Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 46/1999

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat

prezumat în vigoare republicat

Data actului
23 martie 1999
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 184 din 29 aprilie 1999 (republicare)
Citat de
8 acte
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 11.109 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Republicat prin 5

  • Decizia nr. 63/2002 28 februarie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale art…
  • Decizia nr. 270/2002 22 octombrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale art…
  • Decizia nr. 357/2002 12 decembrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale art…
  • Decizia nr. 1/2003 14 ianuarie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale art…
  • Decizia nr. 278/2003 1 iulie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 7 și 10 din Legea…

Decizii de neconstituționalitate 1

  • Decizia nr. 164/2001 22 mai 2001 referitoare la excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85…

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 (prevederi anume) privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hidroconstructia" - S.A. - Sucursala Siriu în Dosarul nr. 1.807/1998 al Judecătoriei Patarlagele.

La apelul nominal răspunde prezent personal Petecila Elena, lipsind Societatea Comercială "Hidroconstructia" - S.A. - Sucursala Siriu, legal citata.

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul părții prezente, care solicită Curții Constituționale respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în raportul întocmit de judecătorul-raportor, pe care și le însușește.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece, în legătură cu constituționalitatea prevederilor

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii anterioare care își mențin valabilitatea și în acest dosar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 1998 Judecătoria Patarlagele a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice și bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hidroconstructia" - S.A. - Sucursala Siriu.

În motivarea excepției s-a susținut ca obligarea societății comerciale privatizate la vânzarea locuințelor către titularii contractelor de închiriere prin hotărâre judecătorească, fără consimțământul necesar la încheierea oricărui contract, încalcă dreptul de proprietate al acesteia, garantat de Constituția României. Societățile comerciale privatizate nu pot fi obligate prin sentințe judecătorești la înstrăinarea locuințelor, întrucât contractul de vânzare-cumpărare este un acord între vânzător și cumpărător, care da naștere unui raport juridic, iar condiția esențială de validitate a contractului este consimțământul valabil al părților. Dreptul de proprietate este garantat prin art. 41 din Constituție, nimeni neputând fi obligat la înstrăinarea bunului pe care îl poseda, fără consimțământul sau. Dispozițiile

Legii nr. 85/1992

nu pot fi aplicate în cazurile în care o societate comercială privatizata a cumpărat de la Fondul Proprietății de Stat tot patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, în care este inclusă și locuinta din litigiu, iar dacă totuși s-a aplicat, aceasta s-a făcut cu încălcarea Constituției. Exprimandu-și opinia, Judecătoria Patarlagele considera ca dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992

sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, Curtea Constituțională pronunțându-se în acest sens prin mai multe decizii.

În conformitate cu prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 , modificată prin

Legea nr. 79/1997 , este neîntemeiată. Se arata ca dreptul de proprietate este garantat prin art. 41 din Constituție, iar conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege, astfel cum prevede alin. (1) al aceluiași articol din Constituție. Prin

Legea nr. 85/1992 , modificată prin

Legea nr. 79/1997 , s-a acordat fiecărui chiriaș posibilitatea sa devină proprietar al unei locuințe din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, în condițiile liberalizarii circulației juridice a acestora. Aceasta posibilitate, care reprezintă o norma de justiție socială și economică, dând dreptul chiriașilor de a cumpara locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal juridic, nu poate fi privită decât ca o limita, stabilită de lege, a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercială, în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Se mai arata ca astfel de dispoziții contribuie la realizarea obligației statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția se referă la

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, care prevede: "Locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi."

În legătură cu constituționalitatea dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, și prin Decizia nr. 357 din 14 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998), statuand ca acestea sunt constituționale pentru următoarele considerente:

- art. 41 din Constituție prevede posibilitatea stabilirii prin lege a conținutului și limitelor dreptului de proprietate. Astfel, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuintele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a opțiunii ca fiecare chiriaș din asemenea locuințe sa devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate stabilit de lege;

- se asigura chiriașilor dreptul și prioritatea la cumpărarea locuințelor, dând astfel expresie dispozițiilor art. 43 alin. (1) și ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție cu privire la obligația statului de a crea condiții necesare pentru creșterea calității vieții și, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent;

- este o norma de justiție socială, dând posibilitatea chiriașilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal juridic. Ca atare, aceste dispoziții sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 41 și 135 din Constituție, ci și legitimate din punct de vedere economic, social și moral.

S-a mai reținut, de asemenea, ca

art. 7 din Legea nr. 85/1992

este constituțional și în cazul privatizării societății comerciale din fondurile căreia s-a construit locuinta ce a făcut obiectul vânzării, deoarece obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

Legii nr. 85/1992 , este o obligație în rem, deci în considerarea obiectului (locuinta construită din fondurile unității economice sau bugetare), până la data intrării în vigoare a legii, nu o obligație în personam, deci în considerarea faptului ca societatea comercială era cu capital de stat, iar ulterior s-a privatizat. Schimbarea deținătorilor capitalului social al societății comerciale, ca urmare a privatizării prin vânzarea de acțiuni, în proporție de 70%, nu determina stingerea obligațiilor anterioare existente în sarcina acesteia, întrucât ele privesc societatea comercială ca debitor al obligațiilor respective, nu pe deținătorii capitalului social, în calitate de proprietari ai acțiunilor, care configureaza, sub aspect juridic, acest capital.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea jurisprudenței Curții Constituționale,soluția pronunțată își menține valabilitatea și în cauza de fața și, în consecința, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia, în speta, obligarea la înstrăinarea locuinței s-a dispus prin hotărâre judecătorească, Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe, aceasta fiind o problemă de aplicare a legii și nu de constituționalitate. Aceasta rezultă din

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , conform căruia "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hidroconstructia" - S.A. - Sucursala Siriu în Dosarul nr. 1.807/1998 al Judecătoriei Patarlagele.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 1999.

PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.