 242 din 1 iunie 2000 (republicare)
Citat de
21 de acte
Citează
9 acte
Structură
1 articol · 14.454 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Republicat prin 3

  • Decizia nr. 357/2002 12 decembrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale art…
  • Decizia nr. 1/2003 14 ianuarie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale art…
  • Decizia nr. 278/2003 1 iulie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 7 și 10 din Legea…

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 (prevederi anume) privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 76/1994

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/1992

și a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "ACI POROLISSUM"-S.A. din Zalau în Dosarul nr. 1.997/1999 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă.

La apelul nominal au lipsit Societatea Comercială "ACI POROLISSUM" - S.A. din Zalau și Nechita Diana, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, arătând ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, în cauza de fața neintervenind elemente noi care să determine modificarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 1.997/1999, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 76/1994

și ale

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "ACI POROLISSUM" - S.A. din Zalau.

Excepția a fost ridicată într-un proces civil în care o persoană fizica având calitatea de chiriaș ceruse ca societatea care avea în patrimoniul sau locuinta să fie obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în temeiul

art. 7 din Legea nr. 85/1992 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 76/1994

și cele ale

art. 7 din Legea nr. 85/1992

sunt neconstituționale, întrucât reprezintă o limitare a dreptului de proprietate al acționarilor societății comerciale, autoare a excepției, care, achizitionand pachetul majoritar de acțiuni, au dobândit activul și pasivul societății, inclusiv blocurile de garsoniere care fac obiectul litigiului de pe rolul Curții de Apel Cluj.

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază excepția ca fiind nefondata.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, statuand în mod constant ca aceste dispoziții nu sunt contrare Constituției; aceasta, deoarece, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, astfel încât legiuitorul poate să considere oportune anumite restrangeri ale acestui drept fundamental, în situații determinate. Sunt exemplificate, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 10/1994 și nr. 26/1994. Asa fiind, se considera ca excepția este neîntemeiată și că nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 76/1994

și a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:

- potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Determinând conținutul și limitele acestor drepturi, legiuitorul are în vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite;

- prin

art. 7 din Legea nr. 85/1992

legiuitorul stabilește o norma de justiție socială și economică, dând posibilitatea chiriașilor sa cumpere locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, altele decât locuintele de intervenție, la construirea cărora au contribuit direct sau indirect. O asemenea măsura este în concordanta cu prevederile Constituției;

- legislația de după 22 decembrie 1989 a transformat un drept de administrare, pe care întreprinderile și instituțiile bugetare îl aveau asupra patrimoniului lor, într-un drept de proprietate al unităților economice devenite societăți comerciale; aceasta transformare neputând fi arbitrară și întrucât bunurile respective sunt rezultatul efortului tuturor, nu se poate admite ca unii cetățeni să fie defavorizati în beneficiul altora;

- obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , este o obligație în rem, deci în considerarea obiectului la care se referă, iar nu o obligație în personam, în considerarea faptului ca societatea comercială era cu capital de stat, iar ulterior s-a privatizat;

- pentru astfel de ratiuni legiuitorul a stabilit și modul de calcul al prețului de vânzare al acestor locuințe, în scopul de a crea un echilibru economic, social și moral al drepturilor asupra acestor bunuri.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile constituționale, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

Excepția ridicată are ca obiect dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, precum și dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 76/1994

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat.

Curtea constata ca dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992

au suferit mai multe modificări, și anume prin

Legea nr. 76/1994

( Legea nr. 85/1992

fiind republicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 15 septembrie 1994) și, de asemenea, prin

Legea nr. 79/1997 , ulterior

Legea nr. 85/1992

fiind republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998.

În urma acestor modificări reglementările

art. 4 ale Legii nr. 76/1994 , care formează obiectul excepției de neconstituționalitate, au fost preluate de

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998.

De aceea, Curtea urmează a se pronunța numai asupra dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată.

Textul

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, are, în redactarea modificată, următorul cuprins: "Locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi.

De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.

Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în

Legea nr. 112/1995 .

Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzura din

Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țara la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 .

Articolul 1

alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.

Locuintele de intervenție, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazarii personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesita prezenta, permanenta sau în caz de urgenta, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vand.

Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și sa construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților.

Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului de Interne, nu se vand."

Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, și Decizia nr. 357 din 14 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998), statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale, pentru următoarele considerente:

- art. 41 din Constituție prevede posibilitatea stabilirii prin lege a conținutului și limitelor dreptului de proprietate. Astfel, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuintele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe sa devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate stabilit de lege;

- se asigura astfel chiriașilor dreptul și prioritatea la cumpărarea locuințelor, dându-se astfel expresie dispozițiilor art. 43 alin. (1) și celor ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție cu privire la obligația statului de a crea condiții necesare pentru creșterea calității vieții și, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent;

- se consacra o norma de justiție socială, întrucât da posibilitatea chiriașilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Ca atare, aceste dispoziții sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 41 și 135 din Constituție, ci și legitimate din punct de vedere economic, social și moral.

S-a mai reținut, de asemenea, ca

art. 7 din Legea nr. 85/1992

este constituțional și în cazul privatizării societății comerciale din fondurile căreia s-a construit locuinta ce a făcut obiectul vânzării, deoarece obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

Legii nr. 85/1992 , este o obligație în rem, deci în considerarea obiectului (locuinta construită din fondurile unității economice sau bugetare), până la data intrării în vigoare a legii, iar nu o obligație în personam, deci în considerarea faptului ca societatea comercială era cu capital de stat, iar ulterior s-a privatizat. Schimbarea deținătorilor capitalului social al societății comerciale, ca urmare a privatizării, prin vânzarea de acțiuni, în proporție de 70%, nu determina stingerea obligațiilor anterioare existente în sarcina acesteia, întrucât ele privesc societatea comercială ca debitor al obligațiilor respective, iar nu pe deținătorii capitalului social, în calitate de titulari ai acțiunilor, ce configureaza, sub aspect juridic, acest capital.

Deoarece aceleași considerente sunt valabile și în cauza de fața, neintervenind elemente noi care să determine modificarea jurisprudenței Curții, urmează ca excepția să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "ACI POROLISSUM" - S.A. din Zalau în Dosarul nr. 1.997/1999 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2000.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.