Decizia nr. 128/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Timișoara în Dosarul nr. 16.641/1999 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal se constata lipsa tuturor părților, Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Timișoara, Nicolae Balan, Ion Balan și Societatea Comercială "O.J.C.V.L. Tim" - S.A. din Timișoara, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata prin Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 16.641/1999, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. 2 și 3 din Legea nr. 79/1997

pentru modificarea

Legii nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Excepția a fost ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Timișoara, reclamanta într-o cauza civilă ce are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 82/R/J/28.06.1999 încheiat între pârâții Balan Nicolae, Balan Ion și Societatea Comercială "O.J.C.V.L. Tim" - S.A. din Timișoara și, pe cale de consecința, rectificarea în evidentele de carte funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin art. 41 din Constituție privind protecția proprietății private, deoarece permit "vânzarea unor imobile ce au fost în proprietatea unor persoane juridice de drept privat, imobile construite din alte fonduri decât cele ale statului".

Judecătoria Timișoara, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate "nu încalcă dispozițiile art. 41 din Constituție, prin ele nefacandu-se nici un fel de discriminare între titularii dreptului de proprietate asupra locuințelor respective".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Trecând la examinarea excepției, Curtea constata însă ca indicarea dispozițiilor legale a căror constituționalitate se contesta este gresita, deoarece

Legea nr. 79/1997

cuprinde doar doua articole. Art. 7, la care se face referire, este de fapt

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , modificat prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 79/1997 . Ulterior,

Legea nr. 85/1992

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998. Asadar, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 7 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/1992 , republicată, cu următoarea redactare:

"De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.

Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în

Legea nr. 112/1995 ."

Autorul excepției considera ca

Legea nr. 85/1992 , republicată, se referă doar la vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, în condițiile art. 1 din această lege, iar nu la cele construite din fonduri private. De aceea dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".

Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 357 din 14 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998 și Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000), statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale în raport cu prevederile art. 41 din Constituție.

Dar dispozițiile

art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 , asa cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 79/1997 , se referă la locuintele care au aparținut, înainte de 6 martie 1945, unor persoane juridice de drept privat de interes public ce și-au încetat existenta după această dată, transformandu-se, prin reorganizare, în unități de stat.

Speta privește imobile care au fost construite în 1924 din fondurile Camerei de Comerț și Industrie Timișoara, instituție desfiintata prin decret în anul 1949 și al carei patrimoniu a trecut asupra statului.

În aceste condiții, astfel după cum constant a statuat Curtea Constituțională, ca, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, "trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislația existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate". Tot astfel s-a statuat și prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, adăugându-se însă ca "Aceasta prerogativa a statului este pe deplin compatibila cu competența instanțelor judecătorești de a stabili, [...], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplina concordanta cu prevederile art. 21 și art. 125 din Constituție".

Asa fiind, chiar dacă în anul 1990 camerele teritoriale de comerț și industrie au fost reinfiintate, este de competența instanțelor de judecată sa stabilească indreptatirea acestora de a fi despagubite pentru bunuri preluate de stat în 1949 de la o persoană juridică a carei existenta a încetat atunci prin lege.

Curtea nu poate retine nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. 3 al

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, întrucât acestea nu fac decât sa trimită, pentru condiții de evaluare și plata, precum și pentru ipoteze în care vânzarea nu este permisă, la dispoziții ale

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Timișoara în Dosarul nr. 16.641/1999 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 iulie 2000.