Decizia nr. 63/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București în Dosarul nr. 1.227/2001 al Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 iulie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.227/2001, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București într-un litigiu ce are ca obiect obligarea acestei societăți la vânzarea unor apartamente.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, care reglementează modul de calcul al prețului de vânzare pentru locuintele ce intra sub incidența legii și atribuirea în proprietate a terenului aferent construcției, sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) și (3) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție, precum și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se susține, în esenta, ca prin efectul prevederilor

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, terenurile ce sunt proprietatea societăților comerciale își schimba regimul juridic și devin proprietate de stat, fapt care, în opinia autorului excepției, ar reprezenta o "expropriere", ceea ce este contrar prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea fundamentală. Se mai susține ca "Legiuitorul a sustras de la indexare fără nici o justificare rațională perioada de la 8 februarie 1990, data intrării în vigoare a

Decretului-lege nr. 61/1990 , și până la 7 martie 1991, data când devine aplicabil salariul minim brut pe țara potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 133/1991 , precum și perioada de la 8 martie 1992 până la 29 iulie 1992". Aceasta modalitate de stabilire a prețului reprezintă o amânare atât de importanța a momentului de plecare a indexării și o diminuare atât de mare a prețului indexat încât contravine prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Mangalia, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, "este inadmisibila și vadit nefondata", întrucât Curtea s-a mai pronunțat cu privire la aceste dispoziții, statuand ca ele sunt constituționale. Cu privire la dispozițiile art. 10 alin. 4 instanța arata ca ele reprezintă o modalitate concretă prin care se vor atribui aceste terenuri persoanelor care au cumpărat locuințe în condițiile

Legii nr. 85/1992 , nicidecum o "expropriere". Dacă s-ar interpreta altfel, susține instanța, atunci nu ar fi admisibilă nici vânzarea locuințelor pe același considerent al exproprierii. Or, Curtea Constituțională "a stabilit exact contrariul și anume ca vânzarea acestora către chiriași nu este numai admisibilă, ci și obligatorie".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca prin

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, legiuitorul stabilește o norma de justiție socială, dând posibilitate chiriașilor sa cumpere locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, altele decât locuintele de intervenție, la construirea cărora au contribuit direct sau indirect. O asemenea măsura este în concordanta cu prevederile Constituției. Se mai arata ca obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, este o obligație în rem, iar nu o obligație în personam, în considerarea faptului ca societatea comercială era cu capital de stat, iar ulterior s-a privatizat. Pentru astfel de ratiuni legiuitorul a stabilit și modul de calcul al prețului de vânzare al acestor locuințe, în scopul de a crea un echilibru economic, social și moral al drepturilor asupra acestor bunuri.

În ceea ce privește dispozițiile art. 10 alin. 4 se arata ca acestea nu contravin textelor constituționale invocate. Prin acest articol legiuitorul a dorit transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor înstrăinate, o dată cu acestea. În final se apreciază ca în lipsa acestui text proprietarii ar fi dobândit doar un drept de superficie asupra acestor terenuri.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 7 alin. 4: "Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzura din

Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țara la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 .";

- Art. 10 alin. 4: "Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condițiile

art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 ."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind infrante de aceste dispoziții legale sunt cele ale art. 41 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 135 alin. (6), texte care au următorul conținut:

- Art. 41 alin. (1), (2) și (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.";

- Art. 135 alin. (6): Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

De asemenea, se invoca încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi cu următorul cuprins: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției privesc atât modalitatea de stabilire și, implicit, cuantumul prețului de vânzare, cat și atribuirea în proprietatea deținătorilor de locuințe, fosti chiriași ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat, a terenurilor pe care se afla aceste construcții, considerându-se ca textul criticat nu respecta cerințele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Asupra constituționalității dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999; Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000; Decizia nr. 128 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 137 din 11 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 452 din 13 septembrie 2000.

Prin aceste decizii Curtea a statuat ca dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, sunt constituționale, retinand în esenta ca prin aceste dispoziții se introduce o limitare legală a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecărui chiriaș de a cumpara locuinta, limitare conformă cu dispozițiile art. 41 din Constituție și care da expresie totodată exigenței cuprinse în art. 43 alin. (1) și în art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție, cu privire la obligația statului de a crea condiții necesare pentru creșterea calității vieții și, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

În același timp s-a apreciat ca dispoziția criticata reprezintă "o norma de justiție socială, întrucât da posibilitatea chiriașilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". Pe aceasta baza s-a apreciat ca dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, "sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 41 și 135 din Constituție, ci și legitimate din punct de vedere economic, social și moral".

Faptul ca în acest caz autorul excepției nu critica obligativitatea înstrăinării locuințelor, ci prețul de vânzare al acestora, nu privește constituționalitatea textului criticat, fiind o problemă de opțiune legislativă. Legiuitorul a înțeles sa stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor. De aceea nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile, cat și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate. Acest text de lege face referire numai la modalitatea concretă de atribuire a terenurilor pe care se găsesc locuintele dobândite prin vânzare-cumpărare în condițiile

Legii nr. 85/1992 . Deci acest articol nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deținătorilor de locuințe, fosti chiriași ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporțional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcției respective.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București în Dosarul nr. 1.227/2001 al Judecătoriei Mangalia.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2002.